Psihologul Monica Dobrea spune într-un interviu acordat Europei Libere că percepția deformată cu privire la ce înseamnă psihoterapia poate fi regăsită și în unele instituții, nu doar la persoanele fizice.
Pandemia a schimbat timid această abordare, însă, deși numărul celor care cer ajutor psihologic a crescut, importanța psihoterapiei este încă ignorată de o mare parte a societății. Chiar și în unele instituții publice, unde consulturile psihologice periodice rămân doar niște etape pur birocratice ale muncii funcționarilor.
Pandemia a adâncit problemele de ordin psihologic pe care mulți români le aveau deja, însă Monica Dobrea spune că a remarcat și o altă categorie de pacienți. Cei care au făcut din pandemie un „țap ispășitor” al propriilor angoase și au dat vina pe restricții pentru problemele personale mai vechi.
1. Europa Liberă: Cât de mult se implică statul în sprijinirea persoanelor care ar vrea, dar nu își permit consilierea psihologică?
„Din fericire, se pare că anumite servicii psihologice sunt decontate de Casa de Asigurări, lege aprobată de la 1 iulie, anul curent. Psihologii care au încheiate contracte de colaborare cu medici diabetologi, oncologi, cardiologi, nefrologi, psihiatri, reumatologi, ortopezi, hematologi sau pneumologi pot oferi servicii gratuite pacienților asigurați. Dintre acestea fac parte serviciile specifice psihologiei clinice, consilierii, psihoterapiei și psihopedagogiei speciale (logopedie).”
2. Europa Liberă: Inclusiv în instituțiile publice, consilierea psihologică este văzută uneori – chiar și în situații în care poate e necesară, ca un serviciu secundar, opțional. De ce credeți că se întâmplă acest lucru?
„Am avut colaborări cu diverse instituții și am constatat probleme atât la nivelul conducerii, prin modul în care se anunțau angajații că urmează să fie evaluați, cât și în rândul angajaților care refuzau acest lucru din motive de confidențialitate, nedorindu-și să se afle anumite aspecte din viața personală și care nu ar avea legătură cu locul de muncă. Astfel, se neglijează necesitatea evaluărilor psihologice și se consideră ca fiind importante mai curând abilitățile individului care este văzut ca un robot ce trebuie să îndeplinească sarcini. Latura emoțională sau potențiale dezechilibre ce ar putea duce la adevărate probleme rămân în urmă.
Rememorez o situație în care un manager al unei firme private mi-a spus în felul următor: 'Doamna psiholog, este pentru prima dată când alegem să colaborăm cu cineva din acest domeniu. Nevoia noastră este să-i pastilați sau să-i manipulați cumva, astfel încât să facă ce vrem noi, pentru că sunt extrem de leneși! Nici măcar o zi nu vor să stea peste program.' Consider că încă nu s-a înțeles care este rolul psihologului și cum anume intervenția acestuia ar putea fi benefică.”
3. Europa Liberă: La nivel de societate, ați remarcat o schimbare a modului în care se raportează românii la ajutorul psihologic?
„Declanșarea pandemiei a adus, într-adevăr, o schimbare notabilă în ceea ce privește percepția oamenilor asupra rolului psihologului. Foarte mulți colegi de-ai mei din întreaga țară, inclusiv eu, ne-am oferit serviciile gratuit și am însoțit persoanele aflate în dificultate printr-un amplu proces terapeutic în mediul on-line. Recăpătarea controlului asupra propriei vieți și reinstalarea stării de bine, ca urmări ale demersului mai sus menționat, au dezvoltat un grad ridicat de încredere la nivelul populației generale. Oamenii care au beneficiat de serviciile noastre i-au încurajat și pe cei apropiați să apeleze la psihoterapie pentru menținerea echilibrului într-o perioadă în care cu toții am fost afectați și am suferit.”
4. Europa Liberă: Cât de frecventă mai este asocierea ajutorului psihologic cu cel psihiatric?
„Aș putea afirma, cu părere de rău, că au existat și persoane care au externalizat tot ceea ce li s-a întâmplat și au dat vina strict pe contextul pandemiei pentru stările lor, fără să țină cont și de o anumită structură a personalității ce a permis declanșarea acestora și care, oricând, poate relua astfel de trăiri dacă rămâne netratată și ignorată. Vă voi exemplifica printr-o replică faptul că încă mai există această confuzie: 'Gata, au ridicat ăștia restricțiile. Mă simt bine acum, nu mai vin la dumneavoastră. Mulțumesc pentru ajutorul oferit unui om nebun temporar.' Întrebarea mea este: Sunt, oare, acești oameni pregătiți pentru o nouă situație similară dacă acum sistează totul?”
5. Europa Liberă: Care sunt principalele probleme cu care se confruntă clienții dvs?
Am constatat că pandemia nu a făcut altceva decât să accentueze probleme deja existente, dar care au fost neglijate. Astfel, în prezent, beneficiarii serviciilor psihologice oferite de către mine se confruntă cu atacuri de panică, depresie și tentative de suicid, necesitatea reorganizării sistemului și restabilirii rolurilor în urma procesului de divorț.
