Candidatura sa a fost primită cu scepticism atât de reprezentanți ai NATO cât și de cei ai UE, dar și de analiști și oameni politici, deopotrivă, cu excepția liberalilor, partid din care provine și pe care l-a condus pentru mai puțin de un an până a fost ales președinte al României, în 2014.
În schimb, social-democrații, parteneri ai Partidului Național Liberal la guvernare, nu au avut nicio reacție.
Premierul Marcel Ciolacu, lider al Partidului Social Democrat, declara pe 23 februarie că el susține „orice român” la o „funcţie înaltă” în forurile europene sau nord-atlantice, în contextul speculațiilor că președintele Iohannis ar putea candida pentru șefia NATO.
„Cred că NATO are nevoie de o reînnoire a perspectivei asupra misiunii sale”, a spus marți președintele marți Klaus Iohannis în motivarea candidaturii sale.
Anunțul candidaturii președintelui Iohannis la conducerea Alianței Nord-Atlantice
„Ne aflăm într-un context de securitate în care cred că este momentul ca țara noastră să-și asume o și mai mare responsabilitate în cadrul structurilor de conducere euro-atlantice.
Este o aspirație legitimă a unui stat care a cunoscut în ultimele două decenii transformări radicale și care ar putea contribui cu această experiență la conturarea unei noi viziuni asupra modului în care putem răspunde rapid și eficient unei game variate și complexe de provocări și amenințări.
Avem o înțelegere profundă, inclusiv din perspectiva provocărilor istorice cu care s-a confruntat regiunea noastră, asupra actualei situații de securitate, situație dezechilibrată de războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. Totodată, cred că NATO are nevoie, la rândul său, de o reînnoire a perspectivei asupra misiunii sale.
Europa de Est are o contribuție valoroasă în discuțiile și deciziile adoptate în cadrul NATO.
Cu o reprezentare echilibrată, puternică și influentă din această regiune, Alianța va putea lua cele mai bune decizii, care să răspundă nevoilor și preocupărilor tuturor statelor membre.
Pentru toate aceste motive, am decis să intru în competiție pentru funcția de Secretar General al NATO.
Îmi asum această candidatură în numele României cu toată responsabilitatea, iar această decizie are la bază performanța României, experiența acumulată pe parcursul celor două mandate de Președinte al României, înțelegerea profundă a provocărilor cu care se confruntă NATO, Europa, și în special regiunea noastră, și angajamentul meu ferm față de valorile și obiectivele fundamentale ale NATO.”
Oficial NATO: „Are vreo șansă? Improbabil”
La nivelul NATO și UE părerile sunt împărțite, atât privind șansele președintelui român la șefia NATO cât și cu privire la intențiile sale ascunse.
Pentru oficialul NATO șansele sale sunt prea mici după ce marile puteri au anunțat deja că-l susțin pe premierul olandez Mark Rutte.
„Are vreo șansă? Mai ales împotriva poziției declarate public a Quad (Franța, SUA, Germania, Marea Britanie - n.r.)”? Improbabil. Dar, odată cu aderarea Suediei, am văzut că unele țări pot bloca și pot căuta concesii. Dar ce și-ar dori România? Nu am nici o idee. Și, desigur, Ungaria poate face eforturi suplimentare pentru a obține ceea ce își dorește. Ideea a fost să rezolvăm asta cât mai curând posibil, de preferință în aprilie. Acesta poate fi, în schimb, începutul unui proces mai lung”, a declarat un oficial NATO pentru corespondentul Europei Libere la Bruxelles, Rikard Jozwiak.
În schimb, un oficial UE crede că anunțul președintelui este o manevră prin care Klaus Iohannis țintește, de fapt, un post la conducerea Uniunii Europene. „Nu cred că vrea postul de la NATO. Se târguiește pentru un post de top în UE – bănuiala mea [este că vrea șefia] politicii externe” a UE.
Cum este numit secretarul general al NATO
- Secretarul general al NATO este numit dintre șefii de stat și de guvern din Alianța Nord Atlantică.
- Liderul NATO este ales în urma consultărilor diplomatice informale între țările membre, care propun candidați pentru post.
