Filmul se axează pe povestea de dragoste a doi liceeni, care scriu scrisori la emisiunea „Metronom” a Europei Libere.
Ulterior, el e nevoit să plece cu familia definitiv din țară, însă „nu se așteptau ca ultimele zile să devină hotărâtoare pentru întreaga lor viață”, se arată în descrierea filmului de pe pagina sa de Facebook.
Într-un scurt comentariu oferit Europei Libere România, regizorul filmului, Alexandru Belc, a transmis că a studiat de-a lungul timpului fenomenul Europa Liberă, devenit simbol al rezistenței anti-comuniste în țările din centrul și estul Europei.
Fenomenul descris de Belc se referă la „efectele pe care emisiunile (Europei Libere, n.r.) le aveau în țară” și felul în care acestea luptau împotriva propagandei comuniste.
„Este simbolul libertății. Imaginea părinților mei, care ascultau în surdină cu ușile închise, cu frică, mă urmărește și astăzi”, a declarat Alexandru Belc pentru Europa Liberă.
Într-un interviu oferit de regizorul filmului organizatorilor Festivalului de la Cannes, Belc a declarat că filmul e destinat, de asemenea, și unei audiențe tinere, care nu a trăit în perioada comunistă.
„Vreau să învețe că a existat cândva un timp în care conceptul de ‘niciodată’, de ‘nu ne vom mai vedea vreodată’ era un lucru real. Astăzi, uităm cât de greu este crești cu un regim autoritar, cum viața unui adolescent era la vremea aceea”, a declarat Belc într-o discuție cu organizatorii Festivalului.
Regizorul spune că a lucrat cu actori tineri și cunoscuți. Belc se arată interesat de istorie și memoria istorică, iar documentarele sare anterioare au ca scop scoaterea la iveală a „ruinelor trecutului”.
„Emisiunea Metronom, personalitatea lui Cornel Chiriac și influența pe care o avea Cornel în rândul tinerilor, m-au preocupat însă cel mai mult. Mă identific puternic cu generatia anilor ’70, cu tinerii care trăiau libertatea prin muzică”, a continuat el pentru Europa Liberă România.
Cornel Chiriac a fost un critic, muzician și pasionat de muzica jazz. Fondator al Federației Europene de Jazz și producător al emisiunii „Metronom” la Europa Liberă, a fost asasinat în 1975 la Munchen.
Irina-Margareta Nistor: „Un film bine documentat”
Criticul de film român Irina-Margareta Nistor își amintește cu nostalgie și amuzament de comunism și de felul în care românii ascultau Europa Liberă în trecut.
„În casa noastră se asculta chiar foarte mult, inițial după un radio vechi de-al bunicului meu. Stăteam în casă cu bunicii și părinții mei, care mai apoi au investit destul de mult să cumpere un radio mai modern tocmai ca să putem prinde Europa Liberă”, spune Nistor.
Criticul povestește despre o scenă a tinereții sale de la mare, când îi auzea adeseori pe oamenii din corturi cum ascultau la radio și dădeau volumul încet ori de câte ori prindeau frecvența Europei Libere.
„Erau acele corturi din diferite tabere de camping, știi, și erau radiourile astea mici, tranzistori le numeam, iar din când în când intra vocea (Europei Libere/Vocii Americii, n.r.) și spunea ‘Aici’, iar lumea dădea încet să nu se audă ‘Europa Liberă’”, transmite râzând Nistor.
Filmul lui Belc e cu atât mai impresionant cu cât regizorul său nu a trăit în perioada anilor ’70, pe care o ilustrează în lungmetraj. Irina-Margareta Nistor spune că filmul lui Belc se distinge de celelalte filme despre perioada comunistă prin:
- distanțarea ceva mai mare față de anul de referință 1989;
- faptul că Alexandru Belc nu fusese nici măcar născut în anii ’70;
- documentarea riguroasă a filmului, inclusiv prin sfătuirea cu oamenii ce au trecut prin perioada respectivă.
„E un film bine documentat, mai ales pe detalii și inclusiv pe partea de scenografie. E foarte bine ancorat de detaliile istorice importante, iar eu una m-am regăsit în detaliile astea”, a punctat Nistor pentru Europa Liberă.
Făcând referință la scena „ceaiului”, care în film ilustrează o petrecere din perioada comunistă din România, Nistor notează că scena pare puțin cam „lungă și cam trenantă”, dar reflectă felul în care oamenii petreceau în acea vreme.
„Nu știam nici măcar să petrecem așa cum se cuvine”, spune Irina-Margareta Nistor.
Criticul de film român spune că a fost impresionată în particular cu rolul actorului Șerban Lazarovici, despre care spune că se distinge prin diferența față de rolurile anterior jucate de acesta.
Ceaușescu și răzbunarea sa față de Europa Liberă
Europa Liberă a început să transmită oficial în România la data de 14 iulie 1950, la scurt timp după prima emisiune din Cehoslovacia (4 iulie) și înaintea Poloniei sau a Ungariei (4 august).
Primele emisiuni erau pregătite la New York, care erau mai apoi trimise prin emisii către Germania.
De la mijlocul anilor ’70, dictatorul României, Nicolae Ceaușescu, a declarat război Europei Libere și a luptat prin diferite feluri ca să pună capăt transmiterii de informații necenzurate în țară.
Regimul său s-a folosit adesea de tactici de intimidare, amenințări sau atacuri fizice la adresa persoanelor. Într-un caz, Ceaușescu s-a folosit inclusiv de serviciile teroristului „Carlos Șacalul” pentru a planta explozibili la sediul Europei Libere din Munchen, Germania. Patru angajați ai Europei Libere au fost răniți în urma exploziei.
Serviciile de informații române în acea perioadă au intrat în vizorul Occidentului pentru alte acte violente orchestrate împotriva Europei Libere, precum:
- plantarea de bombe în interiorul unor cărți la adresa lui Hrușciov care au fost trimise la adresele a trei membri ai diasporei Europei Libere. În urma exploziilor, un jurnalist freelancer și un polițist din Paris au fost răniți;
Alte evenimente notabile ale serviciilor secrete române îndreptate împotriva Europei Libere includ:
- în mai 1981, poliția germană a arestat o femeie româncă spion la sediul Europei Libere din Munchen;
- în 1982, un agent spion român, aflat în misiune la Paris pentru a ucide un jurnalist freelancer proeminent al Europei Libere, și-a recunoscut planul în fața polițiștilor francezi și a devenit ulterior agent dublu pentru serviciile secrete franceze;
- în 1984, Germania a expulzat 4 diplomați români pentru că ar fi plănuit atacuri cu bombă la adresa sediului Europei Libere, operațiunea lor purtând denumirea de „Cobra”.
Până la căderea comunismului în 1989, trei directori ai Serviciului Român al Europei Libere muriseră în circumstanțe controversate. Guvernul român rămâne principalul suspect în moartea acestora.
