Europa Liberă vă prezintă modul defectuos în care au fost cheltuite sute de milioane de lei în proiecte de irigații - contracte suspecte și lucrări prost executate- care au ajuns să fie anchetate de procurorii sau să fie inutile fermierilor.

Din 2016, guvernul român a pornit un program de investiții în sistemul de irigații care ar fi trebuit să ajungă până la un miliard de euro, echivalentul a cinci miliarde de lei, la sfârșitul anului 2020. În realitate, în acest interval s-a investit doar jumătate de miliard de lei, numai 10% din suma asumată printr-o hotărâre de guvern.

Chiar și așa, multe dintre investiții sunt fără rost, iar fermierii nu au acces la apa din canale sau nu vor să aibă. Costul ridicat al energiei, lipsa instalaților pentru a trage apa din canale, dar și lucrările de modernizare suspecte se numără printre motivele pentru care o parte din instalațiile realizate până acum sunt inutile.

În ciuda acestor investiții făcute în ultimii ani în sistemul național de irigații, România a fost afectată masiv de seceta accentuată din 2019 și 2020. În această situație, guvernul a ales să ofere despăgubiri de secetă pentru culturile din toamna lui 2019 mai mari decât suma alocată irigațiilor în ultimii patru ani.

Investiții în irigații care NU combat seceta

Paradoxal, investițiile pornite de Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF) în sistemul de irigații în urmă trei ani a făcut ca în ultimii doi ani să crească absența apei din sol. Din toamna lui 2019 s-a înregistrat oficial seceta agricolă - cantitatea de apă din precipitații a fost sub minimul necesar culturilor - în zona de sud și est a României. Aceasta în condițiile în care prin ANIF, instituție aflată în subordinea Ministerului Agriculturii, s-au pompat 529 de milioane de lei în sistemul național de irigații (SNI), așa cum ne-a precizat ministerul de resort.

Teoretic, conform unei hotărâri de guvern de acum cinci ani, HG 793/2016, parte a programului de guvernare al alianței PSD-ALDE, investițiile în sistemul național de irigații ar fi trebuit să se ridice la peste un miliard de euro în perioada 2016-2020. Altfel spus, cinci miliarde de lei. A început să se investească mai serios de-abia din 2018, dar până acum suma a fost de zece ori mai mică decât prevedea hotărârea de guvern.

Beneficiile investițiilor au rămas pe hârtie

Dacă ministru Daniel Constantin (PC) a pregătit în 2016 investițiile și detaliile tehnice, Petre Daea (PSD) s-a bucurat de tot beneficiul investiției. Lui i-a revenit sarcina să distribuie banii, prin intermediul ANIF, și să se filmeze la primele inaugurări.

Teoretic, SNI ar acoperi o suprafață totală de 2.003.590 ha, din care ar fi viabilă economic o suprafață de 1.775.504 ha. „Din calculele efectuate privind valoarea producției agricole obținute pe terenuri cu amenajări de irigații nereabilitate comparativ cu cele reabilitate a rezultat un beneficiu net de circa 19.580 mii Euro/100.000 ha”, precizează datele oferite de Ministerul Agriculturii.

Adică s-ar înregistra cel puțin un spor de 20 milioane de euro la 100.000 de hectare în urma irigațiilor. Dacă s-ar atinge din nou trei milioane de hectare irigate, față de maximum un milion cât s-a înregistrat în ultimii, s-ar înregistra anual un plus de minimum 400 milioane de euro.

Drumul apei

Înainte de Revoluția din 1989, România avea irigații pe trei milioane de hectare. În ultimii ani, s-au înregistrat perioade cu minime de numai 500.000 de hectare irigate. Potrivit datelor ANIF, cel mai mult s-a irigat în 2016 și 2020, când s-au depășit chiar și de 1,5 milioane de hectare.

Sudul și sud-estul României sunt zonele care au nevoie cel mai acut de irigații. Nu pentru că celelalte zone ar fi irigate, ci pentru că vestul, nord-vestul și centrul țării nu duc lipsă de precipitații.