- Nicio decizie nu este confirmată până când nu se ajunge la un consens asupra unui singur candidat.
Rareș Bogdan: „România este îndrituită să preia poziția de Secretar General al NATO”
Preşedintele Partidului Național Liberal (PNL), Nicolae Ciucă, spune despre candidatura președintelui Iohannis la şefia NATO că este sprijinită de tot ceea ce a realizat armata română în ultimii 20 de ani și că România va veni cu argumente „cât se poate de solide” despre necesitatea unei perspective a ţărilor din Europa Centrală şi de Est la conducerea Alianţei Nord-Atlantice.
„Este vorba de o responsabilitate de asumare a reprezentării pentru ocuparea unei funcţii la nivelul NATO, după 20 de ani de când România a devenit membru cu drepturi depline al Alianţei şi, în felul acesta, această candidatură este sprijinită de tot ceea ce a realizat Armata Română în aceşti 20 de ani, efortul pe care l-a făcut România prin participarea la toate angajamentele în care Alianţa a fost implicată”, a declarat Nicolae Ciucă.
El a spus că întregul sistem național de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a avut o contribuţie esenţială în realizarea pivotului de stabilitate în regiunea Mării Negre, pe Flancul de Est şi, implicit, în interiorul Alianţei.
Ciucă a dat asigurări că România va veni cu „cu argumente cât se poate de solide în ceea ce înseamnă necesitatea unei perspective a ţărilor din Europa Centrală şi de Est la conducerea Alianţei Nord-Atlantice.”
Europarlamentarul PNL Rareș Bogdan crede „sincer” ca președintele Iohannis are toate șansele în competiția cu premierul olandez Mark Rutte.
El spune că atunci când țările occidentale au anunțat susținerea la șefia NATO a premierului olandez Mark Rutte „nu exista o contracandidatură” și că „România este îndrituită să preia poziția de Secretar General al NATO. Ca și Estul Europei!”
Cât privește șansele ca președintele Iohannis să fie susținut de partenerii americani, europarlamentarul român spune că „modul arogant de a se purta al lui Mark Rutte îl face imposibil de susținut de cele șapte state din Est.”
„E o competiție, dar unde avem șanse, deoarece România este implicată prin alocarea constantă a 2% din PIB pentru Apărare, de anul trecut 2,5% din PIB, iar peste 20% (din 2022 chiar 35%) este alocată pentru capabilități noi”, spune Rareș Bogdan.
El crede că România „oferă NATO un președinte cu zece ani de experiență pe arena internațională, al unui stat echilibrat și cunoscător, și implicat în evoluțiile euro-atlantice, în același timp pro-european și atlantist.”
Bogdan este convins că „diplomația românească își face treaba” și că summitul Partidului Popular European care a avut loc săptămâna trecută la bucurești „ a jucat rolul său în promovarea acestui deziderat, în testarea perspectivelor.”
Valentin Naumescu, fost secretar de stat în Ministerului Afacerilor Externe, profesor de relații internaționale la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, spune că, în acest moment, „nu avem de unde să știm care va fi rezultatul acestui demers”, dar s-a arătat convins, într-un comentariu făcut pentru Europa Liberă, că anunțul președintelui a fost precedat de „numeroase discuții cu șefi de stat și de guvern”.
Întrebat dacă președintele Klaus Iohannis ar fi putut să se consulte anterior anunțului cu administrația americană, care a anunțat deja că îl susține pe Mark Rutte (premierul Olandei) pentru această poziție, profesorul Valentin Naumescu a răspuns: „Din câte cunosc eu diplomația română, acest demers nu este o surpriză pentru Casa Albă și Washington”.
În opinia lui, anunțul președintelui Klaus Iohannis vine cam târziu, în schimb deschide oportunitatea mai multor tipuri de discuții la Uniunea Europeană și NATO.
Nu în ultimul rând, profesorul de relații internaționale este convins că țările din estul NATO, inclusiv România, au argumente serioase pentru a ocupa postul de lider al Alianței Nord Atlantice.
