Linkuri accesibilitate

O nouă filă în istoria UE, cu extrema dreaptă printre rânduri. Cum pot arăta viitoarele alianțe din Parlamentul European


Susținătorii partidului de extremă dreapta Adunarea Națională sărbătoresc câștigarea alegerilor din Franța. Emmanuel Macron a dizolvat parlamentul în urma rezultatelor.
Susținătorii partidului de extremă dreapta Adunarea Națională sărbătoresc câștigarea alegerilor din Franța. Emmanuel Macron a dizolvat parlamentul în urma rezultatelor.

În întreaga Europă, aleșii de centru-dreapta s-au culcat liniștiți în seara de după alegerile europarlamentare. La fel și social-democrații. Liberalii și Verzii au petrecut o noapte albă, îngrijorați de viitor. Extremiștii, probabil, doar au petrecut.

Rezultatele provizorii, de la miezul nopții, arată că liberalii din Renew și Verzii au pierdut cel mai mult în sondaje – 20, respectiv 18 europarlamentari.

În schimb, extrema dreaptă a câștigat mai multe locuri de eurodeputat, dar nu suficient de multe încât să fie luați în calcul drept parteneri într-o coaliție a Popularilor (PPE) cu Social-Democrații și liberalii de la Renew, la care să se atașeze eventual și Verzii.

Pentru a confirma colegiul de comisari, în frunte cu Ursula von der Leyen, ar fi nevoie ca jumătate +1 dintre europarlamentari să aprobe formula executivă.

Adică, de 361 de voturi. Împreună, o coaliție a PPE cu social-democrații nu sunt suficienți, însă cu susținerea liberalilor de la Renew ar fi fezabil.

Grupurile politice din Parlamentul European vor deveni mai maleabile pe chestiuni diferite, în încercarea de a găsi parteneri pentru a susține diferitele proiecte de legi.

Europa Liberă a acoperit pe larg alegerile europarlamentare și locale

„Susținerea crescută pentru opiniile extreme ar putea pătrunde în grupurile din establishment, mai ales în PPE, unde membrii încearcă să antreneze suportul pierdut în favoarea radicalilor”, anticipează într-un comentariu pentru Europa Liberă dr. Barry Colfer, director de cercetare la Institute for International and European Affairs (IIEA).

Extrema dreaptă a crescut în sondaje în întreaga Europă, însă cele mai afectate sunt țările vestice. Franța, Germania, Austria și Olanda sunt martore ale unei ascendențe enorme.

În schimb, în Europa centrală și de est, valul extremist pare mai potolit, iar în nord chiar pare să se diminueze.

Delegația poloneză din grupul ECR (Conservatorii și Reformiștii Europeni, grup din care face parte Lege și Justiție, PiS), de exemplu, scade de la 27 la 20 de membri, iar coaliția premierului Donald Tusk va trimite tot 20 de membri.

Ungaria, care avea 13 non-afiliați (12 din Fidesz și unul din Jobbik), va putea trimite doar 11.

În România, în schimb, Cristian Terheș se va întoarce la Bruxelles și va fi însoțit cel mai probabil de alți cinci membri AUR.

În urma alegerilor de duminică, situația pare să creeze o reacție în lanț în mai multe țări europene.

În Franța, președintele Emmanuel Macron a anunțat alegeri anticipate.

În Ungaria, un opozant suficient de puternic încât să-i facă față premierului Viktor Orban apare pe orizont. În Belgia, unde alegerile europarlamentare au fost comasate cu cele locale și federale, guvernul lui Alexander De Croo își ia rămas bun.

„Centrul ține”

Partidul Ursulei von der Leyen a câștigat o majoritate clară în Europa.

„Majoritatea din centru este crucială pentru stabilitate”, a declarat președinta Comisiei jurnaliștilor adunați la Bruxelles.

Partidul Popularilor Europeni a rămas cea mai mare formațiune din Parlamentul European, așa că rămâne la cârma legislativului european: ei sunt cei care pot decide către cine să se orienteze.

Pentru grupul social-democraților, al doilea cel mai mare, decizia este clară: se vor alătura PPE și vor rămâne în coaliția de la conducerea Parlamentului.

Linia lor roșie este că nu se vor implica într-o ecuație în care intră și grupul Conservatorilor și Reformiștilor.