Prin reabilitarea sistemului național conform HG 793/2016, statul oferă gratuit apa până în canalul destinat irigațiilor sau până la acumularea de apă. În general, apa este pompată din Dunăre prin conducte până într-un canal colector.

Viorel Nica, Liga Utilizatorilor de Apă pentru Irigații, explică faptul că de aici intervin costurile fermierilor, care trebuie să pompeze apa din canalul colector până către terenurile fermelor pe care le dețin.

Managementul prost al sistemului de irigații a făcut ca anul trecut guvernul să achite subvenții de secetă pentru culturile din toamna lui 2019 în valoare de un miliard de lei. Totul în condițiile în care prin programul național pentru refacerea sistemul de irigații, în trei ani, s-au alocat 520 de milioane de lei.

Firmele care au primit cei mai mulți bani

Între 2018 și 2019, ANIF a organizat mai multe licitații pentru refacerea infrastructurii sistemului național de irigații. La mare parte dintre aceste concursuri de oferte s-a prezentat de fiecare dată o singură firmă.

Suma contractelor acordate în această perioadă este de 1.250 milioane de lei. Potrivit datelor de la Ministerul Agriculturii, din această sumă, ANIF a făcut plăți până acum de numai 400 de milioane de lei. În 2021 se vor face plăți de alte 300 de milioane de lei. Reprezentanții ministerului ne-au mai transmis și că în acest an vor fi scoase noi contracte la licitație. În acest moment, din cele 36 de amenajări de irigații care ar trebui modernizate, au început lucrările la 25.

Cele mai norocoase firme au fost:

1. Wagramer Termo SRL din Olt a primit un contract pentru refacerea unei amenajări de irigații, înțelegeri în valoare de 214,4 milioane de lei.
2. Hidroconstrucția SA București a primit un contract pentru refacerea unei amenajări de irigații, înțelegeri în valoare de 202,2 milioane de lei.
3. Elsaco Electronic din Botoșani a primit patru contracte pentru refacerea amenajărilor de irigații, înțelegeri în valoare de aproape 122 de milioane de lei.
4. Condor Paduraru SRL din Olt a primit trei contracte pentru refacerea amenajărilor de irigații, înțelegeri în valoare de aproape 120 milioane de lei.
5. Edas-Exim SRL din București a primit un contract în valoare de 82,9 milioane de lei.
6. Energomonaj SA din București a primit trei contracte pentru refacerea amenajărilor de irigații, înțelegeri în valoare de aproape 77 milioane de lei.
7. Electro-Alfa International din Botoșani a primit un contract pentru refacerea unei amenajări de irigații, înțelegeri în valoare de 62,4 milioane de lei
8. Argif SA din Argeș a primit patru contracte pentru refacerea amenajărilor de irigații, înțelegeri în valoare de aproape 61 milioane de lei.
9. Laurențiu H SRL din Satu Mare a primit două contracte pentru refacerea amenajărilor de irigații, înțelegeri în valoare de aproape 55 milioane de lei
10. Romelectro SA din București a primit un contract în valoare de 45,4 milioane de lei.

Societățile din acest top zece au primit de la ANIF contracte de peste 1.050 de milioane de lei, în timp ce restul firmelor au primit lucrări de 200 de milioane de lei.

Reprezentanți ai Parchetului General ne-au transmis că procurorii Direcției Naționale Anticorupție, dar și alte unități de cercetare penală au primit mai multe sesizări legate de programul național de investiții în domeniul irigațiilor. În acest moment, se analizează plângerile în vederea constatării dacă sunt premizele începerii unor dosare penale în rem sau în persoană.

Firmele din Olt au luat contractele de la directorul oltean al lui Vâlcov

În mod surprinzător, foarte multe contracte de refacere a sistemelor de irigație, în special cele din 2018, au fost atribuite unor firme care își au sediul social în județul Olt sau unor societăți care sunt deținute de oameni de afaceri olteni.

