Mioara Chelemindra (48 de ani) și Bogdan Rădulescu (46 de ani) sunt doi dintre cei peste 30 de mii de adulți români care au probleme cu auzul. Ambii au această problemă de când sunt copii.

Mioara nu aude și nu poate vorbi deloc de la trei ani. Bogdan poate vorbi, însă aude doar jumătate dintre sunetele din jurul său.

Cei doi sunt colegi de peste un an la Decathlon Pallady/București, una dintre puținele companii din România care respectă legea privind angajarea persoanelor cu handicap.

Teoretic, fiecare firmă și instituție din România ar trebui să aibă minim 4% din angajați persoane cu dizabilități.

În realitate, multe companii private și instituții publice preferă să plătească amenzi decât să le ofere o șansă la integrare celor care au probleme de sănătate.

La Decathlon, Mioara și Bogdan se ocupă de aranjarea produselor și îi ajută pe clienții magazinului.

Bogdan a făcut o școală specială pentru persoane cu deficiențe de auz. A lucrat mai mulți ani la Aro Câmpulung Muscel, apoi la o firmă de mobilă.

Deși nu aude chiar tot din ceea ce se vorbește în jurul său, Bogdan se consideră norocos deoarece a purtat de când era mic proteze auditive.

Pentru penultimele două a plătit aproximativ opt mii de lei. Statul, prin casa de asigurări de sănătate, i-a decontat doar o mie de lei, povestește Bogdan.

Restul de bani i-a plătit dintr-un credit pe care l-a putut contracta pentru că e angajat, oportunitate pe care multe persoane care se află în aceeași situație nu o au.

Dacă nu ar fi lucrat, lui Bogdan i-ar fi fost greu să-și cumpere dispozitivele care îi fac viața mai ușoară.

Și Mioara se află printre puținele persoane cu dizabilități care au lucrat tot timpul. 15 ani a fost desenator – a lucrat chiar și într-o mină – dar explică mutarea la firma la care am găsit-o prin plictiseala care o cuprinsese lucrând în subteran.

Mioara lucrează la Decathlon de trei ani, iar Bogdan de un an și jumătate. Ambii spun că nu le-a fost greu să se angajeze la compania multinațională ce vinde articole sportive.

Mioara povestește prin semne, iar Bogdan ne traduce:

„La Decathlon e mai multă fericire, m-am dezvoltat mai mult, am învățat, am căpătat experiență, am învățat să fac proiecte”.

Mioara se ocupă inclusiv de racordarea rachetelor de tenis. Bogdan este cel care îi ajută pe colegii care nu aud și nu pot vorbi deloc. Din echipa de la Decathlon Pallady a celor cu deficiențe de vorbire și auz fac parte șase persoane.

Pentru a le semnala clienților că unii angajați au dizabilități, compania a lipit pe uniformele acestor angajați un semn distinctiv.

Bogdan mărturisește că nu i s-a întâmplat la actualul loc de muncă să fie jignit sau umilit. Din contră: „Noi avem emblema aceasta care arată că e vorba despre deficiență de auz. Dacă vine la mine «vreau să cumpăr ceva», eu îi arat că nu aud. Și clientul înțelege: «Ooo, scuzați-mă!»”.

Bogdan povestește că atitudinea oamenilor fără dizabilități – „normali”, cum le spune chiar el – față de cei care au o dizabilitate s-a îmbunătățit în ultimii ani.

Mărturisește că, dacă în urmă cu câțiva ani, auzea în jurul său expresii de genul „hai, că ăla nu aude, lasă-l în pace, hai să mergem!”, acum, lumea pare mai înțelegătoare.

Totuși, încă își dorește ca în România „să fim egali cei cu dizabilitate cu oamenii normali”.

Compania Decathlon are angajate în România, în toate sucursalele, 58 de persoane cu dizabilitati – 54 in magazine și patru în depozit.