Anunțurile simultane ale celor mai importanți aliați că îl susțin pe Mark Rutte
- 22 februarie, consilierul pentru comunicare în domeniul securității naționale de la Casa Albă, John Kirby: „Președintele (Joe) Biden susține ferm candidatura premierului Rutte pentru a fi următorul secretar general al NATO. Premierul Rutte are o înțelegere profundă a importanței Alianței, este un lider și un comunicator înnăscut, iar conducerea sa ar servi bine Alianței în acest moment critic”.
- 22 februarie 2024, Guvernul Marii Britanii: Mark Rutte are „atributele necesare de apărare și securitate” pentru a fi următorul secretar general al Alianței.
- 22 februarie, purtătorul de cuvânt al cancelarului german Olaf Scholz, Steffen Hebestreit: „Cancelarul Scholz susține numirea lui Mark Rutte ca noul secretar general al NATO. Cu experiența sa imensă, expertiza sa în materie de politică de securitate și abilitățile sale diplomatice puternice, este un candidat remarcabil.”
Decalogul lui Iohannis
Opoziția, în schimb, nu-i dă prea multe șanse președintelui să ajungă la conducerea Alianței Nord-Atlantice.
„Din toate informațiile pe care le avem, nu există șanse pentru această candidatură. Cele mai puternice state din NATO s-au pronunțat pentru domnul Rutte. Probabil e doar un gest care să-i permită negocierea unei alte funcții. După cum știm pentru Klaus Iohannis este esențial să-și găsească un job după Cotroceni, iar în funcție de asta se pun și alegerile în România, mai nou”, a declarat pentru Europa Liberă vicepreşedintele Uniunii Salvați România, Ionuț Moșteanu, purtător de cuvânt al partidului.
Fostul președinte Traian Băsescu a atras atenția că postul de secretar general al NATO nu se „scoate la concurs” și a ironizat anunțul președintelui.
„În desemnarea secretarului general se are în vedere și rotația prezenței în Consiliul de Securitate al membrilor nepermanenți, în așa fel încât cele 3 puteri nucleare să nu aibă surprize la vot. Deci, lucrurile sunt foarte complicate. Personal, aș spune, poate puțin ironic, că n-am crezut niciodată că se scoate la concurs postul de secretar general al NATO, dar se pare că s-a scos, și domnul Iohannis s-a înscris la acest concurs.”
El spune că președintele Iohannis și-a asumat un „risc major” când și-a anunțat candidatura fără să aibă sprijinul administrației americane și al marilor puteri membre NATO.
„Da, aici este partea de risc major pe care eu o văd în această declarație. În primul rând, dacă ar fi fost un aranjament deja făcut să se renunțe la Rutte, cei care ar fi trebuit să anunțe ar fi fost americanii. Trebuie să știți că, în interiorul NATO, desemnarea secretarului general al Alianței este un act politic pe care și-l arogă în primul rând SUA, dar și celelalte două puteri nucleare din NATO – Marea Britanie și Franța.”
Băsescu spune că președintele a făcut „o mare greșeală” dacă a făcut acest anunț „fără a avea o strategie de negocieri, de politică externă (...) pentru că nu poți să obții această funcție decât cu niște negocieri extraordinare, la care șef e Ministerul de Externe, cu toți ambasadorii lui, cu toate direcțiile din centrala Ministerului de Externe” și pentru că obținerea unei astfel de funcții „este un lucru complicat”, iar președintele „trebuie să aibă un Guvern dedicat acestui obiectiv.”
Candidatura președintelui Iohannis are însă măcar meritul de o pune sub semnul întrebării pe cea a premierului olandez Mark Rutte, care „disprețuiește România”, spune fostul președinte.
„Aș spune că dacă prin candidatura lui Iohannis se pune sub semnul întrebării prezența lui Mark Rutte în fruntea NATO, e foarte bine. Mark Rutte este un om care disprețuiește România și n-ar trebui să acceptăm prezența lui în nicio funcție la nivel NATO sau la nivelul Uniunii Europene. A făcut destul rău României”, a declarat Traian Băsescu la Digi 24.
