În opinia expertului în economie, inflația va scădea, dar prețurile generale nu vor reveni la valorile de dinainte de perioada inflaționistă.
Profesorul Bogdan Glăvan a explicat, pentru Europa Liberă, care sunt efectele asupra economiei ale majorării pensiilor cu 12,5%, dar și de ce populația resimte diferit inflația. Altfel spus, de ce inflația românească nu seamănă cu cea de peste Ocean.
1. Care va fi impactul majorării pensiilor cu 12.5% asupra situației economice a pensionarilor și asupra economiei?
Bogdan Glăvan: Creșterea aceasta a pensiilor reprezintă o indexare parțială și este logică în contextul politic care a caracterizat acest an, politică ce a urmărit tocmai reducerea cheltuielilor cu pensile, reducerea pensiilor în termeni reali, reducerea cheltuielilor cu pensiile ca procent din PIB, reducerea acestei cheltuieli bugetare.
De asta spun că nu mă miră, este firească. Era de anticipat ca Guvernul să nu indexeze pensiile pentru a acoperi complet rata inflației, nemaimenționând aici faptul că, și dacă ar fi făcut acest lucru, oricum nivelul de trai al pensionar ar fi avut de suferit pentru că aceștia au plătit deja prețuri mai mari pe parcursul întregului an.
Creșterea pensiilor va avea un efect de frânare a inflației, pentru că fiind vorba de o diminuare a acestui capitol de cheltuieli, atunci va fi un efect de frânare a inflației.Bogdan Glăvan, profesor de economie
Dar desigur, trebuie văzut în ce măsură celelalte capitole de cheltuieli publice vor merge în aceeași direcție, pentru că, dacă alte capitole de cheltuieli publice vor crește, dacă deficitul per ansamblu nu se va reduce, atunci acest efect de frânare a inflației nu va exista deloc. El va fi compensat de efectul inflaționist al altor cheltuieli.
2. Toată lumea se plânge că prețurile au crescut la unele produse cu 100%, poate și mai mult, și că inflația raportată nu ar fi cea reală. Cum se face calculul, de unde diferența dintre cifrele oficiale și ce resimte populația?
Bogdan Glăvan: Este firesc să apară aceste lamentări, pentru că, într-adevăr, indicele prețurilor de consum măsoară evoluția unei medii ponderate, deci este un indicator matematic care nu se regăsește decât întâmplător în consumul oricăruia dintre noi.
Acest indicator are la bază un coș de bunuri, un coș de produse care este relevant pentru românul mediu și ponderile diverselor bunuri care intră în compoziția acestui coș sunt stabilite prin anchetele desfășurate de Institutul Național de Statistică.
Ele sunt reevaluate, din când în când, pentru că, bineînțeles, cheltuielile oamenilor evoluează în timp. De exemplu, ajunge să cheltuim mai mult pentru chirie și pentru locuință decât pentru alimente. De asta, de exemplu, când se măsoară inflația în Statele Unite, ca să iau un exemplu versus România, la bază nu există același coș de consum, deci sunt alte date care stau la bază.
Când noi spunem România are o inflație de 15%, iar America are o inflație de 8% nu putem să tragem concluzia că la noi ar trebui să fie tot 8%. Nu! La ei, 8% înseamnă altceva. Adică se simte altfel decât s-ar simți la noi 8%, pentru că coșul de consum este diferit.
3. Sunt anumite categorii sociale mai afectate de inflație?
Bogdan Glăvan: Da și nu. Pe de o parte, inflația inevitabil creează redistribuire de avuție, să nu uităm că se și numește impozit ascuns. Și, ca să mergem până la capăt cu această idee - acest concept, orice impozit nu presupune doar o prelevare, presupune și o cheltuială, adică scopul lui este să finanțeze o cheltuială.
Ideea este că statul nu ne taxează ca să ardă banii pe urmă, ci ca să-i cheltuiască. Deci, ce face statul prin impozitare este o redistribuție a veniturilor sau a avuției. Și exact așa funcționează și inflația – ia de la unii și dă altora. Prin urmare, în mod inevitabil ea are un efect asimetric asupra cetățenilor și firmelor, unii au de câștigat, alții au de suferit.
