Linkuri accesibilitate

#10Întrebări | Andreea Neagu, psiholog și psihoterapeut: „În pandemie, copiii au devenit mai vulnerabili”


Andreea Neagu, psiholog și psihoterapeut, explică de ce pandemia de coronavirus i-a afectat pe copii și tineri și ce pot face părinții și sistemul educațional pentru a-i ajuta.

Potrivit datelor publicate de UNICEF în luna octombrie 2021, la nivel global, cel puțin 1 din 7 copii a fost afectat, în mod direct, de măsurile impuse în pandemie, în timp ce peste 1,6 miliarde de copii au suferit pierderi educaționale.

Psihologul Andreea Neagu explică, pentru Europa Liberă, cât de puternic a fost impactul Covid-19 asupra sănătății mintale a copiilor și a tinerilor.

1. Ce afecțiuni mintale au apărut frecvent, în pandemie, în rândul copiilor și al tinerilor?

Andreea Neagu: „În primul rând, a crescut foarte mult rata de tulburări emoționale - tot ce înseamnă anxietate, depresie, somatizări, îmbolnăviri fără o cauză specifică, mai degrabă pe fond psihologic. Pe lângă faptul că a crescut numărul acestor tulburări, a crescut și intensitatea lor”.

Pe de altă parte, unii copii și tineri manifestă comportamente opuse. Copiii și adolescenții, care au stat foarte mult închiși în casă în perioada asta, au nevoie de multă mișcare pentru a se detensiona. Ei au dezvoltat foarte multe comportamente opoziționiste, agresive, și au deficite de atenție, pentru că stau extrem de mult în mediul online, iar acest lucru crește foarte mult zona de probleme de atenție, de concentrare”.

2. Cum pot fi tratate aceste afecțiuni?

Andreea Neagu: „Dacă simptomele copiilor și ale adolescenților încep să afecteze funcționarea lor - nu mai merg la școală, nu mai mănâncă și se îmbolnăvesc și de boli fizice - atunci e nevoie de intervenția unui specialist și, de obicei, de o evaluare psihologică înainte, pentru a vedea nivelul simptomatologiei și ce fel de dificultate are copilul. În funcție de acestea se intervine terapeutic”.

3. Care sunt semnele că sănătatea mintală a unui copil a fost afectată?

Andreea Neagu: „Părinții trebuie să evalueze dacă intensitatea și durata comportamentelor îngrijorătoare ale copilului sunt diferite de tot ce a fost până atunci - înainte de pandemie și de toate aceste schimbări sociale. Cu cât copiii sunt mai mici, vedem mai degrabă manifestări somatice - nu mai dorm și nu mai mănâncă bine, apar dureri inexplicabile, se îmbolnăvesc mult mai des și au partea aceasta de agățare sau de evitare față de părinți. Și pe măsură ce ei cresc, se pot vedea în comportamentul lor manifestări de suferință, care devin evidente – sunt agresivi verbal sau poate nu mai vorbesc așa cum vorbeau înainte”.

4. Care sunt factorii de protecție ce pot contribui la reducerea riscului apariției tulburărilor mintale în rândul copiilor și al tinerilor?

Starea de bine a părinților menține starea de bine a copiilor.

Andreea Neagu: „Factorii de protecție țin, în primul rând, de zona de relație și de atașament, mai ales când ne referim la copiii mici - preșcolarii și școlarii - care încă depind de modul în care părinții reacționează la stres. Dacă părinții sunt și ei stresați, preocupați de toate aceste schimbări pe care pandemia le-a adus, copiii vor sesiza ușor și atunci vor adăuga acel stres peste stresul lor existent. E important ca părinții să găsească diverse strategii și să se autoregleze emoțional, astfel încât să aibă energie și putere pentru a susține copiii. Apoi, ei trebuie să-i ajute și pe cei mici să se autoregleze, adică să-și controleze nivelul de energie și intensitatea emoțiilor”.

Starea de bine a părinților menține starea de bine a copiilor. E important tot ce înseamnă partea aceasta de conectare emoțională - timpul de calitate petrecut împreună: 'hai să pregătim o cină împreună', 'hai să ne jucăm' - în cazul copiilor mici, iar cu preadolescenții și adolescenții cred că e nevoie de făcut activități sociale - de ieșit din casă împreună, de mers la un mall sau la un film. Dincolo de asta, pentru copiii mai mari, e foarte important să se mențină conexiunile sociale cu prietenii și cu colegii - acesta ar mai fi un factor de protecție”.

5. Credeți că măsurile de prevenire a răspândirii Covid-19, cum ar fi închiderea școlilor, restricționarea deplasărilor, întreruperea activităților recreative, dar și grijile legate de veniturile și de sănătatea familiei i-ar putea face pe tineri să încerce sentimente de îngrijorare pentru viitorul lor?

Andreea Neagu: „Sigur că da. Din cauza pandemiei, copiii au devenit mai vulnerabili. Sunt copleșită de cât de multe cazuri de copii afectați, la nivel psihologic, vin la mine la cabinet, împreună cu părinții lor.

