Mobile World Congress anulat din pricina virusului
Marea conferință mondială anuală de telefonie și informatică de la Barcelona, Mobile World Congress (MWC), care trebuia să se țină între 24 și 27 februarie, a fost anulată din pricina epidemiei de coronavirus (rebotezat Covid-19, ceea ce fericește cel puțin gigantul belgian al berii InBev, care comercializează marca Corona și despre care am mai scris).
Cum o rezumă El Pais, MWC își văzuse deja standurile golindu-se, după ce toți chinezii și-au anulat participarea la congresul telefoniei, ceea ce constituia deja o lovitură pentru eveniment. După ce însă și-au mai anulat participarea giganții Intel, McAfee, Facebook și Cisco etc., organizatorii și-au dat seama că pierderile financiare ar fi mult mai mari dacă nu anulează conferința.
El Mundo estimează că Barcelona va pierde oricum aproape €500 milioane din pricina anulării. E prima oară în cei 33 de ani de când există evenimentul, la care vin anual peste 100.000 participanți din toată lumea, pentru a-și arăta ultimele inovații și a semna contracte, e prima oară că marele bâlci al telefoniei este astfel anulat în ultimul moment.
În Marea Britanie, The Guardian scrie la rândul său despre anularea marelui eveniment de la Barcelona, dar anunță cu această ocazie și primul caz de coronavirus în Londra.
Nechemat în țărână...
Tot El Pais, analizând predica Papei Francisc de ieri, miercuri, deduce că Suveranul Pontif nu va permite, până la urmă, ungerea ca preoți a unor bărbați căsătoriți, ba chiar că Papa anulează și speranțele celor care credeau că într-un viitor relativ apropiat vor putea exista femei-preot.
În schimb, la Bruxelles, Le Soir estimează că într-un mod foarte subtil-iezuitic Papa evită în realitate să se pronunțe asupra chestiunii.
Salvini și filiera rusă
Tot la Roma, senatul italian a aprobat ieri, miercuri, ridicarea imunității lui Matteo Salvini și trimiterea lui în judecată pentru « sechestrare » de migranți. Un tribunal din Catania ceruse judecarea fostului ministru de interne Salvini pentru « abuz de putere » și « sechestrare de persoane » pentru faptul că el, pe când era ministru de interne, a refuzat să aprobe acostarea unei nave de migranți, făcându-i să aștepte la bord, în larg. până când un judecător a permis acostarea lor.
Ridicarea imunității nu înseamnă însă că Salvini va ajunge automat în fața judecătorilor, cum o explică la Roma La Repubblica.
Va fi însă inevitabil ca polemica să nu readucă la suprafață, poate chiar cu urmări legale, scandalul din vara trecută, când s-a revelat că apropiați ai lui Salvini s-au întâlnit la Moscova cu oameni din anturajul lui Putin, cărora le-au promis tot sprijinul guvernului italian, contra plată.
Întâlnirea avea loc exact în ziua vizitei lui Salvini la Moscova, când el a profitat de o conferință de presă pentru a-și anunța opoziția totală față de sancțiunile impuse Rusiei: „o nebunie economică, socială și culturală". Ba chiar Salvini a spus atunci cât de apropiat este el de Putin și cum se simte „mai acasă la Moscova decât la Roma”.
Am mai scris despre cum extremele occidentale sunt fascinate de Rusia și de Putin. Tot La Repubblica face și o comparație între instabilitatea de la Roma și cea de la Berlin, despre care am mai scris chiar ieri.
Tot ieri, președintele grupului europarlamentar renew Europe, liberalii lui Macron și Verhofstadt, Dacian Cioloș a anunțat că formațiunea italiană a fostului premier Matteo Renzi s-a alăturat grupului Renew. Nicola Danti, noul membru al Renew, a dezertat de la Socialiști, unde i se atribuise un loc în urma Brexitului.
Tot în Italia, Corriere della Sera preia afirmațiile vicepreședintei Argentinei, Cristina Kirchner, care a declarat că italienii sunt «mafiosi geneticamente», genetic predispuși să fie mafioți. Cotidianul de dreapta Il Giornale numește asta simptomul unor tendințe "italofobice", dacă nu chiar rasiste din partea politicienei sud-americane.