De regulă, majoritatea are de suferit de pe urma ei pentru că altminteri nu ar exista inflație. Deci majoritatea oamenilor și firmelor au de suferit, dar există și o minoritate care are de câștigat.Bogdan Glăvan, profesor de economie
Un mit este acela că săracii, oamenii cu venituri mici, au mai mult de suferit, că sunt între pierzătorii totali și oamenii cu venituri mari sunt între câștigători, ceea ce nu este neapărat adevărat. De ce? Și vă dau un singur exemplu. Pentru că oamenii cu venituri mari pot avea o parte însemnată a avuției în diverse instrumente financiare, în depozite bancare, în acțiuni, la bursă și așa mai departe.
Aceste instrumente financiare au foarte mult de suferit în momentul în care izbucnește inflația și te ia prin surprindere. Asta s-a și văzut în ultimii ani pentru că toți cei care au avut depozite bancare în România au suferit o expropriere masivă în ultimii ani.
Nu ne referim doar la câteva luni sau la un an, este vorba de dobânzi real negative, care au afectat profund. Dacă noi ar trebui să cumulăm pierderile însumat, ne-am luat cu mâine de cap că am ajunge la un 20% pierdere de avuție în ultimii ani ca urmare a dobânzilor real negative.
Aș mai adăuga faptul că, cu siguranță la nivelul omului cu venituri mici, inflația se resimte diferit. Depinde și de particularitățile inflației, sigur că da. Evident că dacă prețul alimentelor crește disproporționat față de alte prețuri, atunci omul cu venituri mici va avea disproporționat de suferit.
4. Există o practică sau ar putea exista o practică din partea comercianților să profite de această inflație și să majoreze prețurile mai mult decât este cazul, sau piața va regla cumva aceste excese, dacă ele există? S-a vorbit de speculă.
Bogdan Glăvan: Lucrurile astea, din perspectiva economistului, sunt chiar amuzante dacă le privim cu un ochi optimist, așa, relaxat, pentru că atunci când în România au scăzut prețurile, nimeni nu a vorbit că ar fi vorba de un complot al consumatorilor împotriva comercianților. Și prețurile au scăzut în România, vă aduc aminte, în 2015, 2016 am avut un episod de deflație destul de consistent, chiar dacă destul de scurt în timp.
Prețurile sunt oglindă. De fapt, și iluzia cu care trăiesc mulți oameni este că spărgând oglinda sau supărându-se pe oglindă produci efecte reale, schimbi fundamentele economiei. În realitate, nu schimbi nimic, te superi degeaba cu oglinda, oglinda-ți arată exact cum cum ești tu, îți arată exact starea economiei, adică tensiunea care există între nevoile noastre, între preferințele noastre, între ceea ce vrem să cumpărăm și disponibilitatea resurselor.
Trebuie să fim conștienți că, la fel cum noi nu avem atâția bani pe cât ne-am dori pentru a cumpăra, pentru a ne încălzi adecvat și așa mai departe, tot noi suntem ăia care nu suntem dispuși să muncim pe degeaba. Prin urmare, din postura de salariați sau de investitori, de capitaliști, nu suntem dispuși să muncim pe degeaba, să vindem astfel încât să nu câștigăm salarii mai mari și așa mai departe.
Deci tot noi, tot oamenii sunt în ambele posturi și de consumator, și de producător întotdeauna. Dar, fiind mai greu de înțeles, cumva este firesc ca omul să considere că prețul are o existența de sine stătătoare.
5. Vor exista produse care vor dispărea sau firme care vor dispărea ca urmare a acestei inflații?
Bogdan Glăvan: Acesta este o consecință de mai mică importanță a inflației. Inflația, presupunând aceast acest transfer de avuție și presupunând sărăcirea majorității populației schimbă cumva structura economică și pune și o amprentă pe structura economică și pe structura pieței.
Este firesc ca anumite segmente de piață, anumite produse particulare să fie afectate. Așa se întâmplă întotdeauna cu ceea ce noi numim producătorii marginali, adică cei aflați pe muchie, producătorii care abia scot un profit din comercializarea acelui produs, sau mărfurile care abia sunt vandabile, abia reușesc să își găsească o clientelă și să fie produse într-un mod rentabil, ele vor fi cele mai afectate și se pot găsi la ambele capete ale ale spectrului pieței. Poate fi vorba și de produse foarte ieftine, poate fi vorba și de produse scumpe, dar, de regulă, în gama asta de produse de larg consum, aici vedem o simplificare.