La conducerea ANIF, până în 2020, a fost Florin Ionuț Barbu care este tocmai din județul Olt.

Barbu a intrat în lumea administrației publice în calitate de director economic al viitorului ministru de Finanțe, Darius Vâlcov, în perioada în care acesta era primar al Slatinei. Întrebat cum se explică preeminența firmelor din Olt, fostul director al ANIF a precizat pentru Europa Liberă că nu a fost implicat în desemnarea câștigătorilor licitațiilor.

Cu toate acestea, firmele din Olt sau societăți care au acționari persoane din acest județ care au semnat contracte cu agenția condusă de olteanul Barbu au fost:

Aceti SRL din Olt a primit un contract de 23,8 milioane de lei pentru refacerea unei amenajării de irigaţii.

Wagramer Termo SRL din Olt - reamintim că firma a primit cea mai mare valoare a contractelor, peste 212 milioane de lei

Carmin PopStar Prod SRL din București a primit un contract de cinci milioane de lei pentru refacerea unei amenajări de irigații.

Condor Paduraru SRL din Olt a primit contracte de 120 milioane de lei.

Scadt SRL din Olt a primit un contract de aproape 48 de milioane de lei pentru lucrări la o amenajare de irigații.

„Amenajarea Daea-cumătrul lui Dragnea-fosta firmă a lui Vâlcov”

În 2018, ANIF-ul condus de fostul subaltern al lui Darius Vâlcov alegea ca amenajarea de irigații de la Borcea de Sus ca să fie pe lista primelor investiții din bani publici în sistemul de irigații. Proiectul presupunea, conform programului național, reabilitarea a trei stații de pompare (SPA km 338, SPA km 64+200, SPR Baital), a șase canale de aducțiuni, a opt stăvilare, zece podețe, patru deversoare şi un un canal de golire.

ANIF a ales în urma unei licitații să facă aceste lucrări cu Aceti SRL din Slatina. Aceti a primit până acum de la ANIF circa 16 milioane de lei din cele 23,8 ale contractului, așa cum reiese din datele pe care le-am primit de la instituție. Reprezentanții ANIF ne-au transmis că în vara anului 2020, amenajarea de la Borcea de Sus a fost funcțională.

Aceti SRL ar fi fost până în perioada 2012-2013, conform procurorilor DNA, controlată de Darius Vâlcov. Pe metoda Tel Drum, în calitate de primar al Slatinei, acesta a privatizat Aceti, societatea locală de construcții.

Mai precizăm că în momentul în care ANIF a ales firma Aceti SRL, agenția era condusă de Florin Ionuț Barbu. Acesta este un apropiat și un vechi colaborator al lui Darius Vâlcov. Barbu a fost director economic la Primăria Slatina în perioada când Vâlcov era primarul orașului. Potrivit DNA, atât Aceti SRL, cât şi Rupiah SRL erau ale lui Darius Vâlcov, care a picat în 2015 testul poligraf, întrebat fiind dacă a controlat activitățile comerciale ale acestora. Ulterior, Aceti SRL a fost preluată de Cristian Nicolae Deaconu.

Am încercat să luăm legătura cu Darius Vâlcov pentru a ne preciza dacă a avut, așa cum susțin procurorii, sau mai are vreo legătură cu firma Aceti. Nu ne-a răspuns la mesaje sau apeluri.

Programul Național de Irigații menționa ferma Agrozootehnica Pietroiu ca singura care are nevoie de irigații la acel moment, ferma apelând la subvenții printr-un alt program.

Această fermă agricolă este deținută de familia secretarului general al PSD, fost ministru al Dezvoltării Regionale, Sorin Paul Stănescu. Ferma este una dintre cele mai izolate din România. Pentru a ajunge acolo, trebuie să treci Dunărea cu bacul, transport care este controlat de aceeași fermă. Sorin Paul Stănescu este cumătrul lui Liviu Dragnea și, așa cum recunoștea chiar omul de afaceri, prieten vechi cu fostul lider PSD. Cu alte cuvinte, în 2018 Stănescu a fost nașul de cununie al fiului lui Liviu Dragnea, Ștefan Valentin.

