Profesorul de biologie Lucian Lascu e unul dintre cei 127 de profesori care au obținut nota 10 la proba scrisă de la Titularizare, examenul prin care profesorii obțin un loc permanent în sistemul de educație.
A intrat în învățământ relativ târziu, la 55 de ani, după ce a decis să renunțe la industria farmaceutică.
În urmă cu cinci ani a mers suplinitor cu studii superioare la Colegiul Tehnic „Anghel Saligny” din București, unde a început să predea biologia.
Într-un dialog cu Europa Liberă, Lucian Lascu poveștește cum a făcut trecerea de la industria pharma la educație, cum sunt noile generații de elevi și ce înseamnă un 10 la titularizare.
Profesorul de biologie a mai lucrat în învățământ imediat după ce a terminat facultatea, dar după Revoluție a intrat în industria farmaceutică, unde a lucrat și în cercetare. Chiar dacă salariile sunt mari în piața medicamentelor și ai diverse avantaje, stresul este mai mare decât în educație, spune el.
„Trebuie să aduci profit. Dacă nu aduci profi, poți să fii tu cel mai cuminte și cel mai sexy de pe planetă, ne luăm la revedere”, argumentează profesorul.
Când a revenit în educație a trebuit să ia totul de la zero, inclusiv să facă modulul psihopedagogic, care nu era pe vremea când a terminat el Facultatea de Biologie, în București.
„În învățământ m-am integrat repede, nu a fost o problemă. Cred că m-a ajutat și faptul că am lucrat în Big Pharma și am umblat prin lume și, având relații cu exteriorul, în țările vestice, am văzut că ei au altfel de relații. Sunt mai deschiși, au alt tip de relații interpersonale”, a spus Lucian Lascu.
„Plus că am avut vreo patru ani de vorbit în public, care m-au ajutat iarăși foarte mult”.
„Am luat 10, dar nu este o realizare extraordinar de mare”
Nu e prima dată când susține examenul de titularizare, ci a treia oară. La sesiunea de anul trecut a luat 9.50, dar fără loc. Acum a luat nota 10 și s-a titularizat la „Anghel Saligny”, unde predă de cinci ani.
„Nu pot să spun că a fost un examen ușor, vorbesc de disciplina mea biologia, dar nici greu. Ca la orice examen, ești într-o stare emoțională. A fost și o perioadă destul de stresantă din punct de vedere fizic. A fost căldură, sălile n-au avut aer condiționat, deci n-a fost extraordinar de ușor”, spune Lucian Lascu.
Faptul că a obținut 10 la Titularizare l-a bucurat. „Dar nu vreau să mă umflu în pene. Nu este o realizare extraordinar de mare”, spune profesorul.
Să lucrezi la un colegiu tehnic nu e „nici ușor nu e, dar nici greu”, spune profesorul, care a observat că generația tânără are probleme de toate felurile.
„Gândiți-vă că avem milioane de compatrioți de ai noștri care lucrează în afară. Ei au copii, majoritatea lor. Copiii au fost crescuți ori de bunici, ori de unul dintre părinți. Cam în fiecare clasă, aproape jumate din clasă sunt copii cu probleme de natură familială. Părinții divorțați, ori probleme emoționale”, spune profesorul.
Lucian Lascu spune că gestionarea părții emoționale e mai grea decât predatul propriu-zis. „Gândiți-vă, copiii sunt «bubuiți» și acasă. Dacă vii și «îi mai bubui» și tu în școală, se sfărâmă din punct de vedere emoțional”, arată profesorul.
El spune că în alte sisteme de educație, în Franța - de exemplu, profesorul predă, dar apoi „vine mentorul din spate și-i recuperează pentru cei care au probleme emoționale sau n-au înțeles”.
În colegiul tehnic unde predă, există un profesor de psihologie care e consilier școlar, dar are în grijă 1.000 și ceva de elevi.
De ce „detention room”?
Profesorul spune că școala nu are neapărat capacitatea să îi pregătească pe elevi pentru viață: „Asta e o problemă grea, e o problemă dificilă. Noi avem probleme serioase cu părinții, n-avem sprijinul lor”.
Lucian Lascu spune că nu vrea să pară dur, dar el ar înființa „detention room”- camera de detenție - pentru elevii care deranjează ora, la fel cum e și în alte sisteme de educație din Europa.
„Rigoarea e mult mai mare în alte țări. Adică „detention room”, camera de detenție, în celelalte țări nu e goală niciodată. Noi n-avem așa ceva”, susține profesorul de biologie.
