Autoritățile europene transmit că tipurile de miere care nu respectă standardele comunitate sunt rezultatul unor practici înșelătoare: utilizarea siropurilor de zahăr pentru a falsifica mierea și a reduce prețul acesteia, utilizarea de aditivi și coloranți pentru a denatura sortimentul de miere, ascunderea adevăratei origini geografice a mierii prin falsificarea informațiilor de trasabilitate și prin îndepărtarea polenului.
Europa Liberă a stat de vorbă cu Constantin Dobrescu, vicepreședintele ROMAPIS (Federația Asociațiilor Apicole din România), pe tema falsificării mierii în România și în Uniunea Europeană. Constantin Dobrescu este și membru în grupul de lucru al ISO (International Organization for Standardization) pentru elaborarea standardului internațional al mierii.
Principalele idei:
- Există la ora actuală modalități de falsificare a mierii atât de subtile, încât este greu să le demonstrezi.
- Apicultura e o activitate economică, iar falsificarea reprezintă concurență neloială.
- Se vând pe piața românească produse etichetate ca miere, dar care nu merită această denumire.
- Dacă în urmă cu câțiva ani, procentul de miere falsificată importată în UE era de 14%, acum e de trei ori mai mare.
- Riscul de a fi păcălit e mult mai mic în cazul mierii cumpărate direct de la producător, decât din magazine.
Europa Liberă: Cât de serioasă este, din punctul dumneavoastră de vedere, chestiunea mierii falsificate pe piața românească?
Constantin Dobrescu: Este una dintre cele două cele mai mari probleme ale apicultorilor din România. Prima este folosirea pesticidelor, mai ales cele din clasa neonicotinoidelor, care ne decimează efectivele de albine.
Acestea sunt interzise în Uniunea Europeană, dar există o portiță legislativă de care Guvernul României abuzează prin derogări din 2014 încoace. În fiecare an folosește această modalitate de a acorda autorizații temporare de folosire a neonicotinoidelor.
Europa Liberă: Iar a doua problemă?
Constantin Dobrescu: Este falsificarea mierii. Ne afectează foarte tare. Din păcate, nu e o doar problemă românească, e o problemă globală. De asta au și făcut această investigație Uniunea Europeană și OLAF. Există la ora actuală modalități de falsificare a mierii atât de subtile, atât de bine puse la punct, încât este greu să le demonstrezi.
Falsificarea e totdeauna cu un pas înaintea cercetării, care încearcă să o demonstreze. Se recunoaște la ora actuală o înfrângere a științei în fața acestei fraude cu miere. Până la 50% din cantitatea de miere dintr-un amestec poate fi un produs de falsificare a mierii, fără a fi depistat.
Există producători în China care, pe bază științifică, au studiat foarte atent problema și au adus falsificarea la pragul de nedetectabilitate în miere. Există produse „customizate” chiar pe anumite regiuni.
Pot face un sirop cu care să falsifice mierea din Ucraina, de exemplu, foarte greu de depistat. Au ajuns la niște niveluri de falsificare de mare clasă și asta e foarte periculos.
Europa Liberă: Cum se poate proteja de fals mierea autentică?
Constantin Dobrescu: Apicultorii de la nivel european și mondial sunt implicați la ora actuală în acțiuni de definire mai corectă a mierii. Există discuții la nivelul ISO (International Organization for Standardization) pornind de la întrebările „ce e miere?”, „ce nu e miere?”.
Se vând pe piața europeană și, implicit, pe cea românească, produse etichetate ca miere ce nu ar trebui să fie etichetate ca miere niciodată.
La ora actuală știm despre China, de exemplu, că e o țară foarte dubioasă, ca să fim blânzi, sub aspectul producției de miere. În afară de falsificările la care sunt mari meșteri, mai au și practici care din punctul nostru de vedere, descalifică produsul lor.
Aproape jumătate din mierea importată în UE din afara Uniunii este falsificată
Rezultatele anchetei conduse de Oficiul Antifraudă al Comisiei Europene (OLAF) și Centrul Comun de Cercetare (JRC):
- 46% din 320 de mostre de miere importată din afara UE sunt neconforme.
- În mierea provenind din țări non-UE au fost descoperite amestecuri cu siropuri de zahăr din orez, grâu sau sfeclă de zahăr.
- În falsificarea mierii se folosesc aditivi și coloranți pentru a denatura sortimentul de miere.
- Sunt falsificate informațiile privind originea mierii.
- Cea mai mare parte a mierii falsificate este adusă din China și Turcia.
- Toate cele 10 mostre de miere venite din Regatul Unit au fost marcate „neconforme”.
- O mare parte din mierea importată din țări non-UE și considerată suspectă rămâne prezentă și nedetectată pe piața UE.
Experții UE cred că mierea alterată NU prezintă pericol pentru sănătatea oamenilor. Însă, conținutul ieftin și de calitate inferioară creează concurență neloială pentru apicultorii care respectă regulile de producere a mierii.
Sursa: FROM THE HIVES
Europa Liberă: Dar ce anume fac?
Constantin Dobrescu: De exemplu, unul dintre parametri de calitate a mierii este umiditatea, conținutul de apă. Apicultorii, așa cum făceau părinții noștri și cum fac și apicultorii responsabili în ziua de azi, extrag mierea numai după ce albinele au „căpăcit-o”.
Albinele depozitează miere pentru iarnă, o ventilează ca să se elimine apa, apoi căpăcesc mierea, adică o sigilează, numai când este la umiditatea potrivită, sub 18%. În China, practica curentă este extragerea zilnică a mierii, care nu a fost căpăcită.