Politica firmei este că „fiecare individ, fără nicio deosebire de origine etnică, gen, dizabilități, poate contribui, prin felul lui unic de a fi, la a face sportul accesibil unui număr cât mai mare de persoane”.

Cea mai mare echipă se află la magazinul Pallady din estul Bucureștiului – șase angajați.

Directorul magazinului, Adelina Ieșan, spune că angajații cu dizabilități din subordinea sa „sunt foarte, foarte responsabili și au un spirit de echipă extrem de ridicat, mai ales în ceea ce privește echipa lor”.

În plus, spune managerul magazinului, angajații cu dizabilități sunt extraordinar de ordonați.

„Apoi, au un simț estetic foarte ridicat [...] Tot timpul, produsele vor fi aranjate la dungă aproape sau prețurile vor fi foarte frumos aliniate și atunci e o valoare foarte mare pentru noi lucrul acesta”.

Întrebată dacă este complicat să angajeze persoane cu dizabilități, Adelina Ieșan spune că „nu, deloc”.

„Au o fișă de post specială pentru ei, au câteva puncte scoase de acolo, pe care nu le pot îndeplini. În mare parte însă fac aceleași activități pe care le facem noi în magazin. Bazele job-ului le fac, intră inclusiv pe case, încasează, stau cu clienții, relaționează” , completează managera.

Cât privește atitudinea clienților, „e foarte, foarte frumos că și clienții au descoperit în compania noastră faptul că pot să se bazeze pe astfel de persoane și au mult, mult mai multă răbdare cu ei și vorbesc foarte frumos cu persoanele de genul acesta”.

Mai puțin de una din zece persoane cu dizabilități lucrează

În România, mai puțin de un adult cu dizabilitate din zece lucrează.

Evidențele statului arată că sunt 811.000 de adulți cu dizabilități care nu locuiesc în centre sociale. Doar 50.295 dintre ei lucrează și au statutul de persoană cu dizabilitate.

Asta înseamnă că doar 6,2 la sută dintre oamenii care au fost încadrați într-un grad de handicap lucrează în firme protejate sau obișnuite sau în instituții publice.

Legea privind protecția persoanelor cu dizabilități prevede clar că orice companie sau instituție publică ce are peste 100 de angajați ar trebui să aibă printre salariați și persoane cu dizabilități, măcar 4% dintre ei.

Dacă nu se întâmplă așa, atunci angajatorul este obligat să plătească o taxă către stat, calculată în funcție de nivelul salariului minim brut pe economie și numărul de salariați cu dizabilități neangajați.

La solicitarea Europei Libere, Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a comunicat că între 1 ianuarie 2022 și 30 noiembrie 2023, firmele de stat și private și instituțiile publice au plătit la stat aproape 5 miliarde de lei taxă pentru neagajarea unor persoane cu dizabilități.

Întrebată cine a plătit cel mai mult pentru că nu a angajat persoane cu dizabilități, ANAF a invocat secretul fiscal, așa că nu a răspuns.

Cert este că printre instituțiile care au plătit taxa se află Administrația Prezidențială, Guvernul și chiar Ministerul Muncii, după cum au explicat acestea pentru Europa Liberă.

Cele aproape cinci miliarde de lei au mers la bugetul de stat. Suma echivalează cu peste un sfert din bugetul Ministerului Sănătății pe 2024.

O parte dintre angajații cu dizabilități care și-au găsit un loc de muncă lucrează în unități protejate. Acestea sunt mici afaceri deschise pentru a ajuta persoanele cu dizabilități cu locuri de muncă adaptate – de la infrastructură și program.

Potrivit Autorității Naţionale pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi, subordonată Ministerului Muncii, în România, sunt înregistrate 392 de firme și persoane fizice autorizate care au statut de unități protejate.

La nivel national, în toată țara, la începutul lunii ianuarie 2024, firmele private aveau libere peste 40 de mii de locuri de muncă, iar angajatorii care lucrează cu persoane cu dizabilități pot beneficia de deduceri fiscale.