„Afară n-ai voie să-l scoți, că dacă face prostii n-are cine să-l supravegheze. Deci trebuie să-l suporți în clasă. Dacă 80% din clasă este liniștită, ai o relație foarte bună cu ei, e suficient să fie doi oameni care tulbură ora”.
Pentru ca la clasă să existe liniște, profesorul le-a vorbit elevilor despre respectul reciproc. A dat și note de 2, când a fost cazul.
„Inclusiv cu cei de clasa a-IX-a, am spus clar: «doriți să avem o relație amicală, o relație normală și prietenoasă, ne respectăm reciproc». Suntem la școală ca să învățăm. Ai greșit, de aia ești la școală, ca să fii corectat. Nu pedepsesc pentru așa ceva, dar pentru neștiință, pentru indisciplină și lipsă de bun-simț pedepsesc. Și atunci punem cinci întrebări. N-a răspuns la niciuna, 2”, povestește profesorul cum se impune la clasă.
Nu îi ostilizează pe elevi dacă le dă note mici?
„N-am relații tensionate cu ei, dar nici nu pot să spun că-mi știu de frică. Adică îmi zâmbesc când mă văd, nu fug de mine, inclusiv pe stradă, după ce am părăsit incinta școlii, și ne întâlnim în oraș nu o iau pe partea ailaltă”, spune Lucian Lascu, care până în anul școlar trecut a fost și diriginte.
Pentru materia predată de el nu există un interes deosebit din partea elevilor de la tehnologic, dar o aleg pentru bacalaureat. Anul acesta, dintr-o clasă de 20 de elevi de clasa a XII-a au intrat în Bac numai șase, ceilalți nu au reușit să treacă la toate materiile.
Programa e prea stufoasă, recunoaște profesorul, iar ca dascăl ești obligat să o urmezi.
„Sunt foarte multe informații. Cam în fiecare oră discutăm de 10-15 termeni noi, care nu sunt ușori, e greu să îi și pronunțe, dar să îi mai rețină. Ar trebui aerisită programa, nivelul de informații să fie mult mai ușor și să faci foarte multe exerciții”, a mai spus profesorul.
După ce a luat 10 la Titularizare, profesorul putea să aleagă orice liceu, inclusiv „Sf. Sava” care e primul pe țară la mediile de admitere, dar „își știe lungul nasului”, și în același timp îi place mult și colectivul de la „Anghel Saligny”.
A avut și o reclamație la inspectorat din partea unei mămici
S-a uitat peste legile educației și nu vede „mare schimbare”. Așteptam o reformă de substanță, adică inclusiv la nivel de cadre didactice, inclusiv la nivel de relații școală-societate, cu reformă în adevăratul sens al cuvântului”, spune profesorul care ar introduce și amenzi pentru absențe. „Mă așteptam să dea autoritate școlii”.
De ce nu are școala autoritate? „Păi, vine părintele și-ți face o reclamație la inspectorat. Am avut și eu o reclamație de la o mămică nemulțumită că băiatul nu a trecut la sport, dar el nu își deschisese camera în online să vadă profesorul că a învățat mișcarea. Era în clasa a IX-a, până într-a XII-a ne-am împrietenit”, a spus profesorul.
Ca o reformă în educație să fie benefică ar trebui schimbat modul de pregătire al profesorilor și să fie „scoși profesorii din pragul sărăciei”.
„În toate culturile, și în cultura arabă, și în cultura anglo-saxonă, și în cultura nordică, omul care educă este respectat și de către copil, dar și de către societate. La noi mai puțin treaba asta și nu e în regulă”, spune Lucian Lascu.
În opinia lui, ultimul an de facultate ar trebui să fie numai de practică pedagogică pentru cei care vor să devină profesori. El ar introduce și ore de pregătire pentru examenul de intrare în sistemul de educație.
5 și 6, notele pentru sistemul de Educație
Dacă ar fi să facă o evaluare educației, Lucian Lascu ar da nota 5 învățământului universitar și nota 6 celui preuniversitar.
„Pentru cel universitar, unde teoretic nemții sunt în top, aș da în jur de 6, cam pe acolo, pe la limită. Potențial există, să știți”.
„Și acuma, vizavi de profesori, învățământul nu este o problemă școlii. Învățământul sau educația este o problemă a societății și a familiei. Dacă nu există interes din partea familiei și nu există interes din partea societății, școala nu prea are ce să facă”, conchide Lucian Lascu.