6. Nu ne așteptăm la o schimbare de comportament a consumatorului din cauza valului inflationist?
Bogdan Glăvan: Evident că se poate întâmpla, dar ar trebui să fie un fenomen inflaționist puternic, foarte puternic. Noi ne traversăm un fenomen inflaționist extraordinar.
E adevărat că este o inflație semnificativă, e adevărat că se produce o sărăcire a majorității populației, dar nu are nici amploarea și nu e nici de o durata care să producă un impact atât de serios asupra economiei și asupra pieței?
7. Ca perspectivă de timp, cam când ne-am putea aștepta să trecem de acest val inflaționist și ce ar trebui să facă statul ca să ajute cumva economia, ca să treacă mai ușor?
Bogdan Glăvan: Este greu de spus pentru că, pe lângă valul inflaționist, ciclic ,creat de politica monetară globală foarte permisivă din anul 2020, care și-a exprimat efectele în 2021 și 2022 și desigur, la care s-a adăugat criza energetică, pe lângă acest moment ciclic există și particularități ale economiei românești.
Economia românească are, așa cum menționam mai devreme, un sector public ineficient, care trăiește pe deficit și deci care trebuie să fie continuu aprovizionat cu bani pentru a rezista.
Și economia României în ansamblu este o economie în care se revarsă căruța cu bani. Și nu vorbesc de bani că îi producem noi, ci de bani oferiți ca ajutor extern de Uniunea Europeană prin cele două mari direcții - PNRR și fondurile structurale, care înseamnă undeva la 5 % din PIB, în fiecare an, deci pe o perioadă lungă de timp.
Ce înseamnă asta? Asta ar trebui să stea la baza unor cheltuieli de investiții la modul cel mai optimist. Or, asta înseamnă cheltuieli mai mari, asta înseamnă presiune pe resursele interne, asta întreține o inflație, deci această asistență externă masivă și am putea adăuga și restul - reorientare a fluxurilor de investiții din cauza războiului, deci un context mai amplu, acest context întreține o inflație, ea trebuie să fie gestionată macroeconomic.
Ideea de bază este că, cu asemenea intrări de capital în România, este greu să ai o inflație foarte mică. Va scădea, evident, dar nu sunt foarte optimist că o vom vedea prea curând, în ținta BNR de inflația.
8. Inflația externă va influența mai mult decât o face în prezent? Se vorbește inclusiv de faptul că n-ar fi inflația României, că ar fi o inflație importată.
Bogdan Glăvan: Se vorbește, dar se vorbește prost câteodată, nu în sensul că nu au dreptate cei care spun, ci în sensul că operează cu o definiție greșită a inflației importate. Eu am văzut explicații de genul importăm multe alimente care sunt scumpe și importând multe alimente scumpe pe care le-am putea produce aici, de asta și prețurile sunt mari. NU!
Problema de bază la noi este, în continuare, că noi cheltuim mai mult decât producem, noi cheltuim mai mult decât veniturile pe care le producem. Or, asta întreține inflația și cineva ne acoperă deficitul.
Această cheltuială peste venituri creează acest decalaj, această prăpastie care se poate compensa fie prin creșterea prețurilor, cum se întâmpla în anii '90 foarte mult, fie printr-un deficit de cont curent foarte mare care acționează ca o supapă.
Deficitul de cont curent nu este o cauză a inflației, este un rezultat al presiunii inflaționiste, supapă prin care se eliberează presiunea asta din economie. Tu ești ca într-un cazan sub presiune, toate intrările de capital care au venit și vor veni în România vor alimenta acest presiune și, ca presiunea să nu crească, ideal ar fi tocmai ca să-i dai această supapă, ca ea să se ducă prin deficitul de cont curent.
Eu n-am absolut nicio problemă să văd România cu un deficit de cont curent de 10 % din PIB, dacă se poate, dacă asta înseamnă investiții, aici înseamnă intrări de bunuri reale. Adică folosim fondurile astea europene pentru a cumpăra echipamente occidentale, mașinării, bunuri de capital reale, asta ar fi extraordinar să se întâmple. În măsura în care nu se întâmplă și acești bani sunt cheltuiți pentru a mări salarii, a mării pensii sau a crea posturi la stat, asta înseamnă inflația.
9. Cum vor afecta inflația măsurile ce privesc prețul la energie?
Bogdan Glăvan: Aici am avut impunerea unui plafon, plafonul însă a fost impus la un nivel mult superior vechiului preț de piață. La gaze, de exemplu, este plafonul dublu față de prețul la gaze pe care l-am avut și încă îl am eu ca cetățean.
