„Eram deprimată și nu puteam să dorm”, spune Galina, o violonistă din orașul rusesc Samara, despre reacția ei la războiul Rusiei împotriva Ucrainei vecine – un „coșmar” despre care se teme că „se accentuează”.
„Am început să ne certăm, ceea ce era neobișnuit pentru mine”, spune femeia.
„În sfârșit, am decis că nu voi vorbi cu oameni care susțin toate acestea”.
Unul dintre acești oameni este soțul Galinei, Vladimir, un fost anchetator criminalist care sprijină războiul, adică invazia rusească în Ucraina.
De la invazia pe scară largă de către Rusia a Ucrainei din 24 februarie, ei vorbesc din ce în ce mai puțin.
Am vorbit cu fiecare persoană separat, pentru că nu am reușit să-i fac să vorbească împreună.regizorul Andrei Loshak
„Când oamenii se luptă în tăcere – dacă poți spune așa – nimic bun nu iese din asta”, spune Vladimir despre atmosfera uneori înghețată, alteori înfocată, care a ajuns să domine apartamentul cuplului.
„Ea nu mă vede ca pe o persoană care-i împărtășește ideile și asta ajunge să fie tot ce contează. Și nici eu nu o văd ca având aceleași idei. Dar, pe de altă parte, ar fi o prostie să renunț la punctul meu de vedere doar pentru a fi de acord cu ea. Așa că prefer să tac și să evit discuțiile.”
Deși cuplul încă locuiește împreună, căsnicia lor este pe punctul de a se prăbuși.
Galina și Vladimir se numără printre familiile rusești prezentate în Broken Ties, cel mai recent documentar al jurnalistului și realizatorului Andrei Loshak.
Filmul explorează impactul devastator pe care l-a avut războiul asupra multor familii de ruși, creând sau expunând rupturi aparent de nesoluționat între surori și frați, părinți și copii, soți și soții.
Filmul a avut premiera în limba rusă pe Current Time, rețeaua în limba rusă condusă de RFE/RL în cooperare cu VOA, pe 19 iunie.
A fost lansată și o versiune cu subtitrare în engleză. O variantă a sa cu subtitrare în Română a devenit disponibilă joi, 14 iulie.
Broken Ties - filmul regizorului Andrei Loshak:
Loshak, care a fugit din Rusia în Georgia la scurt timp după invazie și locuiește la Tbilisi, a spus că ideea de a face un film despre felul în care tensiunile cu Ucraina se simțeau în familiile rusești obișnuite i-a venit pentru prima dată în 2014, când Moscova a preluat controlul asupra Peninsulei Crimeea, provocând un război separatist în regiunea de est a Ucrainei cunoscută sub numele de Donbas.
El a spus că propriul său văr, cu care a crescut și a fost întotdeauna apropiat, a început să folosească termeni insultători și imagini violente cu referire la ucraineni, dezvăluindu-și o latură pe care Loshak nu i-o văzuse până atunci.
„M-am gândit la asta și chiar am încercat să adun ceva material, dar pe atunci nu era un fenomen atât de răspândit”, a spus Loshak pentru Current Time.
„Dar acum, când s-au întâmplat atât de multe, astfel de povești apar peste tot. Printre prietenii mei apropiați, printre oamenii pe care îi cunosc pe rețelele de socializare și așa mai departe.”
Multe dintre disputele familiale sunt marcate de replici usturătoare despre invazie, oponenții acuzându-i pe susținători de complicitate la crime de război, iar ceilalți acuzându-i pe oponenți de trădare sau chiar mai rău.
Sunt rude care au încetat să-și mai vorbească, iar alții își exprimă cu multă furie dezacordul.
„Filmul este structurat în două părți”, spune Loshak. „Am vorbit cu fiecare persoană separat, pentru că nu a am reușit să-i fac să vorbească împreună.”
Cu peste 1,3 milioane de vizualizări online, documentarul a atins o coardă extrem de sensibilă.
„Este un film șocant. Înspăimântător”, a scris jurnalista Ksenia Larina pe Facebook.
"Fără speranță. Nu există iluzii în acest tunel al întunericului. Nu exista nici o speranță”, a spus ea.