„Se pare că von der Leyen se poate baza pe marea coaliție PPE-S&D și va putea alege dintre liberali, reformiști și verzi pentru un partener junior, iar în oricare dintre aceste situații ar putea face față la peste 20 de dezertări (probabil din partea social-democraților”, explică pentru Europa Liberă Dr. Francesco Nicoli, visiting fellow la think tank-ul Bruegel, care analizează politici europene cu accent pe partea economică.

Ursula von der Leyen, lidera PPE, după anunțarea rezultatelor la alegerile europarlamentare.
Ursula von der Leyen, lidera PPE, după anunțarea rezultatelor la alegerile europarlamentare.

La rândul lor, liberalii din Renew sunt așa-zișii kingmakers: susținerea lor recrează alianța din mandatul 2019-2024 și asigură o victorie liniștită pentru cele trei grupuri. Împreună, sunt 407 din 720, mai mult de jumătate.

Ceva rămâne neclar în această victorie modestă a liberalilor.

Reprezentanta lor, Valerie Hayer, trebuia să se adreseze duminică seară presei internaționale reunite în sala de plen din Parlamentul European. În ultimul moment, s-a anunțat că Hayer nu va fi prezentă.

Presa speculează că ar fi din cauza pierderilor care nu le-au permis familiei politice să se redreseze în timp util. În special în Franța – de unde provine Hayer – unde rezultatele europarlamentarelor au dus la anunțul unor alegeri anticipate.

Alianța scârțăie

Cu toate acestea, deși coaliția este relaxată și în general pro-europeană, nu înseamnă că este și coezivă.

„Alegerile au creat un Parlament European mai fragmentat, în care se va ajunge mai greu ca de obicei la o majoritate. Însă PPE nu funcționează mereu cu o coaliție fixă, ci pe model ad-hoc. Strategia va continua, dar probabil va deveni mai complicată. Înseamnă și că noul președinte al Comisiei va trebui să mizeze pe voturile euroscepticilor din când în când”, consideră expertul EPC, Johannel Greubel.

La rândul său, Dr Barry Colfer de la IIEA spune că „formarea unor coaliții stabile în acest Parlament va fi dificilă, dar nu imposibilă” și că „urmează coaliții creative”.

Rămâne de datoria Verzilor sau a Conservatorilor și Reformiștilor să-și arate utilitatea și flexibilitatea în diferite circumstanțe. Social-democrații au semnalat că ar fi interesați să-i aducă în coaliție, drept una dintre „forțele democratice”.

În schimb, „nu este loc de colaborare cu cei care vor să distrugă, să slăbească Europa pe care am construit-o de-a lungul deceniilor”, spune Nicolas Schmit, candidatul de top al social-democraților. Este o poziție pe care Schmit a repetat-o de nenumărate ori în timpul acestei campanii.

„Mă șochează atenția disproporționată pe care o primește succesul destul de restrâns al partidelor etichetate a fi de extremă dreapta.

Majoritatea voturilor din aceste alegeri s-au dus către partide care nu sunt de dreapta”, punctează Dr Colfer. „Dreapta este un grup foarte eterogen, așa că sunt la mijloc multe nuanțe”, adaugă el.

Totul depinde cum se vor putea reuni aceste forțe naționaliste, care se preocupă în general de țara lor, cu omologii lor naționaliști din alte țări.

„Succesul extremei drepte va ține de abilitatea lor de a coopera și mai ales de posibilitatea ca PPE-ul să se bazeze pe grupurile eurosceptice”, consideră analistul EPC.

Un alt motiv pentru care publicul ar putea supraestima extremiștii este pentru că, deși sunt numeroși, nu sunt la fel de valoroși ca membrii altor partide, pentru că nu sunt la fel de implicați în dezbateri și în procesul legislativ.

„Studiile recente arată că partidele de dreapta au cea mai redusă influență dintre toate în Parlament”, conform analistului de la EPC.

Cu toate acestea, numărul mai ridicat al europarlamentarilor de dreapta crește șansele ca ei să ocupe poziții importante în legislativ: să devină voci mai influente, să fie raportori de dosare, să fie președinți de comitete, și așa mai departe.

Pe lângă toate aceste partide, mai rămân și europarlamentarii neafiliați, în jur de 45.

Printre ei se numără Alternativa pentru Germania (AfD), deci sunt „unul dintre cele mai mari blocuri, iar unii dintre ei vor ajunge în diferitele grupări politice, unde ar putea avea un impact influent”, explică Dr Barry Colfer.