Ai Weiwei detestă Germania
Grila de apreciere a remarcilor potențial rasiste se arată însă foarte flexibilă, iar unui artist chinez i se permite, de pildă, să emită remarci insultătoare despre germani fără ca asta să fie văzut ca o derivă rasistă. Astfel, Ai Weiwei, artistul protestatar chinez (cf. foto), scăpat din China datorită protestelor occidentale, detestă Germania și o spune cui vrea să-l audă. Libération, în Franța, se amuză să preia tot ce spune acesta, făcând o paralelă cu liderul extremei stângi din Franța, Jean-Luc Mélenchon, care la rândul lui detestă Germania și nu se privează de la o aminti de câte ori poate.
Ai Weiwei, care a petrecut patru ani în capitala Germaniei, spune că Berlin este «orașul cel mai plictisitor și mai hidos care există». Despre studenții lui germani de la facultatea de arte unde a predat spune: «Sunt leneși și nu-și fac temele.»
Dar mai ales, la sfârșitul lunii ianuarie, Ai Weiwei a spus, într-un interviu cu The Guardian care a făcut scandal: «Nazismul, fascismul convingerea că o ideologie e superioară alteia este foarte prezent în viața cotidiană germană de azi.»
Afirmațiile lui au fost preluate atunci imediat cu voluptate de cotidianul stângii intelectuale berlineze, Tageszeitung (TAZ): Germanii sunt autoritari, supuși, înguști și total necinstiți (autoritär, gehorsam, ungehemmt und ohne jegliche Integrität), cum afirmă, peremptoriu, artistul chinez Ai Weiwei.
„Moarte Americii”: când mollahii se aliază cu Che Guevara
Atingând la rândul său domeniul revoluțiilor, săptămânalul politico-satiric francez Le Canard enchaîné scrie în numărul său de săptămâna aceasta (doar în ediția pe hârtie) despre neașteptata istorie de amor dintre Venezuela și Iran.
Un alt săptămânal francez, L’Express, scrisese deja în ultimul său număr despre asta: pentru Iran, principalul aliat în America de Sud este Venezuela chavistă. Ministrul de externe din Venezuela, Jorge Arreaza, a fost primit pe 20 ianuarie cu brațele deschise de omologul său iranian Javad Zarif.
Idila e veche, iar presa occidentală nu acordă în general nicio atenție acestor afinități între revoluția bolivariană și cea islamică. Urmând modelul internaționalist al părintelui său spiritual Che Guevara, răposatul Hugo Chavez al Venezuelei (la putere 1999 - 2013) a fost un mare prieten al președintelui iranian Mahmud Ahmadinejad (2005 - 2013). Chavez îl numea chiar pe Ahmadinejad: « mi hermano » (« fratele meu »).
O adevărată lună de miere: Chavez a fost de șase ori la Teheran, iar Ahmadinejad de nouă ori în Venezuela. La înmormântarea lui Chavez, în 2013, Ahmadinejad a fost atât de bulversat încât a hohotit strângând-o în brațe pe mama defunctului… ceea ce i-a cauzat probleme acasă, în Iran, unde nu e bine văzut ca un bun musulman șiit să strângă în brațe în public femei străine.
Le Canard enchaîné scrie chiar că în 2019 a fost constatată prezența în Venezuela a unor membri din Hezbollah, organizația militară șiită din Liban, subvenționată de Iran. Cum spune Le Canard: « Aceia sigur erau acolo pentru a studia “tambores”, dansul de amor venezuelian în care partenerii se prefac că se freacă fără a se atinge.»
Ce nu spune Le Canard, pentru că probabil o ignoră, este că Iranul are în spate o lungă serie de neînțelegeri culturale în contactul cu „revoluțiile” occidentale, americane sau europene. La urma urmei, în Iran a mers Ceaușescu în vizită de stat în ajunul revoluției române din decembrie 1989. În Iran, de la care spera ajutor economic și unde vizita lui a stârnit disensiuni interne, unii duri ai regimului întrebând pentru ce a fost primit cu onoruri un asemenea perdant, care câteva zile mai târziu avea să fie răsturnat și executat în zi de Crăciun.
Moment începând din care Ceaușescu a mers în ultima vizită la Imamul pitit al șiiților.
Facebook Forum