Contractele de pază au ajuns tot la oltenii șefului din Olt

Recent, ministrul PNL Adrian Oros a declarat public că din bugetul de 529 de milioane de lei alocat începând cu 2018 investițiilor în sistemul național de irigații, „129 de milioane lei au mers pentru paza instalațiilor”.

Firma de pază Europrotect Security din Alexandria, județul Teleorman, a încheiat un acord cadru, în august 2018, în valoare de aproape 48 milioane de lei cu ANIF.

Firma Europrotect Security este deţinută de Cristian Baicu din Alexandria, partener de afaceri în altă firmă cu fostul şofer al lui Dragnea, Mădălin Ioniţă. Ioniță, la rândul său, a fost asociat cu Ştefan Dragnea, fiul liderului PSD, în alte companii.

A fost apă doar la inaugurare

Adrian Țone este unul dintre cei mai importanți fermieri din Ilfov. Canalul de irigații din Jilava a fost inaugurat în toamna lui 2018 ca fiind gata pentru a asigura apa de irigații.

Redeschiderea s-a făcut cu mare fast în prezența fostului ministru al Agriculturii, Petre Daea. A doua zi după inaugurare, canalul nu a mai avut apă. Motivul? NU se făcuseră de fapt lucrările de curățire a canalului. Pentru inaugurarea la care a fost prezent ministrul Daea, firma lucrase pe o mică bucată din canal, după care a improvizat un baraj. „A fost blocat doar pentru a vedea ministrul Daea că există apă, pentru vizita respectivă, dar atât”, se plânge fermierul Adrian Țone.

Din 2018 și până acum, canalul de irigații inaugurat cu fast nu a funcționat niciodată la parametri normali. Conducerea ANIF ne-a transmis că, într-adevăr, instalația de irigare inaugurată de Petru Daea nu a fost realizată niciodată.

Sistem de irigații doar aproape de Dunăre

Chiar dacă lucrările sunt realizate corect, rămâne un fapt că fermierii nu vor să ia apa din canal și s-o ducă până la culturile lor pentru a face irigații. Iar dacă vor, trebuie să aibă norocul să aibă terenurile aproape de Dunăre. De ce?

Fie costul transportului apei de la canal la teren este foarte mare, fie ferma este mult prea departe de albia Dunării și nu are pur și simplu acces la infrastructura națională de irigații.

Din datele obținute de la ANIF, reiese că problemele principale cu care se confruntă sistemele de irigații sunt următoarele: eficiența hidraulică scăzută, cost ridicat al energiei electrice pentru sistemele bazate încă pe pompare, Dunărea fiind principala sursă de apă, și tarifele mari ale ape. Aceste motive îi fac pe fermierii mici și mijlocii să evite conectarea la sistemul de irigații.

Se reconstruiește un sistem depășit, nu se modernizează

O parte dintre fermieri ne atrag atenția că se reconstruiește un sistem de irigații vechi, care consumă multă energie și motorină (în funcție de tipul pompei) care era eficient doar când era subvenționat de statul comunist și iriga terenurile unei singure ferme, a statului. Agricultorii spun că poate ar fi mai bine „să se dea bani fermierilor pentru sisteme de irigații proprii, eficiente, în loc să fie aruncați pe sisteme mari. În orice caz, sistemul de irigații la comun nu este eficient și am aflat asta din proprie experiență”, este de părere Vlaicu Cristian, un fermier din Dârvari, județul Mehedinți.

Agricultorii susțin că România ar trebui să renunțe la sistemele de irigații mamut şi să se concentreze pe sisteme individuale flexibile.

Factura pe 2020 a ANIF pentru energia consumată de stațiile de pompare ale sistemului național de irigații a fost de aproape 100 de milioane de lei.

