Grupările de opoziție din Belarus s-au confruntat cu o represiune severă după izbucnirea protestelor în 2020, când Lukașenko a câștigat un al șaselea mandat. Sute de mii de persoane au fugit din țară, iar liderii opoziției au fost fie forțați să se exileze, fie trimiși la închisoare.
În sesizarea sa către CPI, ministerul Justiției din Lituania a declarat că există „motive rezonabile” pentru a crede că regimul lui Lukașenko a fost implicat în „deportări, persecuții și alte acte inumane” împotriva civililor din Belarus.
Lituania susține că scopul regimului a fost de a se debarasa, „prin orice mijloace”, de toți criticii și oponenții pentru a-și consolida puterea autoritară. „Toți autorii direcți, comandanții și superiorii lor erau în mod clar conștienți de acest abuz”, susțin lituanienii.
Lukașenko va încerca probabil să obțină un al șaptelea mandat anul viitor pentru a-și prelungi „domnia” de trei decenii, iar liderii opoziției din exil spun că sporește presiunea asupra belarușilor, inclusiv a celor care s-au mutat în străinătate. Scopul, spun ei, este de a elimina orice sprijin al opoziției din exil.
Lunile de demonstrații masive de după alegerile contestate din 2020 au dus la arestarea a peste 65.000 de persoane în ultimii patru ani, multe dintre acestea fiind torturate, potrivit grupului belarus pentru drepturile omului Viasna.
Tihanovskaia aplaudă curajul Lituaniei
Acțiunea juridică a Lituaniei a atras imediat sprijinul liderei opoziției belaruse exilate, Svetlana Tihanovskaia, care este stabilită în statul baltic. Guvernul de la Vilnius o recunoaște pe ea, și nu pe Lukașenko, ca lider legitim al Belarusului.
„Crimele comise de acest regim, de la deportări forțate la arestări ilegale și tortură, nu pot rămâne nepedepsite. Curajul Lituaniei ne dă speranța că, în sfârșit, lumea trage la răspundere regimul pentru atrocitățile sale”, a declarat lidera opoziției.
Ea a mai spus că aproximativ 300.000 de belaruși au fost forțați să părăsească țara, astfel că unul din 30 de cetățeni ai Belarusului trăiește acum în exil.
Tihanovskaia a candidat împotriva lui Lukașenko la alegerile prezidențiale din august 2020, dar a fugit din țară după ce acesta a fost proclamat câștigător - un rezultat pe care opoziția și guvernele occidentale l-au denunțat ca fiind fraudulos.
Alegerile au declanșat proteste în masă care au fost înăbușite de aparatul de securitate al lui Lukașenko. Mii de oameni au fost arestați, în timp ce alții au fugit în străinătate, mulți prin Lituania.
Belarus nu este membru al CPI, însă un membru al Curții poate sesiza CPI cu privire la presupuse crime comise parțial pe teritoriul său. Peste 60.000 de belaruși trăiesc acum permanent în Lituania, „dintre care mulți au fost sau sunt încă supuși presiunii regimului și crimelor sale”, cum se arată în plângerea penală.
Documentul mai arată că deportările forțate au afectat în mod direct interesele de securitate ale Lituaniei și au obligat-o să solicite implicarea Curții.
De la începutul războiului din Ucraina, în februarie 2022, pe care Rusia l-a lansat parțial de pe teritoriul Belarusului, amintește Reuters, CPI a emis mandate de arestare împotriva lui Putin, a șefului său de stat major al armatei ruse, a fostului ministru al apărării și a ombudsmanului rus pentru copii.
Rusia a descris aceste demersuri ca fiind lipsite de sens juridic, deoarece ea nu este parte la statutul CPI, și este probabil că Belarus va susține același lucru.
Ministra lituaniană a Justiției, Ewa Dobrowolska, a declarat, referindu-se la Lukașenko: „Putin nu este singurul care trebuie să ajungă la Curtea de la Haga. Acela este, de asemenea, locul pentru toți acoliții săi, care contribuie la crimele transfrontaliere din Ucraina și din alte părți”.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.