Era mai sigur, nici măcar nu încuiam ușile. De ce este un mit faptul că în Bulgaria, în comunism nu existau infracțiuni

Pe 6 octombrie 1979, la ora 16:00, unitatea centrală de serviciu a Miliției din Sofia, capitala Bulgariei, a primit un raport privind o crimă brutală.

În subsolul unei case abandonate din oraș, milițienii au găsit cadavrul însângerat și mutilat al unei tinere. Femiea fusese ucisă cu 35 de lovituri de cuțit în gât, piept și spate. Până și anchetatorii au fost șocați.

Cadavrul îi aparținea unei tinere de 19 ani care avusese un comportament „ușor” - aceasta este expresia folosită în documente.

Era doar începutul unei serii de crime în care femeile erau ținta. Al cincilea cadavru a ieșit la suprafață, la propriu, pe 16 aprilie 1980, în micul lac din Parcul de Vest din Sofia.

Criminalul în serie s-a dovedit a fi un bărbat de 23 de ani din Sofia, cu inițialele H.B.G.

A ucis prima femeie din serie pentru că l-a infectat cu sifilis.

De-a lungul timpului, H.B.G. a comis multe alte crime, violuri, bătăi, agresiuni, spargeri și jafuri. Iar timp de câteva luni, a lucrat în Ministerul de Interne.

Presa controlată de Partidul Comunist Bulgar (PCB) nu a relatat despre acest criminal. Nici despre ucigașul în serie din Rozovo (oraș din centrul țării) din anii 1980, nici despre cel arestat în august 1954, care avea inițialele V.H.V., în vârstă de 26 de ani, care a mărturisit 512 violuri.

Nici despre atacurile teroriste de la Varna și Plovdiv din 30 august 1984 sau despre atacurile din Bunovo, Sliven și Varna din 9 martie 1985 nu s-au aflat la acea vreme prea multe.

Cercetarea

Și în Bulgaria, și în România, auzim în continuare fraze precum: „Pe vremuri era mai sigur, nici măcar nu încuiam ușile”.

De fapt, adevărata imagine a criminalității din Bulgaria, din timpul comunismului, este în contradicție dramatică cu relatările contemporanilor din acea perioadă.

Toate acestea - în documente și statistici - sunt relatate în cartea „De la furt la crimă. Infracțiuni penale în Bulgaria (1944-1989)”, scrisă de istoricul Ștefan Ivanov.

Este un studiu istoric, rezultatul a aproape cinci ani de muncă, în principal în cercetarea arhivelor.

În Bulgaria, demonstrează el, rata crimelor de atunci era de două ori mai mare decât cea de acum, iar rata criminalității era mai mare decât în Europa.

Documente împotriva nostalgiilor și a propagandei

Cercetările lui Ștefan Ivanov, pe care se bazează cartea sa, au presupus ani de săpături în arhive.

„Cartea se bazează doar pe informații oficiale înregistrate de către Ministerul de Interne, iar peste 90 la sută din datele găsite sunt publicate pentru prima dată”, a declarat istoricul Ștefan Ivanov pentru Europa Liberă Bulgaria.

„Memoria publică și așteptările personale ale oamenilor sunt într-un dezacord foarte serios cu imaginea reală descrisă în aceste documente”, menționează Ivanov.

Cartea lui conține date despre modul în care evoluează infracțiunile în funcție de an.

Datele arată că lucrurile care s-au întâmplat imediat după '89 și căderea regimului comunist - în așa numiții „ani de golănie” și până în prezent - nu au pornit din neant.

„Nimic nu începe de la sine. Totul este un proces”, a declarat Ivanov.

„Din punct de vedere pur statistic, criminalitatea era de fapt la niveluri mai ridicate atunci decât astăzi”, spune Ivanov, întrebat dacă în comunism era mai sigur.

Declarațiile lui sunt confirmate chiar de o comparație între datele Ministerului de Interne și statisticile din perioada de dinainte și de după 1989.

De două ori mai multe crime

Ștefan Ivanov spune că a studiat criminalitatea atât în cifre absolute, cât și din punct de vedere al ratei - numărul de crime la 100.000 de locuitori.

După ambele măsurători, numărul de vieți luate prin violență era în comunism de două ori mai mare atunci decât în prezent.