La scurt timp de la anunțul președintelui Iohannis, Politico a publicat sub semnătura sa un plan în zece puncte despre viitorul Alianței Nord-Atlantice. Tot în Politico a fost publicat pe 4 martie un articol care punea sub semnul întrebării autoritatea morală a lui Mark Rutte la șefia NATO.
Decalogul președintelui Iohannis pentru viitorul NATO
După anunțul candidaturii sale pentru funcția de secretar general al NATO, preşedintele Klaus Iohannis a prezentat viziunea sa în 10 puncte privind viitorul Alianței, într-un editorial publicat în Politico.
„Pentru a aborda acest spectru larg de amenințări și provocări, NATO trebuie să fie echipată corespunzător. Scopul cheie al Alianței este de a asigura apărarea colectivă a tuturor Aliaților prin îndeplinirea celor trei sarcini principale ale sale: descurajare și apărare, prevenirea și gestionarea crizelor și cooperarea pentru securitate. Ca atare, bazându-ne pe adaptarea politică și militară în curs, trebuie să facem NATO și mai puternică.
Pentru a realiza acest lucru, propun un decalog pentru NATO:
În primul rând, vom accelera îndeplinirea celor trei sarcini de bază ale Alianței.
Vom consolida descurajarea și apărarea în conformitate cu deciziile de la Madrid și Vilnius și ne vom adapta poziția multi-domeniu, inclusiv mobilitatea militară, la complexitatea mediului actual. Puterea și descurajarea merg mână în mână, iar întărirea celei dintâi o va hrăni pe cea din urmă. Astăzi, granițele noastre de est și de sud sunt cele mai expuse amenințărilor și trebuie consolidate în consecință și în întregime. În plus, nu trebuie să uităm Nordul Extrem și Balcanii de Vest, deoarece importanța lor pentru securitatea noastră este incontestabilă.
În continuare, vom spori cooperarea cu partenerii noștri, construind o agendă de parteneriat mai ambițioasă. Cei care sunt vulnerabili și expuși riscului au nevoie de rezultate concrete și în timp util. Cei din cartierul nostru sudic au nevoie de angajamentul nostru, de sprijin și dialog constant. Iar partenerii noștri cu opinie similară – în primul rând din Indo-Pacific – vor fi primii cu care vor lucra în susținerea dreptului internațional și a ordinii bazate pe reguli.
Apoi, vom dezvolta în continuare prevenirea și managementul crizelor ca instrumente de promovare a securității și stabilității în regiunile de interes strategic pentru Alianță.
În al doilea rând, nimic nu este mai important astăzi decât asigurarea prevalenței Ucrainei în lupta sa existențială și putem face acest lucru oferind tot sprijinul necesar, oricât de mult va dura. Avem, de asemenea, o obligație morală, politică și strategică de a ne asigura că Ucraina avansează în mod constant pe calea spre viitoarea aderare la NATO, precum și spre aderarea sa la UE.
În al treilea rând, trebuie să îmbunătățim interoperabilitatea și să dezvoltăm rapid o bază industrială de apărare puternică în întreaga Alianță. Acest lucru ar servi obiectivelor complementare de reaprovizionare a stocurilor, creșterea capacităților noastre de descurajare și apărare, precum și furnizarea de asistență Ucrainei. De asemenea, vom încuraja o industrie europeană de apărare mai puternică și mai capabilă, care să fie complementară și interoperabilă cu NATO.
În al patrulea rând, deși am rămas în urmă cu finanțarea apărării, beneficiind de ceea ce credeam a fi un dividend de pace veșnic de mulți ani, acest lucru nu mai este posibil. Cu toții trebuie să facem tot posibilul pentru a ajunge la minim 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare și să investim cel puțin 20% în echipamente majore, cât mai curând posibil. Finanțarea adecvată trebuie, de asemenea, să fie orientată spre rezultate și însoțită de creșteri ale eficienței.
În al cincilea rând, deoarece amenințările cu care ne confruntăm astăzi depășesc dimensiunea militară, trebuie să oferim o rezistență mai puternică Alianței și membrilor săi, contracarând amenințările hibride și cibernetice și protejând infrastructura critică.
