Liderii celor 27 de state membre ale UE se întâlnesc la Bruxelles în perioada 27-28 iunie, unde vor decide oficial cine va ocupa funcțiile de conducere din diferitele instituții ale blocului. Funcțiile cu miza cea mai mare sunt cele de președinte al Comisiei Europene, al Consiliului European, și al Parlamentului European. De asemenea, va fi desemnat și candidatul pentru funcția de șef al politicii externe a Uniunii.
Așa cum arată sursele citate, candidata germană de centru-dreapta din partea grupului Partidului Popular European (PPE), Ursula von der Leyen, va primi un al doilea mandat de cinci ani ca președinte al Comisiei Europene.
De asemenea, se așteaptă ca europarlamentarul PPE și politicianul maltez Roberta Metsola să păstreze președinția Parlamentului European pentru încă doi ani și jumătate. Metsola va preda apoi funcția unui europarlamentar din partea celui de-al doilea cel mai mare grup din legislativul european Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților (S&D), de centru-stânga.
De asemenea, consensul general este ca fostul prim-ministru portughez de stânga, Antonio Costa, să îl înlocuiască pe Charles Michel în funcția de președinte al Consiliului European.
Și, nu în ultimul rând, prim-ministrul estonian Kaja Kallas, din grupul liberal Renew, îi va succeda spaniolului Josep Borrell în funcția de șef al politicii externe a UE.
Ziaristul RFE/RL Rikard Jozwiak spune că negocierile privind cele mai importante funcții politice ale Uniunii Europene au mers mai greu decât se aștepta pentru că PPE, partidul european câștigător în alegeri, a avut solicitări suplimentare. Printre acestea s-ar fi aflat și jumătate din mandatul de președinte al Consiliului European.
„PPE a sugerat ca Costa, principalul candidat pentru acest post, să servească doar o jumătate de mandat și apoi să fie înlocuit de premierul croat Andrej Plenkovic, un susținător ferm al PPE. Inutil să spun că sugestia PPE nu a picat foarte bine”, relatează Rikard Jozwiak.
Jurnalistul RFE/RL pune această încredere a PPE pe faptul că este singurul grup major care a câștigat teren în Parlamentul European după alegerile europene de la începutul lui iunie.
Puterea PPE depinde însă și de componența Consiliului European, formată din șefii de stat sau de guvern ai celor 27 de state membre ale UE. Treisprezece lideri din Consiliu aparțin în acest moment PPE, deși sunt țări mai mici, cu Polonia cea mai mare țară.
PPE mizează că, peste doi ani în care vor fi alegeri în mai multe țări europene, va câștiga influență ci lideri afiliați PPE provenind din țări precum Germania sau Spania.
Ce urmează după desemnările pentru funcțiile UE de vârf
Dacă liderii UE vor cădea în cele din urmă de acord în mod oficial asupra celor mai importante funcții, urmează votul în Parlamentul European. Liderii UE nu au de fapt un vot atunci când vine vorba de președintele parlamentului. Aceasta este responsabilitatea exclusivă a Parlamentului European, care urmează să aleagă pe Roberta Metsola cu o majoritate simplă la Strasbourg, pe 16 iulie.
Pe de altă parte, Parlamentul nu are un cuvânt de spus atunci când vine vorba de președintele Consiliului European. Această poziție are nevoie doar de o majoritate calificată a liderilor statelor membre din Consiliu.
Pentru președintele Comisiei Europene și șeful politicii externe, situația este mai complicată. Aceste poziții au nevoie, simultan, de o majoritate calificată în Consiliul European și de o majoritate simplă în Parlamentul European.
În 2019, actualul președinte al Comisiei, Von der Leyen, a trecut prin Parlamentul European la o diferență de numai nouă voturi.
Un vot din iulie ar putea fi chiar mai strâns de data aceasta, deoarece există mai puțini deputați europeni din cele patru grupuri majore (PPE, S&D, Renew și Verzii) decât data trecută, iar Von der Leyen probabil că nu poate conta pe voturi din altă parte.
Dacă Parlamentul European respinge candidatura lui Von de Leyen, liderii UE vor trebui să se întoarcă la planșă și să găsească un candidat care ar putea aduna cele 361 de voturi necesare în parlament.