Ei extrag în fiecare zi acel nectar care e foarte fluid, nu e vâscos cum e mierea. Acea „miere” cu 40% umiditate evident că n-ar rezista în timp, dezvoltă mucegai, fermentează. Și atunci ei fac o dezumidificare în afara stupului.
Iată un prim element pentru care acel produs nu poate fi numit miere, pentru că nu albinele sunt cele care au produs maturarea. Albinele nu au mai adăugat substanțele valoroase produse de corpul lor care conferă virtuți terapeutice și calitate mierii. Omul, în afara stupului, a adus umiditatea acesteia la valorile prevăzute de standarde. Ceea ce este falsificare a mierii!
Acel produs ajunge în România la prețul de un euro prin porturi, după care este preluat, cumpărat de unii procesatori români. Aceștia îl amestecă cu miere de-a noastră, românească, și o scot pe piață la un preț care concurează prețul oricărui apicultor. Nici un apicultor nu poate să producă și să își susțină familia și activitatea la prețul respectiv.
Europa Liberă: Acesta este tipul de practici descoperit de investigația OLAF?
Constantin Dobrescu: Eu sper ca această investigație să vină la final și cu niște nume, să putem arăta cu degetul, firma asta și firma asta au fost prinse cu probleme grave de fraudă.
Noi am luat în trecut două borcane dintr-un magazin de retail care, era clar după aspect și după gust, că nu putea fi miere curată românească. Scria pe ea „miere de salcâm”, „produs românesc”, „natural 100%”.
Am trimis-o la un laborator specializat în Germania. Prima analiză a venit foarte rapid: „prezență de glucoză industrială”. Deci partea cu natural 100% a căzut, practic aceea nu mai era miere.
Am mers mai departe să vedem dacă este miere de salcâm. Nu se încadra în parametri. Avea un conținut de polen mult sub cel care definește mierea de salcâm.
Și a treia analiză, foarte importantă, a fost să vedem dacă este produs românesc. Răspunsul a venit, „în această miere se găsește polen specific vegetației din China”.
Europa Liberă: Și era vândut ca miere românească. Era, practic, o înșelăciune?
Constantin Dobrescu: Toate sunt înșelăciuni, într-o măsură mai mare sau mai mică. Ce este clar, scrie și în raportul anchetei făcute de Comisia Europeană, dacă în urmă cu câțiva ani procentul de miere falsificată era de 14%, acum e de trei ori mai mare. Tentația de a falsifica mierea este foarte mare.
Europa Liberă: Cum influențează piața falsificarea mierii ?
Constantin Dobrescu: În acest moment, stocurile sunt saturate cu miere falsă. Dacă până la 50 % din mierea dintr-un borcan poate fi falsificată fără să fie detectată, asta duce la creșterea cantităților puse pe piață și umplerea stocurilor. Sunt cantități enorme care creează un șoc pe piața mierii.
În urmă cu câțiva ani s-a făcut o analiză. A reieșit că, într-un interval de 7 ani, în primele șapte state exportatoare de miere din emisfera estică, numărul de stupi a crescut cu 13%. În același timp, producția de miere s-a dublat.
Cum se poate întâmpla așa o creștere extraordinară de productivitate? Prin falsificare. Ceva asemănător pare să se întâmple în Ucraina. Fără să își crească foarte mult numărul de stupi, a ajuns la o producție remarcabilă.
Pe lângă acest context general există și jocuri ale marilor procesatori de miere. Fac stocuri și, pur și simplu, nu cumpără miere din România, de exemplu. Oamenii scad prețul, până dau mierea la preț derizoriu.
De altfel, și în România, și la nivel internațional, există două tabere: a apicultorilor și a procesatorilor și comercianților.
Procesatorii își doresc să nu fie prea mulți parametri controlați, motivând că mierea s-ar scumpi. Ei și-ar dori și acceptarea unor procedee, cum ar fi filtrarea mierii cu filtre foarte fine care reușesc să înlăture din miere până și urmele naturale de polen ce pot duce la determinarea originii mierii.
Procesatorii și-ar dori, pe cât se poate, ca regulile să fie foarte relaxate, să vândă ca miere tot ce știm cu toții că, de fapt, nu este miere.
Europa Liberă: Și apicultorii ce își doresc?
Constantin Dobrescu: Apicultorii doresc reguli cât mai stricte. Din punctul lor de vedere, cea mai bună soluție ar fi o diferențiere la nivel de nume.
Ar trebui să se definească două produse. Unul care să se numească în continuare „miere”, dar care să respecte cu strictețe toate condițiile de punere pe piață existente la acest moment.
Al doilea produs ar trebui să se numească „miere crudă”, miere așa cum vine în mod tradițional de la apicultor, fără procesare excesivă, industrială.
Asta ar separa piața în două produse diferite, iar consumatorul ar avea posibilitatea să aleagă. Importantă este și trasabilitatea, să cunoaștem adevărata origine a mierii. Este unul dintre lucrurile cele mai importante, care ar ajuta cu adevărat.
În general, nu spun totdeauna, căci nu există pădure fără uscăciuni, mierea care pleacă de la apicultori este această miere crudă. Odată ajunsă la procesator, acolo se pot întâmpla practici dubioase.
De exemplu, în comerț găsim miere cristalizată, etichetată „de salcâm”. E cristalizată și de abia au pus-o pe raft, știut fiind că mierea de salcâm cristalizează în mult timp. Înseamnă că acea miere e o minciună evidentă. Oare ce se petrece în privințele care sunt mult mai greu de demonstrat?