Ce spun reprezentanții celor cu dizabilități

Nazarcea Grup este o unitate protejată care are acum peste 50 de angajați cu dizabilități. E cea mai mare întreprindere socială din țară, spune Mircea Iancu, coordonatorul unității.

Firma are o spălătorie auto și una textilă, brutărie, croitorie, călcătorie, face ceramică decorativă, neutralizează deșeuri infecțioase, tipărește diferite lucruri.

Mircea Iancu crede că angajarea a puțin peste 50 de mii de persoane cu dizabilități din peste 800 de mii câte sunt în România, într-o economie care are 5,5 milioane de salariați, e infim.

Mai ales că, explică coordonatorul unității protejate, că managerii companiilor pot deduce cheltuielile făcute pentru angajații cu dizabilități din impozitul pe profit.

De ce firmele preferă să plătească taxa pentru neangajarea unor persoane cu dizabilități în loc să le ajute cu un loc de muncă?

„Pentru că locul de muncă ar trebui adaptat dizabilității și, în al doilea rând, un patron se gândește că boala persoanei ar putea avansa”, adaugă coordonatorul Nazarcea Grup.

Mircea Iancu crede că unitatea sa protejată are succes și pentru că a angajat persoane de sprijin, asistent social și psiholog.

Asemenea facilități contează pentru un om cu dizabilitate. „Noi am avut angajați care au plecat la muncă pe piața liberă și s-au întors, pentru că nu au fost înțeleși”, explică Mircea Iancu.

Tot el crede că o mai bună informare a angajatorilor cu privire la facilitățile pe care le pot avea dacă angajează persoane vulnerabile ar fi în avantajul tuturor.

Numai că o asemenea campanie ar trebui promovată inclusiv de instituții publice precum Ministerul Muncii.

Ministerul Muncii, Guvernul și Președinția au plătit în 2023 sute de mii de lei pentru neangajarea persoanelor cu dizabilități

Ministerul Muncii, instituția publică responsabilă de ocrotirea persoanelor cu handicap, este printre cele care plătesc amenda.

În 2023, ministerul a avut doar patru persoane cu dizabilități angajate; ar fi trebuit să mai angajeze cel puțin 13 pentru a respecta legea.

Din acest motiv, pentru perioada 1 ianuarie-30 noiembrie 2023, Ministrul Muncii a plătit o taxă de aproape 273 de mii de lei, a comunicat instituția Europei Libere.

Ministerul Muncii spune că cei patru angajați cu dizabilități de pe statele sale ocupă posturi de consilier și inspector. Toți au studii superioare. Și la Agenția pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități sunt angajate patru persoane cu vulnerabilități medicale.

În același timp, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale a externalizat curățenia instituției către o firmă care are angajate persoane cu dizabilități, variantă permisă de lege.

În 2018, deputata Adriana Săftoiu, membră a Comisiei pentru Drepturile Omului, a cerut mai multor ministere și Secretariatului General al Guvernului să spună dacă și câți salariați cu dizabilități au angajat, așa cum prevede legea.

În martie 2018, Ministerul Muncii i-a răspuns deputatei că, la acel moment, șase angajați cu dizabilități lucrau la Ministerul Muncii. Reprezentanții instituției spuneau că, în completare, au încheiat un contract cu o unitate protejată care să se ocupe de curățenia instituției.

Rezultă că, din 2018 și până la sfârșitul anului 2023, Ministerul Muncii a rămas cu doi angajați cu handicap mai puțin.

Administrația Prezidențială a plătit și ea, în primele 11 luni ale anului 2023, 310.000 lei către bugetul de stat pentru că nu a angajat persoane cu dizabilități.

La solicitarea Europei Libere, Palatul Cotroceni spune că nu poate face angajări decât prin concurs și explică: „Atât în anul 2022, cât și în anul 2023, ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante sau temporar vacante a fost suspendată, cu unele excepții, prin acte normative succesive ceea ce a condus la limitarea concursurilor”.

