După blocurile gri suntem noi: poluare, praf, noroi. De ce sunt atât de murdare marile orașe din România?

Dacă s-ar scrie un pastel despre începutul de primăvară din marile orașe românești, cuvinte precum „cenușiu”, „praf” sau „noroi” nu ar avea cum să lipsească din niciun vers. Ar ieși o poezie scrisă mai degrabă în stilul Bacovia, decât al lui Alecsandri. De ce sunt metropolele românești atât de murdare și poluate?

Ai avut vreodată curiozitatea să te uiți la talpa pantofului după o plimbare prin oraș?

Probabil că nu.

Am făcut-o noi, într-un început de primăvară în care multe dintre străzile marilor orașe par pictate într-un cenușiu deprimant în care se folosește unul dintre cele mai vechi ingrediente de pe Pământ. Praful.

Am ales Iașul, „cel mai curat oraș din România” – conform autorităților locale.

Ne-am spălat, așadar, încălțările și am luat-o la pas din centru înspre periferie.

După o oră de mers pe jos, iată ce a ieșit:

Cam murdari, nu-i așa?

Iașul nu e singurul oraș din România care arată astfel în această perioadă (și nu numai). Dincolo de zonele centrale – curățate periodic – străzile și trotuarele din cartierele sau de la periferiile orașelor sunt adesea murdare. De noroi – după ce plouă sau se topește zăpada, sau de praf – când afară e cald și bine.

Efectele? Dincolo de cele vizuale și olfactive, mai periculos e cel invizibil.

Poluarea marilor orașe, în care praful joacă un rol important, e o problemă pentru care România a fost criticată adesea în ultimii ani, la nivel european.

Deși o simți în nări, pe piele sau în ochi, poluarea marilor orașe e greu de cuantificat. Nimeni nu știe cu adevărat, de pildă, câți se îmbolnăvesc sau mor din cauza ei. E genul de problemă cu efecte în viitor, spun medicii pneumologi.

Europa Liberă a mers pe cele două piste: ce vedem și ce respiram în orașe?

Cât despre poluare, am aflat că, în unele zone, singura rețea de senzori a statului român care ar trebui să identifice nivelul de poluare nu funcționează în totalitate.

Cauze

România are o legislație similară celor din statele vest-europene în privința construcțiilor, însă realitatea din teren arată că, în multe cazuri, aceasta pare opțională.

Teoretic, un șantier care ar putea genera praf ar trebui izolat cu plasă specială. Tot acolo, când se taie cu flexul o bucată de marmură sau travertin, ar trebui să se folosească echipamente de stropire; molozul nu ar trebui depozitat pe sol, ci în containere, pneurile murdare de pământ ale mașinilor ar trebui spălate înainte de a ieși pe stradă. Și altele.

Ce spuneți, aceste șantiere fotografiate aleatoriu în București și Iași respectă normele?

Pe hârtie, legea sună bine, însă, în realitate, puține șantiere respectă regulile, spune pentru Europa Liberă fostul șef al Gărzii de Mediu, Octavian Berceanu.

Problema principală cu praful generat de lucrările din orașe, spune el, e că, după ce o firmă sau o instituție primește avizele de mediu pentru o construcție, nicio autoritate a statului român nu verifică în timp real dacă acestea sunt respectate.

„Ar fi foarte simplu dacă, de exemplu, orice șantier mai mare de 1.000 de metri pătrați ar avea montați perimetral patru senzori pe direcțiile cardinale, care să măsoare poluarea și să transmită aceste date permanent într-un centru de monitorizare”, spune Berceanu.

Cum sunt verificate, în realitate, șantierele? Fie prin controale inopinate – care sunt foarte rare, fie după ce un cetățean reclamă că acolo este o sursă de poluare. Adică după ce maximum de poluare a avut loc. Uneori chiar la câteva zile de la reclamație, când praful e deja la kilometri distanță.

Instituția responsabilă de acest lucru este Garda Națională de Mediu, care are câte un serviciu în fiecare județ și care, spune fostul ei șef, Octavian Berceanu.

„Avem foarte multe șantiere și foarte puțini comisari de mediu care ar trebui să meargă în teren”, spune Berceanu, care subliniază că, în București, cel mai poluat oraș al țării, Garda de Mediu are, în medie, doi comisari pe sector.

„[Garda de Mediu] nu are instrumente omologate care să arate că au fost depășiți anumiți parametri, că e vorba de o contravenție sau, când poluarea e mai mare, de o infracțiune”, spune Berceanu.