Cu cât sunt mai afectați emoțional, psihologic, cu atât efectele vor fi pe termen mai lung.

Din păcate, trăim într-o stare de alertă în permanență, pe care noi o numim hipervigilență, în teoria stresului. Acest lucru nu ne mai lasă să ne bucurăm de viață la fel ca înainte. Toate schimbările astea au afectat mai ales copiii mai mici, care au încă nevoie de mult mai multă stabilitate, venită din rutină. Anxietățile de separare și somatizările sunt foarte frecvente - nu vor să mai meargă la școală, au dificultate să se readapteze, iar educația aceasta în online, pentru ei, este aproape imposibil de făcut”.

6. Mutarea cursurilor în sistem online și întreruperea interacțiunilor față în față ar putea avea efecte pe termen lung asupra sănătății mintale a copiilor și a tinerilor?

Andreea Neagu: „Din păcate, evitarea interacțiunii față în față și retragerea socială sunt unele dintre efecte. Ei nu știu dacă se va stabiliza programul lor și vor fi mai reticenți când reintră în contact cu colegii și cu profesorii. Se creează o distanțare emoțională - le va fi mult mai greu să se reconecteze când revin în mediile acestea de socializare directă. Cu cât sunt mai afectați emoțional, psihologic, cu atât efectele vor fi pe termen mai lung”.

7. Pe de altă parte, copiii din zone defavorizate care nu au avut acces la resursele necesare pentru a învăța în sistem online și care au suferit pierderi educaționale, credeți că au fost afectați - la nivel psihologic - mai mult decât cei care locuiesc în mediul urban?

Andreea Neagu: „Cred că în cazul copiilor din medii defavorizate putem vorbi mai degrabă de extrema cealaltă, în care, din păcate, nu au nici conectarea cu părinții, pentru că muncesc mult și sunt mai puțin implicați în relația părinte-copil, și nu mai au nici conectarea cu școala, unde se întâlneau cu doamna învățătoare și cu colegii și erau angajați în activități educative”.

8. Discriminarea și excluderea socială în context pandemic i-ar putea face pe copii mai vulnerabili la violență și la perturbări de ordin psihologic?

Andreea Neagu: „Da. Foarte mulți preadolescenți și adolescenți s-au dus către comportamente extreme din cauza stărilor depresive. De exemplu, au comportamente de risc: autoagresive, de automutilare sau chiar tentative de suicid. La nivel empiric, pot spune că în rândul tinerilor rata de suicid a crescut în pandemie”.

9. Mai există și alte riscuri pe care le prezintă pandemia asupra sănătății mintale a copiilor și a tinerilor?

Acești copii vor fi mult mai vulnerabili când vor deveni adulți.

Andreea Neagu: „Marele risc îl reprezintă dependența de ecran. Copiii acestei generații sunt vulnerabili, cu atât mai mult în contextul în care trebuie să stea izolați în casă și nu au cu cine socializa, pentru că părinții nu pot fi atât de disponibili. Dependența de ecran poate genera și alte dependențe. Nu există încă studii pe generațiile lor, dar la nivel empiric, din ce am observat, sunt convinsă că acești copii vor fi mult mai vulnerabili când vor deveni adulți, pentru că trăiesc atât de devreme în dezvoltarea lor tulburări afective. Și asta îi vulnerabilizează”.

10. Credeți că autoritățile ar trebui să se implice mai mult pentru a promova sănătatea mintală a copiilor și a tinerilor?

Andreea Neagu: „Cu siguranță. Ar fi fost ideal ca în mediul școlar să se dubleze numărul de consilieri școlari și să existe suport la nivel de psihoeducație pentru familie. Ar trebui să se facă informare despre ce e normal să fie greu în perioada asta de instabilitate și apoi să se activeze resursele comunității. Mulți părinți sunt absolut copleșiți, pentru că nu au cu cine să lase copiii și este foarte greu pentru ei - trebuie să ducă o luptă de supraviețuire, își pot pierde locul de muncă, și atunci ar trebui găsită o soluție, o strategie, prin care totuși copiii să continue să fie sprijiniți și încurajați, și să aibă contact uman - să nu fie lăsați singuri. Părinții ar trebui să primească cel mai mult suport, pentru că ei sunt factorul principal de protecție pentru copii. Dacă ei sunt bine, și copiii vor fi bine”.

Andreea Neagu a absolvit Facultatea de Psihologie și Științele Educației, în cadrul Universității din București, după care a urmat studii de master în Evaluarea, Consilierea și Psihoterapia Copilului, Cuplului și a Familiei. Este psiholog clinician specialist și psihoterapeut integrativ specialist în psihoterapia adultului, a copilului, a adolescentului și a familiei.

„Trei culori” a răsunat la Tg. Ocna de Ziua Națională
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:03 0:00
XS
SM
MD
LG