6. Europa Liberă: Dar în privința tinerilor/copiilor, ce tip de probleme invocă aceștia cel mai adesea?
În acest caz, aș menționa faptul că există două categorii de obstacole pe care minorii cu vârste de peste 11 ani trebuie să le depășească: cele tipice vârstei (o permanentă căutare a identității, dificultăți în acceptarea propriei persoane, accentul pe componenta fizică ce generează nemulțumiri, probleme în cuplu) și cele grave, cu urmări ce își vor pune amprenta asupra întregii vieți (consum de substanțe, intrarea în lumea pornografică, săvârșirea de infracțiuni, abandonul școlar). Din păcate, ceea ce am enumerat anterior se regăsește în cabinetul meu ca și cazuri pe care lucrez.
În ceea ce privește copiii, întâlnesc frecvent cazuri de constipație, otite, dureri de burtă sau cap și dermatite. Somatizarea este strigatul de ajutor al corpului nostru, iar copiii neglijați din punct de vedere emoțional se vor manifesta în acest fel. Cel mai emoționant caz a fost al unei fetițe de 7 ani diagnosticată foarte frecvent cu otite, care trecea prin divorțul părinților și care ajunsese o minge de ping-pong și un obiect al răzbunării foștilor parteneri. Cu mâinile pe urechi, în momentul în care am rămas singură cu ea în cabinet, mi-a spus așa: 'Preferam să moară tata decât să plece de acasă pentru că se ceartă foarte tare cu mama și pe mine nimeni nu mă aude când strig că îi vreau pe amândoi'.”
7. Europa Liberă: Care au fost principalele probleme cu care oamenii au ieșit din pandemie?
„Din nou, aș aminti o încadrare în două categorii a celor ce au fost infectați cu noul Coronavirus sau care au pierdut oameni dragi și cei care nu au trecut prin astfel de experiențe traumatice. În acest ultim caz, cel mai frecvent am întâlnit simptome asociate tulburărilor depresiv-anxioase cu atacuri de panică, Sindromului hipocondriac și tulburării obsesiv-compulsive. Oamenii au experimentat frica excesivă de moarte, și-au fabricat și amplificat simptome, au întreținut o igienă exagerată (am întâlnit cazul unei persoane care se spăla sau dezinfecta pe mâini o dată la 15 minute, chiar și noaptea, când își punea alarma să o trezească pentru a menține ritualul) și s-au izolat din punct de vedere social, dar și emoțional din nevoia de a se concentra pe propria persoană. Prima categorie despre care am menționat mai sus prezintă un tablou clinic sumbru asociat tentativelor de suicid și Sindromului de stres posttraumatic. În momentul în care cei dragi pleacă de lângă noi brusc, se produce o amputare cruntă care nu poate fi cu atât mai mult depășită cu cât chiar și siguranța proprie este în pericol din cauza unui virus despre care nu știm câte ravagii va urma să mai facă. Am cunoscut oameni care au încercat să se sinucidă din teama de a nu se îmbolnăvi și a rămâne cu sechele fizice, psihice sau chiar de a nu supraviețui și au preferat să curme orice suferință printr-un gest extrem.”
8. Europa Liberă: Sunt acestea iremediabile?
„Va urma, probabil, o pandemie a tulburărilor emoționale? Greu de anticipat. Am cunoscut oameni pentru care acest an a fost un prilej de a se întoarce către sine, a se cunoaște mai bine și a se dezvolta personal. Dacă tratăm problemele de ordin psihologic ca orice altă boală (luăm 'tratamentul"'la timp, ținem cont de recomandări, anunțăm orice modificare pe care o sesizăm), șansele de vindecare totală cresc. Există, de asemenea, și cazurile extreme în care pacienții dezvoltă psihoze, tendințe paranoide, disociative.”
9. Europa Liberă: Remarcați o creștere/scădere a interesului românilor pentru psiholog?
„Din cauza anului greu care a fost, am putut remarca o creștere a numărului de solicitări care cred că se va menține datorită efectelor benefice resimțite de oamenii ce au făcut acest pas, dar care erau sceptici la început.”
10. Europa Liberă: Care este primul lucru pe care credeți că ar trebui să îl știe un pacient înainte de a se adresa unui psiholog?
„Nu există o rețetă-minune sau un mod de lucru similar cu al altcuiva. Succesul terapiei este obținut în urma implicării clientului, a constanței și respectării propriului ritm, precum și asumarea riscului recăderilor pe parcursul întregului proces. Mai concret, în momentul în care persoana care intră în cabinet consideră că psihologul este cel care îi va oferi soluții și îl va sfătui, totul este sortit eșecului încă de la început. Psihologul îndrumă și oferă cadrul propice găsirii răspunsurilor care se află tot la cel ce solicită ajutorul. Noi lucrăm cu materialul clientului, îl modelăm și scoatem la suprafață aspecte deja existente de care oamenii nu mai sunt conștienți la un moment dat.”