Într-un răspuns pentru Europa Liberă, Garda Națională de Mediu prezintă amenzi de ordinul zecilor de milioane care au fost date, în ultimii ani, pentru încălcarea normelor de mediu.

„Pe domeniul poluării urbane, acțiunile desfășurate de Garda Națională de Mediu au urmărit verificarea operatorilor economici care desfășoară activități de salubrizare stradală inclusiv activități de aspirare/spălare tramă stradală, la șantierele de construcții, în cadrul cărora s-a urmărit respectarea condițiilor din actele de reglementare, existența instalațiilor de spălare a autocamionelor, modul de gestionare a deșeurilor rezultate din activitatea de construcții, existența mijloacelor de protecție împotriva degajărilor de pulberi sedimentabile”, transmite un purtător de cuvânt al Gărzii de Mediu, pentru Europa Liberă.

Am solicitat un interviu cu un reprezentant al Gărzii de Mediu pe acest subiect, însă nu am primit un răspuns.

Unele amenzi sunt date de Garda de Mediu și instituțiilor publice, pentru că nu au luat măsuri pentru a îmbunătăți calitatea aerului. Primăria Generală a Bucureștiului și cele de sector au primit în 2022, de pildă, amenzi de câte 7.500 de lei.

Drumurile de pământ din zonele metropolitane

Roata mașinii de mai jos începe să se învărtă, zi de zi, de pe o stradă din zona metropolitană a Iașului. Merge până înspre centrul orașului și înapoi. Un drum de 20-25 de km.

La fel ca în cazul altor mii de alte mașini care se pun în mișcare zi de zi dinspre casele proprietarilor spre orașele în care aceștia muncesc, strada de pe care pleacă nu este asfaltată.

Zonele metropolitane sunt într-o continuă expansiune de câțiva ani, iar multe case sau blocuri noi s-au construit înainte ca străzile și trotuarele să fie amenajate.

Cele mai recente date referitoare la starea infrastructurii din România sunt de la finele anului 2022. Atunci, în România existau peste 86.000 de kilometri de drumuri. Doar jumătate erau modernizate.

Pe 21.000 de kilometri se circula ca în imaginea de mai sus: pe pietriș sau direct pe pământ. După ce ies de pe străzile pe care locuiesc proprietarii lor, mașinile ajung pe drumurile principale ale orașelor, unde lasă urme precum în această imagine.

Mai apoi, când se usucă – dacă străzile nu sunt spălate – vântul face restul. O particulă de praf desprinsă de pe pneul unei mașini care pleacă de la marginea unui oraș poate ajunge în aceeași zi în nările sau chiar plămânii unei persoane care își plimbă câine, liniștită, prin centrul orașului.

La Iași, de măturarea și spălarea orașului se ocupă firma Salubris, deținută de Primărie. Directorul acesteia, Cătălin Neculau, spune că are la dispoziție peste 30 de echipaje de măturat, aspirat și spălat strada.

Pe străzile și trotuarele din zonele mărginașe, spune Neculau, compania apelează pentru curățenie la deținuți. Directorul recunoaște, însă, că nu toate zonele sunt curate bec.

„Până nu se vor asfalta toate străzile care au rămas de pământ, până nu vom reuși să ținem în afara orașului mașinile care vin murdare cu noroi, până atunci, problema prafului – mai ales cel rămas în urma iernii – nu cred că se va rezolva”, spune pentru Europa Liberă directorul Salubris, compania publică responsabilă de curățarea străzilor din Iași.

Și în Capitală, străzile lăturalnice sunt curățate mai rar.

În Sectorul 2, de pildă, Primăria spune că spală o dată pe zi bulevardele și zonele aglomerate și o dată la trei zile străzile secundare.

Efecte

Pentru Maria D., o tânără de 38 de ani din Iași, primăvara e cel mai cumplit anotimp.

A fost diagnosticată cu astm din adolescență și, dacă i se întâmplă să se nimerească în mijlocul unui nor de praf ridicat de buldozerul de pe un șantier, intră în panică.

„Am tot timpul la mine o mască, pe care mi-o pun când observ că în zonă sunt praf sau mult fum lăsat de mașinile din trafic. Sunt ca într-o pandemie continuă”, spune femeia.

Ce pățește Maria D. atunci când inhalează praf sau noxe medicul pneumolog Radu Dabija Crișan numește efecte pe termen scurt ale poluării. Acestea afectează în special persoanele care suferă de o boală respiratorie cronică.

Aerul poluat are însă și efecte pe termen lung, pe care pneumologul le numește „dezastruoase”.