O femeie prezentată în documentar, remarcă Larina, spune că „nu poate să renunțe și să se împace cu militarismul mamei sale de dragul familiei și al iubirii. Nu poate pentru că este inacceptabil, insuportabil pentru ea să trăiască în minciună și ipocrizie.”
Larina a concluzionat că filmul era despre „genocidul mental al unei națiuni”.
Un fragment editat din Broken Ties:
Loshak a regizat filmul și a realizat principalele interviuri de la distanță.
Unele dintre cele mai puternice secvențe apar atunci când un membru al familiei ascultă, în timp ce celălalt își exprimă pozițiile și sentimentele.
Adesea, patosul este subliniat de montaje de fotografii care arată familiile împreună în vremuri mai fericite, înainte de război.
„Mi-ar plăcea să aud de la mama ceva de genul: „Se întâmplă niște chestii nebunești în lume, te rog să fii atent’”, spune un tânăr din film. „În loc de „Bună, fascistule”.
Loshak, care nu-și ascunde sentimentele împotriva războiului, a spus că îi respectă pe cei care susțin războiul și a acceptat să participe la film, în ciuda reputației sale liberale.
„Pentru ei, ceea ce se întâmplă în Ucraina este logic și de înțeles”, a spus el. „Ei nu suferă din cauza asta la fel cum o fac cei care se opun războiului. Dar chiar suferă pentru că cei apropiați nu-i mai înțeleg”.
„Poate că au crezut că, exprimându-se în acest film, cei dragi îi vor auzi”, a conchis el. „Doar că nu știu”.
O mamă pro-război din orașul Baltiisk din regiunea Kaliningrad, sediul flotei ruse de la Marea Baltică, a spus că a acceptat să participe la film deoarece fiica ei, un pediatru anti-război din Sankt Petersburg, simte că nu are nicio posibilitate pentru a-și exprima suferința față de război.
„Este o persoană bună dacă nu vorbești cu ea despre [război]”, a spus Loshak.
„O persoană cu adevărat frumoasă. Ea a fost de acord să participe... pur și simplu pentru a-i oferi fiicei ei șansa de a fi auzită. Ea a înțeles că filmul nostru a fost pus în așa fel încât fiica ei să poată vorbi dacă dădea în cealaltă parte. A fost gestul unei inimi materne iubitoare și suferinde.”
Guvernul însuși - interzicând orice disidență - a scindat societatea și a eliminat orice spațiu pentru dialog.Regizorul Andrei Loshak
Guvernul Rusiei și mașina sa masivă de propagandă sunt trăsături constante de fundal ale filmului, vocea președintelui Vladimir Putin vorbind în liniște în fundal, în timp ce interlocutorii pro-război ai lui Loshak vorbesc.
„Oamenii au fost puși în această poziție de către guvern”, a spus Loshak. „Fie ești cu noi, fie ești împotriva noastră. Și așa acționează guvernul - dacă nu accepți războiul, ești un criminal. Guvernul însuși - interzicând orice disidență - a scindat societatea și a eliminat orice spațiu pentru dialog.”
Filmul o prezintă pe Natalia, un psiholog și consilier care locuiește la Londra și se opune războiului.
Mama ei, pensionară locuiește într-un orășel din regiunea Perm, lângă Urali, susține războiul, în ciuda faptului că are opinii critice despre Putin.
Folosind experiența profesională, Natalia încearcă să construiască punți cu mama ei.
„Atenție, nu în fiecare zi, puțin câte puțin”, spune Natalia în film.
„Și, știi, după fiecare conversație, ea s-a mai urnit puțin. Începe să aibă îndoieli... Apoi, după câteva zile, o sun și se întoarce imediat de unde a început.”
Mama ei, Liudmila, îi spune lui Loshak că Natalia încearcă să o „hipnotizeze”.
Când Loshak întreabă dacă Natalia a avut vreun impact asupra gândirii ei, Liudmila răspunde: „Nu, desigur că nu”.
„Nu am avut niciodată iluzia că filmul va deveni o platformă pentru dialog”, a spus Loshak.
„Este doar o înregistrare a faptului că niciun dialog nu este posibil acum sau în viitorul apropiat. Din păcate, vorbim despre două lumi care se exclud reciproc”, a conchis cu tristețe regizorul.
