Meloni și Orban nu au fost invitați la negocierile prin care s-au decis propunerile pentru cele trei funcții de la șefia Uniunii Europene: Ursula von der Leyen pentru Comisia Europeană, Kaja Kallas ca șefă a diplomației și Antonio Costa pentru Consiliul European.
Singurii care au participat au fost șase lideri europeni, câte doi reprezentanți ai celor trei partidelor centriste care formează coaliția din Parlamentul European:
- din partea celor de centru-dreapta, Popularii Europeni, premierii din Polonia și Grecia, Donald Tusk și Kyriakos Mitsotakis,
- din partea social-democraților, premierul spaniol Pedro Sanchez și cancelarul german Olaf Scholz,
- din partea liberalilor din Renew, președintele francez Emmanuel Macron și Mark Rutte, fostul premier olandez care rămâne interimar în funcție până când va fi un nou lider la Haga.
Consiliul își alege propriul președinte, în timp ce președintele Comisiei trebuie aprobat de Parlamentul European, motiv pentru care este posibil ca partidele din coaliția care deține majoritatea în Parlament să fi mizat pe lista formulată de ei înșiși.
Înainte de 2009, poziția de președinte a Consiliului era deținută de șeful statului care se afla la președinția rotativă a Consiliului - astfel că funcția a fost definită doar recent. Niciunul dintre cei trei președinți de până acum - Herman van Rompuy, Donald Tusk și Charles Michel - nu au trecut printr-un vot contestat.
Reprezentantul extern al UE trebuie acceptat de președintele Comisiei Europene și ulterior aprobat de Parlament împreună cu restul comisarilor.
Fostul premier olandez Mark Rutte - care săptămâna aceasta a fost aprobat pentru șefia NATO de toate țările membre - consideră că cel mai important e că partidele centriste au ajuns la un acord asupra numelor propuse.
Dar Giorgia Meloni consideră că aranjamentul nu i-ar fi luat în calcul „pe cei din opoziția politică și pe cei din alte țări considerate a fi prea mici ca să merite să stea la masă”.
Cancelarul german Olaf Scholz a promis că negocierile se vor desfășura „cu grijă și cu corectitudine”. „Toate cele 27 de state sunt la fel de importante, ceea ce e important pentru mine”, a spus el.
Premierul grec Kyriakos Mitsotakis explică: „Nu am intenționat să excludem sau să supărăm pe nimeni”.
Liderul Popularilor Europeni, Manfred Weber, a încercat să o împace pe șefa guvernului italian. „Este necesar să găsim un mod de a include poziția Italiei în procesul de luare a deciziilor la nivel european”, a declarat Weber.
Chiar dacă Meloni nu a ajuns în coaliția care conduce Parlamentul European, grupul său politic, al Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR), a devenit al treilea cel mai mare din hemiciclu.
Ea este unul dintre liderii cei mai de dreapta din UE, partidul său fiind urmașul partidului fascist de după cel de-al Doilea Război Mondial.
Rezultatele inițiale ale alegerilor arătau că liberalii din Renew ar fi al treia cea mai mare grupare din Parlamentul European, însă ECR a câștigat noi europarlamentari, în timp ce unele partide naționale și-au retras eurodeputații din Renew. Astfel, Meloni a ajuns să aibă o influență foarte mare asupra deciziilor din Parlament.
Meloni, ghimpele din coasta Consiliului
Înainte să ajungă joi la Bruxelles, prim-ministra italiană nu a răspuns la telefon, deși mai mulți lideri europeni încercau să dea de ea, scrie Politico.
Când a ajuns la reuniunea Consiliului, Meloni nu a dat declarații presei. A venit supărată, iar presa specula despre ce ar putea face pentru a-și arăta nemulțumirea.
Tot Meloni a fost cea care a cerut ca liderii UE să voteze separat pentru fiecare nominalizare, și nu împreună.
Liderii europeni au avut o agendă plină pe 27 iunie - ei au discutat agenda stretegică pentru 2024-2029, situația din Orientul Mijlociu și au semnat un acord de securitate cu Ucraina - astfel că discuția despre pozițiile de top a fost lăsată pe ultima sută de metri. Votul a început târziu, după cină.
Astfel, diplomații și jurnaliștii de la Bruxelles au așteptat ca Meloni să se decidă, pentru ca toată lumea să poată ajunge acasă.
Liderii europeni au încercat să rezolve toate punctele de pe agendă, deși planul era ca summitul să continue și vineri.
Meloni s-a abținut de la votul pentru Ursula von der Leyen și a votat împotriva Kajei Kallas și a lui Antonio Costa, însă votul nu avea nevoie decât de o majoritate calificată (20 de state membre care reprezintă peste 65% din populația UE) și nu de unanimitate, astfel că toți trei au fost aprobați.
Ea a declarat că a votat astfel „din respect pentru cetățeni” - care au votat doar pentru Parlament, în timp ce decizia posturilor de top a fost un proces indirect.
În următoarele etape ale negocierilor, Meloni spune că va insista ca țara sa să primească un portofoliu important în Comisie, unul „demn de o țară fondatoare”.
Kallas mai trebuie aprobată și de Parlament, însă pare că va fi un vot mai degrabă simbolic, în timp ce Costa va prelua funcția de la 1 decembrie.
„Este o responsabilitate enormă în acest moment tensionat geopolitic”, a declarat Kaja Kallas, în timp ce Antonio Costa a vorbit despre „simțul misiunii” pe care-l are odată cu noua funcție.
Orban cel nemulțumit
Nici premierul maghiar Viktor Orban nu este mulțumit cu faptul că i s-au servit opțiunile preselectate de partidele în jurul cărora se va concentra puterea de la Bruxelles - Popularii Europeni, Social-Democrații și liberalii din Renew.
„Nu susținem acest aranjament rușinos”, a declarat premierul de la Budapesta.
Cum a procedat el? Orban s-a abținut de la votul pentru Kallas, dar a votat împotriva lui von der Leyen și în favoarea lui Costa.
Antonio Costa a încercat, recent, să-l îndulcească pe liderul de la Budapesta.
Anul trecut, fostul premier portughez s-a abătut din drum pentru a ajunge în Ungaria, unde a stat umăr la umăr cu Orban la un meci de fotbal. Gestul pare să fi fost apreciat.
Ursula Von der Leyen, încă în cumpănă
Ursula von der Leyen mai trebuie aprobată și de Parlament, înainte să se reîntoarcă atât la birou, cât și în apartamentul de la etajul 13 din clădirea Comisiei, unde și locuiește.
Chiar dacă ea mizează pentru aprobare pe susținerea celor trei grupuri politice din alianța la conducerea noului Parlament European, care formează o majoritate, e posibil ca parte dintre voturi să se piardă pe parcurs.
Cu cât mai mulți europarlamentari vor picura din alianța PPE-SD-Renew, cu atât mai mult va simți von der Leyen respirația extremiștilor din Parlament pe șira spinării.
Unii deja au spus că nu o vor susține, astfel că singurele două opțiuni care-i mai rămân șefei Comisiei sunt amândouă la fel de riscante:
- să se alieze cu Verzii și să riște să alieneze membrii mai conservatori din partidele centriste
- sau să se alieze cu extremiștii lui Meloni, idee la care social-democrații se opun vehement.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.