Iată un exemplu în cifre absolute. În 1945, în Bulgaria au fost comise 509 crime, excluzându-le pe cele politice. În 1961, numărul a scăzut la 111 - e cea mai mică cifră a perioadei.

În ultima decadă a comunismului, 1980-1989, au fost între 159 și 210 de crime pe an. O medie de 195. Prin comparație, în perioada 2012-2021, datele de la statistică arată că au fost între 66 și 141 de crime, adică o medie anuală de 89. Mai puțin de jumătate față de perioada comunistă.

Studiul precizează că în Bulgaria comunistă crima era pedepsită cu moartea - dar sentința nu avea caracter preventiv.

Dacă e să comparăm cifrele cu cele din restul lumii, va reieși că în Bulgaria criminalitatea era mult mai mare decât cea din Europa.

În diferite perioade ale Bulgariei socialiste, rata anuală a omuciderilor voluntare a variat între 2,3 și 6,6 la suta de mii de locuitori. În așa numitele „țări dezvoltate”, coeficientul mediu este 1,9-2,8, iar în țările „în curs de dezvoltare”, 3,5-5,8 la fiecare 100.000 de locuitori.

„Prin urmare, putem spune că omorurile intenționate erau în Bulgaria, în perioada studiată, o problemă mult mai mare decât în cele mai multe țări europene”.

Mâncare și haine. Furturile, colectivizarea și „procesul renașterii”

Cartea demonstrează că Bulgaria socialistă a avut mai multe perioade cu criminalitate crescută.

Furturile, de pildă, au crescut în perioada colectivizării pământurilor agricole, 1944-1959. Asta arată două lucruri.

„Era foamete la acel moment și se furatu bunurile de primă necesitate - mâncarea, hainele, lucrurile de bază. Apoi, după cum arată datele Ministerului de Interne, nu erau vândute. Prin urmare, oamenii furau ca să aibă ce îmbrăca și ce mânca”, spune Ivanov.

După cum afirmă autorul cărții, acest lucru arată și că criza de mâncare din Bulgaria de după cel de al doilea război mondial a durat mai mult decât în celelalte țări.

Ivanov observă o relație între confiscarea violentă de către comuniști a pământurilor țăranilor și migrația în masă din sate către marile orașe, în special către Sofia. „Acesta este alt factor criminogenic care duce la creșterea numărului infracțiunilor”, afirmă istoricul.

A mai existat o creștere a numărului furturilor și crimelor spre finalul regimului comunist, în anii 80, chiar dacă, statistic vorbind, salariile erau mari. A doua decadă a perioadei a fost marcată de cea mai mare criză a Bulgariei socialiste - politică, economică, financiară. „Desigur că a fost criză și în domeniul infracțiunilor - există în acest interval un număr mare de fapte criminale, iar rata lor de detecție e în scădere”, adaugă Ivanov.

1984-1985, menționează el, este perioada de vârf a așa numitului Proces de renaștere - nume dat asimilării forțate a turcilor bulgari, urmat de deportarea în Turcia a 320.000 dintre ei.

„Atunci se aud primele voci ale opoziției, iar ministrul de Interne este obligat să-și folosească propriile resurse pentru a rezolva problemele, în loc să se confrunte cu crime reale”.

Represiunea conduce și la acte teroriste, despre care, la acel moment, nu se vorbește public. „Cenzura și ascunderea informațiilor față de cețenii de rând este un alt factor criminogenic, pentru că vigilența populației e adormită. Oamenii trăiesc într-un calm înșelător, crezând că totul e în regulă, dar asta deschide calea infractorilor, de fapt”, crede Ivanov.

Memoria colectivă distorsionată

După cum spune Ștefan Ivanov, viața liniștită din timpul comunismului este „un mit bazat pe distorsionarea memoriei colective, pentru că oamenii își spun «dar trăiam bine, veneam seara acasă fără să ne temem, nu ne încuiam ușile»”. „Credeau asta pentru că nu aveau informații și nu știau adevărul”, spune istoricul.

Diferența între realitate și credința că nu erau infracțiuni în acea perioadă este uriașă și se poate observa acum, prin studierea datelor din arhive. Să spui acum că atunci nu existau crime, „înseamnă chiar să închizi ochii în fața realității”, adaugă Ștefan Ivanon.

Articol preluat de pe pagina Europa Liberă Bulgaria.

Europa Liberă România e pe Google News abonați-vă AICI.