În cadrul unei ceremonii la sediul NATO din Bruxelles, Mark Rutte a preluat funcția de secretar general de la Jens Stoltenberg, care a condus organizația într-un deceniu turbulent, marcat mai ales de invazia Rusiei în Ucraina în 2022.
Oficialii și diplomații NATO se așteaptă ca Rutte să mențină prioritățile lui Stoltenberg în cadrul alianței de 32 de membri: întărirea sprijinului pentru Ucraina, creșterea bugetelor militare ale țărilor NATO și menținerea SUA implicate în arhitectura de securitate europeană.
La preluarea mandatului, Mark Rute a declarat la Bruxelles Ucraina va fi prioritatea principală.
„Ucraina este în fruntea listei”, a spus Mark Rutte, vorbind la Bruxelles, alături de fostul secretar general al NATO, Jens Stoltenberg.
Noul secretar general al NATO, Mark Rutte, a mai declarat marți că nu este îngrijorat de rezultatul alegerilor din Statele Unite, deoarece va putea lucra cu oricare dintre candidații care va câștiga alegerile: vicepreședintele Kamala Harris sau fostul președinte Donald Trump.
„ Îi cunosc foarte bine pe ambii candidați. Am lucrat timp de patru ani cu Donald Trump”, a spus Rutte.
Noul șef al alianței militare spune, de asemenea, că NATO trebuie să crească cheltuielile pentru apărare, adăugând că legătura transatlantică din alianță trebuie menținută „solidă”.
10 ani plini pentru Jens Stoltenberg la conducerea NATO
În 2014, Jens Stoltenberg a preluat funcția de secretar general al NATO de la Anders Fogh Rasmussen, devenind primul secretar general al Alianței Nord-Atlantice de origine norvegiană.
Conducerea lui Stoltenberg a avut loc pe fondul escaladării provocărilor de securitate globală, în special din cauza agresiunii rusești care a început cu anexarea Crimeei și a evoluat într-un război la scară largă, tensiuni în creștere cu China și conflicte în Orientul Mijlociu.
Războiul din Ucraina a fost cea mai semnificativă provocare pentru Stoltenberg. Într-unul dintre interviurile sale, secretarul general al NATO a spus că 24 februarie 2022, când Rusia a lansat invazia Ucrainei, a fost proastă zi pe care a avut-o ca șef al NATO.
Stoltenberg a subliniat în mod repetat că Ucraina se află pe o „cale ireversibilă către NATO”.
Fostul șef NATO a pledat pentru creșterea cheltuielilor pentru apărare, ceea ce a dus la angajarea țărilor membre să investească cel puțin 2% din PIB în programe de apărare, în timp ce bugetul colectiv al NATO a fost dublat.
Pentru a descuraja agresiunea rusă, Stoltenberg a susținut întărirea flancului estic al NATO, care a inclus creșterea prezenței militare în statele baltice, Polonia și România.
În timpul conducerii lui Stoltenberg, NATO s-a extins pentru a include noi membri: Muntenegru, Macedonia de Nord, Finlanda și Suedia.
Principalele provocări ale mandatului lui Rutte
Prima sarcină a lui Rutte va fi să mențină sprijinul NATO pentru Ucraina, în ciuda îndoielilor din rândurile alianței, fie că este vorba de Ungaria care refuză sprijinul militar, fie de SUA și Germania care au îndoieli privind parcursul Kievului de aderare la alianță.
De asemenea, noul șef NATO va trebui să navigheze prin incertitudinea privind deznodământul războiului dintre Rusia și Ucraina.
Rutte, care a demisionat din funcția de premier al Olandei în acest an după un record de 14 ani în funcție, e un susținător ferm al Ucrainei.
Una dintre sarcinile cheie ale lui Rutte va fi să convingă membrii NATO să vină cu trupe, arme și cheltuieli suplimentare pentru a realiza pe deplin noile planuri de apărare ale alianței.
În următoarele câteva luni, banii cheltuiți pentru Ucraina și echipamentele de apărare, trupele și industria alianței vor domina scena politică. Împărțirea echitabilă a poverii financiare este un subiect dureros în rândul aliaților militari, care sunt obișnuiți să vadă că SUA plătesc factura.
Discuțiile privind cheltuielile militare ale fiecărui stat vor fi cruciale pentru a menține SUA la bord cu securitatea colectivă, deoarece Washingtonul este interesat și de comportamentul Chinei, pe lângă situație de securitate din Europa.
Liderii i-au dat lui Rutte o sarcină esențială la summitul din iulie: să definească relația NATO cu Rusia.
Controversata întreprindere va evidenția probabil diferențele dintre pozițiile contradictorii împărtășite de țările baltice și de flancul estic al NATO, pe de o parte, și Ungaria sau Turcia, pe de altă parte.
În timp ce primul vrea anularea actului fondator al parteneriatului NATO-Rusia, cel de-al doilea vrea să aștepte un acord de pace în Ucraina înainte de a negocia o nouă poziție.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