Administrația Prezidențială adaugă că, până în noiembrie 2023, nu a primit nicio cerere de angajare de la persoane cu dizabilități.

Instituția prezidențială are acum un singur angajat cu dizabilitate, deși în anii trecuți au fost mai mulți.

„În cazul în care la concursul pentru ocuparea unui post vacant se înscrie o persoană cu dizabilități, Administrația Prezidențială asigură accesul neîngrădit, precum și accesibilitatea la concursul pentru ocuparea unui post vacant în condițiile prevăzute de Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap”, conchide Administrația Prezidențială.

Și Guvernul a comunicat Europei Libere că numai Cancelaria Prim-Ministrului a plătit la bugetul de stat în primele luni ale anului 2023, 201.796 de lei pentru că nu are măcar 4% din angajați persoane cu dizabilități.

La cancelaria premierului lucrează o singură persoană care este încadrată într-un grad de handicap. Este vorba despre un consilier angajat la cabinetul unui demnitar, cu studii superioare.

Potrivit legii privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, „autorităţile publice centrale şi locale au obligaţia să asigure, condiţiile necesare pentru integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap”.

Asta ar însemna, spune Adriana Săftoiu, care acum nu mai este om politic, ca instituțiile chiar să-și dea interesul să angajeze persoane cu dizabilități.

„Ar putea să scrie în anunțul de angajare că postul este deschis și unei persoane cu dizabilități”, explică Săftoiu.

Ea este cea care, în 2020, în ultimul an de mandat de parlamentar, a elaborat legea care recunoaște limbajul semnelor ca limbă maternă pentru cei care nu pot auzi.

În timp ce autoritățile își publică anunțurile de angajare pe site-urile proprii sau pe pagina Agenției Naționale a Funcționarilor Publici (ANFP), firmele private prezintă ofertele de muncă la Inspecția Muncii.

Niciunul dintre anunțurile pentru concursuri de angajare pe posturi de execuție apărute pe 17 ianuarie, pe pagina ANFP, nu preciza dacă postul poate fi ocupat sau nu și de persoane cu dizabilități.

Întrebat dacă a solicitat în 2023 Agenției de Ocupare a Forței de Muncă recomandări pentru a angaja persoane cu dizabilități, Guvernul a răspuns Europei Libere că „de la data de 3 octombrie 2022, de când Cancelaria Prim-Ministrului are personalitate juridică, nu s-a solicitat Agenției de Ocupare a Forței de Muncă repartizarea de persoane cu dizabilități calificate în vederea angajării”.

Statul recunoaște că persoanele cu dizabilități nu sunt ajutate suficient

Față de anii trecuți, România a înregistrat progrese în ceea ce privește respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, dar avansul este lent, spun reprezentanții persoanelor cu dizabilități.

În prezent, în România lucrează aproximativ 50.000 de persoane cu dizabilități, cu șapte mii mai multe decât în 2022.

Tot în 2022, România a adoptat cu mare greutate o strategie privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Documentul este valabil până în 2027.

Guvernul și-a asumat atunci strategia la presiunea societății civile și a organismelor internaționale, la 16 ani după ce România a semnat Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată în 2006, la New York, de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Guvernul a întocmit planul de reformă a sistemului de sprijin pentru persoane cu dizabilități și pentru că judecătorii de la Curtea Constituțională au decis, în 2020, că unele prevederi din legi care vizează persoanele cu dizabilități sunt neconstituționale.

De exemplu, cea care permitea punerea sub interdicție judecătorească a unei persoane cu dizabilități, pe termen nelimitat și indiferent de gradul său de handicap.

Strategia privind drepturile persoanelor cu dizabilități prevede că accesul limitat la locuri de muncă al persoanelor cu dizabilități „determină un nivel ridicat de risc de excluziune socială şi de sărăcie”.