Negocierile pentru următorul Parlament încep de luni, așa că nimic nu e bătut în cuie. Nu trebuie uitat că orice propunere legislativă care vine de la Comisie trebuie aprobată nu doar de Parlament, ci și de liderii europeni din Consiliu.

Deci instabilitatea din politica națională a mai multor țări își va pune amprenta pe orice decizie importantă va veni de la Bruxelles în anii următori.

E demnă de luat în considerare și dimensiunea internațională – alegerile din 6-9 iunie nu sunt singurele care determină viitorul Europei.

„Alegerile prezidențiale din SUA vor avea un impact major asupra poziției Uniunii Europene și a programului de lucru al Comisiei”, consideră Dr Colfer.

Viitorul verde al Europei se ofilește

Este încă prea devreme pentru a putea anticipa ce se va întâmpla cu politicile cheie ale Uniunii Europene, consideră expertul de la Bruegel. Rămâne de văzut cum se vor alia partidele cele mai puternice din Parlament. Însă există o victimă clară.

„Putem spune cu siguranță că Pactul Verde va scădea în lista priorităților în aproape orice scenariu, dar asta era destul de clar încă de dinainte. Efectul asupra apărării este neclar [...] și cel mai probabil politica de imigrație va fi mai și după, pentru că PPE va vrea să se mute la dreapta ca să facă față presiunii”, consideră Francesco Nicoli.

Și directorul de cercetare de la IIEA, dr. Colfer, punctează că „majoritatea care susținea una dintre politicile cele mai de succes ale Comisiei pare pe ducă în acest legislativ”.

Verzii au pierdut în jur de 20 de europarlamentari și au devenit o forță neglijabilă în Parlament.

„Suntem dezamăgiți, mai ales de pierderile din Germania și Franța”, recunoaște candidatul de top al Verzilor, olandezul Bas Eickhout.

Europarlamentarul verde Philippe Lamberts atribuie această pierdere „febrei alegerilor” și speră că interesul european se va redresa din nou înspre protecția mediului, însă accentul pe care von der Leyen îl pune – și îl va pune în continuare – pe industrie și competitivitate va diminua cel mai probabil ambițiile din viitor.

„Europa s-a mutat înspre subiectul apărării, iar Verzii nu au fost suficient de bine plasați ca să răspundă acestor griji”, consideră dr. Nicoli.

Spre deosebire de măsurile verzi, politica de apărare a Europei pare neatinsă de rezultatul acestor alegeri.

Rezultate notabile în țările UE

  • Franța

În Franța, partidul centrist al președintelui Emmanuel Macron a suferit o înfrângere atât de mare, încât președintele a anunțat alegeri anticipate.

Partidul extremist condus de Marine le Pen a strâns voturile de la o treime dintre francezi. Doar 15% dintre francezi au votat cu partidul lui Macron. În jurul cifrei de 14% se plasează și socialiștii.

Alegătorii francezi „și-au exprimat dorința de schimbare”, a declarat Jordan Bardella, capul de listă al partidului extremist Rassemblement National. Franța domină acum grupul Identitate și Democrație din Parlamentul European, cu 30 din cei 58 de membri.

„Cred că aceste alegeri anticipate încearcă să aducă dreapta în guvern, ca să-i facă co-responsabili în ciclul politic înaintea alegerilor prezidențiale. Ce-i drept, nu se mai pot juca de-a campania anti-guvernamentală după doi ani în guvern…”, consideră Nicoli, de la Bruegel.

El nu crede că va cădea degrabă alt guvern european, însă că Giorgia Meloni, prim-ministrul Italiei, va conduce o veritabilă normalizare a dreptei.

  • Ungaria

În Ungaria, aceste alegeri dau o rază de speranță pentru opoziția condusă de Peter Magyar, avocat și fost aliat al lui Orban care a reușit să închege o opoziție puternică în jurul său în decursul a doar câteva luni.

Ultima oară când Fidesz a luat mai puțin de 50% din vot la europarlamentare a fost în 2004.

Alegerile sunt văzute drept un test al puterii lui Viktor Orban, iar maghiarii au ieșit în număr mare la urne și au trimis un rezultat clar: vor o schimbare și în sfârșit există o alternativă. Fidesz a ieșit pe primul loc, cu 44,17%, dar partidul lui Magyar, TISZA, le stă în coastă cu 30,09%.

Partidul lui Magyar, care s-ar putea alinia cu EPP, va trimite șapte europarlamentari la Bruxelles, față de cei 11 ai Fidesz.