La curent electric, la fel, este mult mai sus. Prin urmare, în tot acest interval de timp, noi am văzut cum oamenii au plătit din ce în ce mai scumpă această energie, pe măsură ce facturile noi am ajuns la consumatori. Și vom mai vedea acest lucru, după părerea mea, întâmplându-se, pentru că încă sunt consumatori care nu au primit facturi mărite.
De exemplu, eu, nu am primit factură mărită la gaze nici la ora asta pentru că încă sunt parte a unui contract încheiat acum 2 ani pe vechiul preț, contract care va expira abia în 2023.
Efectul ăsta inflationist, translația asta în prețuri de consum pe care raportează INS-ul și ne dă nouă inflația asta, se produce treptat. Din această cauză a fost și o comunicare foarte proastă din partea guvernului și crearea unor anticipări greșite, complet greșite.
Să ieși să comunici gata, am rezolvat problema, am stabilizat prețurile, dăm ordonanță și terminăm cu scumpirile. Este imposibil să faci asta, este imposibil, pentru că prețurile abia încep să crească. Deci când au dat prima ordonanță, prețurile abia începeau să crească.Bogdan Glăvan, profesor de economie
Lăsând la o parte modul în care a fost gândită ordonanța, care e altă chestiune, comunicarea aceasta exact ca și în pandemie, foarte proastă, pentru că ea la dă oameni niște așteptări. Și omul spune bun, da, OK, se va termina și au avut surpriza să vadă că de fapt nu se termină, ce abia începe. Abia a început, pentru că de fapt măsurile au fost tardive, ele trebuiau luate mai demult încă din 2000 -2021.
Noi vom reveni la prețuri mai normale și dacă ne uităm pe piața internațională, vedem că au scăzut prețurile către un nivel mai normal. Însă trebuie să vedem cât va fi acest preț în lei aici, că nu prețul dolari e important, ci prețul în lei, aici.
Or, acest lucru îl vom vedea abia la finalul acestui episod de volatilitate care durează, nu se termină într-un an de zile, durează ceva și atunci când și cursul de timp, să spunem, nu va mai fi sub o presiune conjuncturală cum e acum, că totul este foarte volatil.
Există o euforie în acest moment, în această lună, de exemplu, există o euforie că inflația în toată lumea a ajuns la un apogeu, dobânzile nu vor mai crește, există din acest motiv rezerve pe piață, că banii intră în România, cursul leului se apreciază și există o îmbunătățire vizibilă în mai mulți indicatori financiari, asta este ideea.
Însă, această îmbunătățire este conjuncturală. Este mai mult efectul unei anticipări, dacă vreți, al unei emoții. Este ca și cum ți-a scăzut temperatura astăzi un pic, că simt un pic mai bine ca ieri, dar tu abia ai început tratamentul, nu ești refăcut, nu e cazul să te plimbi prin ploaie, trebuie să treacă mai mult timp, anul 2023 care va fi foarte important și în care vom simți durerile economice cu adevărat și abia după aceea vom vedea unde se vor așeza prețurile.
10. Va mai avea România mai avea deflație? Vor scădea prețurile și vor ajunge la nivelul de dinainte de criză?
Bogdan Glăvan: Probabil nu, nu, nici vorbă. Nu cred așa ceva. Despre tot am vorbit mai devreme presează în ideea unei creșteri a prețurilor, și a salariilor, și a veniturilor, și a profiturilor. Deci toate cresc în România.
Prețurile din imobiliare încet-încet se aliniază la cât sunt în Praga, în Berlin, se aliniază la prețul Europei occidental.Bogdan Glăvan, profesor de economie
Problema următoare este că trebuie să-ți crească veniturile. Adică salariul trebuie să-ți crească mai repede decât cresc prețurile. Asta trebuie să se întâmple ca să nu fie rău. Și este un motiv pentru care nu cred că vor scădea prețurile.
Al doilea motiv este acela că băncile centrale din toată lumea și toate autoritățile au o dușmănie față de deflație dintotdeauna. Deci nu pot să văd așa ceva.
Chiar dacă am ajunge noi și Europa într-o situație în care să scadă prețurile, ea ar fi combătută drastic din primul moment. Deci, nici vorbă. Mă refer la prețurile generale, nu la cele de la gaze și curent, care pot reveni.