Același document arată că „România înregistrează cea mai scăzută rată de ocupare comparativ cu celelalte țări ale Uniunii Europene pentru persoanele cu limitări severe”.

Printre cauzele cele mai importante, scriau autorii strategiei, se numără:

• limitările în exercitarea dreptului la muncă din Codul muncii (de exemplu, prin faptul că este interzisă încadrarea în muncă a persoanelor puse sub interdicție);
• instrumentul de stimulare a angajatorilor pentru a angaja persoane cu dizabilități prin sistemul de cotă nu funcționează eficient;
• bugetul colectat din plata taxei de neangajare nu este utilizat adecvat pentru creșterea ocupării persoanelor cu dizabilități;
• sistemul de subvenții pentru angajatori nu este suficient de atractiv.

Guvernul mai cita în raport statistici ale Uniunii Europene și Băncii Mondiale privind situația persoanelor cu dizabilități din România.

Astfel, 66% din persoanele cu limitări severe de sănătate au avut probleme să acceseze serviciile instituțiilor destinate publicului.

Daniela Tontsch, președinta Consiliului Național al Dizabilității din România, explică angajarea unui număr mic de persoane cu dizabilități: cele încadrate în gradele I și II de invaliditate nu se pot angaja, întrucât „în deciziile acestora de pensionare scrie «capacitate de muncă pierdută»”.

Sunt peste 200 de mii de pensionari încadrați în gradele I și II de invaliditate, completează președinta Consiliului Național al Dizabilității din România.

Ea însăși persoană cu dizabilitate, Daniela Tontsch mărturisește că nu cunoaște programe de ocupare profesională dedicate pe care Ministerul Muncii și Protecției Sociale, prin Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, să le desfășoare pentru acești oameni.

În același timp, Daniela Tontsch atrage atenția că „dacă nu sunt create soluții de incluziune socială, dizabilitatea nu afectează doar persoana care o deține, afectează întreaga comunitate”.

Și explică: „Este un efort de echipă imens să pregătești o persoană cu dizabilități, care a stat în izolare socială ani de zile, să accepte să intre în comunitate, să se poarte profesional, să deprindă abilități pentru o anumită profesie, deși, la nivel declarativ, aceasta dorește să-și schimbe viața, să muncească. Pe lângă toate acestea, sunt costuri imense.”

Președinta Consiliului Național al Dizabilității din România spune că încearcă de mai mulți ani să convingă Guvernul să permită persoanelor cu dizabilități să cumuleze pensia de invaliditate cu venituri din activități profesionale.

Argumentul principal este că „piața muncii s-a diversificat, iar persoanele care nu pot desfășura activități fizice, au alternativa activităților intelectuale, lucrând și de acasă.”

Președinta Consiliului Național al Dizabilității din România spune că încearcă de ani întregi să convingă Guvernul să permită persoanelor cu dizabilități să cumuleze pensia de invaliditate (pensie pentru incapacitate de muncă) cu venituri din activități profesionale. Argumentul principal este că „piața muncii s-a diversificat, iar persoanele care nu pot desfășura activități fizice, au alternativa activităților intelectuale, lucrând și de acasă.”

Noua lege a pensiilor permite cumularea celor două venituri, dar trebuie elaborate norme de aplicare a actului normativ.

Președinta Consiliului Național al Dizabilității din România spune însă că deocamdată, reprezentanții persoanelor cu dizabilități nu au fost consultați în această privință „iar neimplicarea noastră în elaborarea normelor de aplicare a legii, va fi în defavoarea noastră”.

Persoanele cu dizabilități cer și majorarea indemnizației de handicap. Daniela Tontsh precizează că premierul a promis încă din luan noiembrie 2023 că va majora indemnizațiile din luna ianuarie 2024, dar acest lucru nu s-a întâmplat.

Valoarea unei indemnizații de handicap este în prezent de 599 de lei pentru handicap grav, 449 lei pentru grad accentuat și 72 de lei pentru grad mediu.