Prețul energiei electrice

Din cauza secetei și a modificărilor climatice, sunt momente ale anului când și după 12 ore trebuia să se revină cu irigațiile. Asta înseamnă că pentru un hectar e nevoie de 32 Kw/h, explică reprezentanții asociațiilor de profil.

„S-a irigat în permanență și costurile per hectar s-au triplat. Costul energiei electrice a crescut de la 0,45 lei/kw în 2019 până la 0,65 lei/kw în 2020. Nivelul producțiilor la culturile de toamnă a fost mai mic cu 35% față de cel obținut anul trecut, tot în sistem irigat”, explică Viorel Nica, administratorul societății Agrichim Fetești din județul Ialomița și președintele Ligii Organizațiilor Utilizatorilor de Apă pentru Irigații din România La cultura de floarea-soarelui, irigarea a fost oprită deoarece nu mai renta.

Fermierii nu au instalații de irigații

Deși mulți fermieri se fac contracte de irigații cu ANIF, o parte dintre aceștia nu cer efectiv și accesul la apă. Astfel, în fiecare an sunt contracte de irigații de peste un milion de hectare, dar udarea culturilor se face și numai pe jumătate din această suprafață.

Reprezentanții ANIF au precizat pentru Europa Liberă că pentru aceste situații explicația este dată de motivul finanțărilor europene:

• finanțările pe fonduri europene pentru achiziționarea și amenajarea unor sisteme proprii de irigații se fac doar cu îndeplinirea unei condiții: să existe contract cu ANIF pentru acces la infrastructura primară de irigații.

Un exemplu în care fermierii nu au instalații care să preia apa din canale și s-o ducă spre culturi este din zona județelor Călărași-Ialomița. Din datele puse la dispoziție de ANIF reiese că deși sunt cereri de irigații din județul Ialomița, iar apa trece prin canal și prin județul Călărași, fermierii din acest județ nu vor să se folosească de infrastructură. Astfel, apa trece pe 16 kilometri de canal fără să fie utilă nimănui pe această distanță.

Bilanțuri ca înainte de 1989

În anul 2020, conform bilanțului publicat de ANIF, au fost încheiate cele mai multe contracte, pe cea mai mare suprafață cu beneficiari, din ultimii șase ani. Din cele 1.281 de contracte, 911 sunt contracte multianuale și 370 sunt sezoniere pe o suprafață de 935.130 de hectare.

De asemenea, s-au înregistrat solicitări de apă și irigări efective record pentru ultimii 15 an, o creștere de peste 100% față de cotele anului 2019, se mai precizează în raportul ANIF. S-a ajuns ca în anul 2020 să fie livrat un volum de 1.484.577 mii metri cubi cu ajutorul a 154 de stații de pompare și repompare prin intermediul a 2.651 de canale umplute la un nivel optim.

Bani de investiții nu sunt, dar de subvenții sunt

Anul trecut, înaintea alegerilor parlamentare, guvernul a acordat printr-o rectificare bugetară 850 de milioane de lei pentru compensarea pagubelor provocate de secetă. De atunci și până la începutul acestui an, ministrul Oros a mai promis despăgubiri de un miliard de lei.

Cele 850 de milioane de lei cheltuite pe subvenții de secetă în 2020 sunt dublu față de cuantumul total al investițiilor în infrastructura de irigații în ultimii patru ani.

În ultimul deceniu, România a mai decontat despăgubiri de secetă în doar doi ani. În 2012 s-au acordat 180 de milioane de lei, iar în 2015 - 295 milioane de lei.

Investițiile din 2021 și speranța fondurilor europene

Pentru perioada 2021-2026, conducerea Ministerului Agriculturii speră să aibă acces la fondurile europene pentru a moderniza infrastructura de irigații.

Conform planurilor din acest moment se speră să se obțină 3,4 miliarde de euro din PNRR, bani care vor fi direcționați exclusiv către rețeaua principală de irigare și vor duce la un total de trei milioane de hectare de culturi agricole cu acces la apă (infrastructură principală), adică exact suprafața irigată existentă înainte de 1989.