În al șaselea rând, întrucât o Alianță mai puternică este una în care unitatea, solidaritatea și legăturile transatlantice funcționează în pas, întărindu-se reciproc, ne vom concentra mai mult pe consultările și coordonarea politică. Aceasta va include contribuții din partea tuturor organismelor relevante ale NATO, bazate pe un dialog consolidat între structurile politice și militare.
În al șaptelea rând, putem și trebuie să facem mult mai mult pentru a consolida parteneriatul strategic NATO-UE. Afinitatea naturală dintre aceste două organizații și multitudinea de interese pe care le împărtășim ne obligă să consolidăm dinamica relației noastre, bazându-ne pe combinația potrivită de angajament la nivel înalt, cooperare instituțională și dialog între personal.
În al optulea rând, confruntându-se cu realitatea tehnologiilor emergente și perturbatoare, a inteligenței artificiale și a calculului cuantic, NATO poate rămâne în frunte doar prin accelerarea transformării sale digitale și creșterea investițiilor în inovare. Cu toate acestea, trebuie să facă acest lucru în timp ce abordează simultan schimbările climatice și implicațiile sale de securitate. Trebuie să îmbunătățim semnificativ apărarea cibernetică, ceea ce va adăuga și mai multă putere posturii noastre. Iar ca Alianță bazată pe valori, trebuie să investim cu seriozitate în toate direcțiile agendei securității umane, păstrând demnitatea și incluziunea în centrul nostru.
În al nouălea rând, ca o completare importantă a poziției de descurajare și apărare a Alianței, trebuie, de asemenea, să consolidăm rolul cheie al NATO ca forum de consultare, coordonare și pregătire în domeniul controlului armelor, al dezarmării și al neproliferării.
Și al 10-lea, adaptarea continuă a Alianței noastre trebuie să fie însoțită de o privire introspectivă asupra propriilor noastre metode de lucru. În calitate de factori cheie care fac agenda NATO, Aliații sunt cei care vor decide asupra noilor modalități de desfășurare a deliberărilor și de pregătire a deciziilor, asigurând în același timp o reprezentare geografică echilibrată.
A sosit momentul să pregătim NATO pentru viitor.
Informația că președintele Klaus Iohannis ar vrea să devină viitorul șef al NATO a fost publicată pe 22 februarie pe pagina de Twitter a corespondentei agenției americane Bloomberg la Casa Albă, Jennifer Jacobs.
Europa Liberă a întrebat atunci Administrația Prezidențială dacă informația este reală, dar instituția a răspuns că „nu comentează zvonuri”.
Marți, 12 martie, se împlinesc 25 de ani de la prima extinderea NATO către țările din estul Europei.
Cehia, Polonia și Ungaria au fost primele țări ex-comuniste primite în NATO pentru că erau considerate la acea dată, în 1999, cele mai avansate pe calea reformelor democratice post-comuniste. După alți trei ani, la un summit NATO ținut la Praga, au fost primite alte foste țări comuniste: Bulgaria, România, Slovacia, Slovenia și cele trei țări baltice: Estonia, Letonia și Lituania.
Fost premier al Norvegiei, Jens Stoltenberg (65 de ani) a fost numit în fruntea NATO pe 1 octombrie 2014 pentru un mandat de patru ani.
După două mandate, prezența sa la șefia NATO a fost prelungită în 2022 până la 30 septembrie 2023, în contextul războiului din Ucraina, după ce Rusia a invadat țara vecină pe 24 februarie 2022.
În iulie 2023 mandatul său a fost prelungit din nou până în octombrie 2024.
„Sunt onorat de decizia aliaţilor din NATO de a-mi extinde mandatul de Secretar General până la 1 octombrie 2024. Puntea transatlantică între Europa și America de Nord ne-a asigurat libertatea și securitatea pentru aproape 75 de ani şi, într-o lume mai periculoasă, Alianţa noastră este mai importantă ca oricând”, a scris Jens Stoltenberg pe Twitter pe 4 iulie 2023, cu doar o săptămână înainte de summitul NATO de la Vilnius.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