„Priviți înspre Ungaria. Ar putea fi începutul a ceva nou”, punctează Nicoli, expertul Bruegel.

  • Germania

În Germania, unde alianța Creștin-Democrată și Social-Democrată a câștigat aproape o treime din voturi, extremiștii de la Alternativa pentru Germania (AfD) au obținut al doilea cel mai bun rezultat, așa că vor trimite la Bruxelles 19 europarlamentari neafiliați.

AfD au fost dați afară din grupul Identitate și Democrație la sfârșitul lunii mai, după ce unul dintre candidații lor de top, Maximilian Krah, a declarat că „nu oricine a purtat uniforma SS a fost, automat, un criminal”.

Tot Krah este europarlamentarul al cărui asistent a fost prins că spiona pentru China, iar alt asistent că ar fi fost influențat de Rusia.

Tinerii nemți au votat mai mult pentru extremiști decât înainte. În acest scrutin, unde au putut participa și cei de 16 și 17 ani, AfD a câștigat 10% în sondaje în rândul tinerilor, iar Verzii au pierdut aproape o cincime dintre alegătorii tineri.

Spre deosebire de 2019, moment în care protestele pentru climat dominau discuția, agenda Verzilor a scăzut în lista priorităților – votul nu este din nemulțumire față de Pactul Verde European, punctează The Guardian.

Verzii germani au scăzut de la 20,5% la doar 12%, despre care lidera Ricarda Lang spune că este „sub așteptări”.

Social-democrații germani au obținut doar 14% din voturi, o pierdere masivă pentru partidul cancelarului Olaf Scholz.

Potrivit unui sondaj recent, șapte din zece germani sunt nemulțumiți cu guvernul lor, așa că votul pare să fie un avertisment pentru conducerea de la Berlin.

În ciuda pierderilor din tabăra Verzilor, Germania rămâne cel mai mare partid din grupul politic. Și în PPE, nemții sunt cei mai numeroși, cu 32 de europarlamentari.

  • Grecia

Elenii vor trimite la fel de mulți europarlamentari către cele două grupuri extremiste, Identitate și Democrație și Conservatorii și Reformiștii Europeni, câți vor trimite către Stânga.

Cea mai mare dezamăgire a fost a Noii Democrații, care câștigaseră alegerile naționale cu 41%, dar acum au reușit să strângă doar 28%.

SYRIZA, partidul principal de stânga, s-a clasat pe locul doi în ciuda lipsei unui manifest puternic. În peisajul politic din Grecia, și-au mai făcut loc încă cinci partide de stânga.

Marii câștigători ai serii, din rândul partidelor elene, sunt Elliniki Lysi, partidul conspiraționist de extrema dreaptă, și NIKH, alt partid de extrema dreaptă care se bazează mai mult pe electoratul ultra-religios.

  • Austria

În Austria, grupul de extremă dreapta Identitate și Democrație a câștigat cele mai multe locuri. Partidul Austriac al Libertății (FPÖ) se clasează pe primul loc, cu 27%. Partidul de centru-dreapta ÖVP, de care ține cancelarul Karl Nehammer, a ieșit pe locul doi, la distanță neglijabilă față de social-democrați.

  • Olanda

În Olanda, liberalii și extremiștii vor trimite fiecare câte șapte deputați la Bruxelles, o creștere spectaculoasă în sondaje pentru partidul lui Geert Wilders (PVV) care, în ultimul mandat, a avut un singur europarlamentar.

  • Nordul continentului

În țările nordice, trendul este opus celui extremist din vestul Europei. „Partidele Verzi par mai puternice, iar pierzătorii sunt cei din extrema dreaptă”, menționează Johannes Greubel, de la EPC.

Prezența la vot

Prezența la vot a crescut în aproape toate țările europene și este pe continent de 51%, puțin peste cea din 2019. În țări precum Cipru sau Olanda, e vorba de o creștere de 5% față de scrutinul din 2019.

Germanii au fost printre cei mai conștiincioși alegători, prezentându-se în proporție de 64%.

În schimb, mai puțin de o treime dintre bulgari s-au dus la urne, chiar dacă alegerile europarlamentare au fost comasate cu parlamentarele.

Vecinii de la sud de Dunăre încearcă a șasea oară în doar trei ani să aleagă un guvern stabil, însă coaliție după coaliție se prăbușește pentru că partenerii nu se înțeleg.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
XS
SM
MD
LG