„Boala pulmonară obstructivă cronică este a treia cea mai importantă cauză de mortalitate din lume. Din nefericire, constatăm o creștere importantă a acestor cazuri, care nu au o expunere clară, adică nu lucrează într-un mediu toxic și nu sunt fumători”, spune medicul.

Radu Crișan crede că, în unele intersecții aglomerate, „dacă stai 10 minute să aștepți un autobuz, e ca și cum ai fuma un pachet de țigări”.

„Noi nu putem să vedem aceste efecte imediat. Pentru că nu e ca și cum am intra într-o cameră plină de fum. Aceste efecte se văd pe termen lung, le vom resimți ulterior, pentru că poluarea și expunerea la noxe respiratorii funcționează ca și cum ai clădi un zid. Azi o cărămidă, mâine o cărămidă, dar ulterior este imposibil de dărâmat. Pentru că modificările aduse aparatului respirator din cauza noxelor respiratorii sunt ireversibile”, spune doctorul.

Vrei să faci jogging sau sport în aer liber într-o zonă poluată din orașul tău? Gândește-te de două ori! „A face sport într-un oraș poluat aduce mai multe nenorociri decât beneficiile pe care le aduce mișcarea”, explică medicul pneumolog.

În 2023, o echipă de doctori de la Institutul „Marius Nasta” din Capitală, facultățile de medicină din București și Timișoara, cele de economie și informatică din Capitală, precum și de la Institutul de Sănătate Publică au publicat un studiu în premieră despre impactul poluării asupra celor bolnavi de boli respiratorii, cardiovasculare și metabolice din București și din zona metropolitană.

Concluzia: „S-a constatat o corelație statistică semnificativă între valorile medii lunare ale PM2,5 și PM10 (tipuri de particule n.r.) și spitalizările pentru boli respiratorii și cardiovasculare. O creștere cu 10 µg/m3 a valorilor medii lunare a dus la o creștere cu 40-60% a internărilor pentru fiecare tip de patologie, transpunându-se la peste 2.000 de internări pentru fiecare patologie pentru perioada de studiu.”

O cercetare efectuată de Instititul de Pneumologie „Marius Nasta” și de Facultătea de Geografie, Universitatea București, publicată vineri, 22 martie, scoate la iveală că poluarea contribuie inclusiv la apariția unor boli infecțioase precum tuberculoza.

Experții au analizat zonele cele mai poluate din țară – sud, sud-vest și est – și au constatat că acestea se suprapun cu cele în care sunt înregistrate cele mai multe cazuri de tuberculoză.

Motivul: poluarea scade sistemul imunitar și face organismal vulnerabil la bacilul Koch, care produce boala.

„Prin abordarea atât a cauzelor poluării, cât și a factorilor de risc pentru tuberculoză, putem spera să reducem încidența bolii și să protejăm sănătatea publică. Aceste măsuri trebuie să vizeze reducerea emisiilor de poluanți, promovarea energiei curate și regenerabile, având ca scop îmbunătățirea calității aerului în zonele urbane”, a declarat Beatrice Mahler, managerul Institutului de Pneumoftiziologie Marius Nasta.

Soluții

Pentru a evita praful și noxele, ideal ar fi să știi care sunt acele zone poluate.

Statul român pune la dispoziția celor interesați o hartă care prezintă în timp real date privind poluarea pe teritoriul țării. Informațiile au la bază cifre transmise de 181 de stații automate de monitorizare a calității aerului, montate în toate județele.

Teoretic.

În realitate, peste o treime din aceste stații nu transmiteau, la momentul redactării acestui articol, niciun fel de date. Iată una dintre cele defecte, din localitatea Aroneanu/jud. Iași.

Locuitori din județe întregi, precum Vaslui, Vrancea, Ialomița sau Călărași, nu au acces la aceste informații. Stații care nu transmit niciun fel de date sunt și în unele din cele mai poluate orașe, potrivit statisticilor – cum sunt Iașul sau Brașov. Una dintre ele este chiar în centrul Bucureștiului, la câteva sute de metri de Palatul Parlamentului sau Cotroceni.

Într-un răspuns pentru Europa Liberă, Autoritatea Națională pentru Protecția Mediului (ANPM), spune că „toate stațiile sunt active, mai puțin 18 dintre acestea, care sunt oprite din cauza defecțiunilor la sistemul de climatizare (sic!)”.

ANPM mai transmite că „numărul relativ mare de stații care apar cu culoarea gri pe website-ul www.calitateaer.ro este cauzat de defectarea unor analizoare necesare calculului indicelui zilnic de calitate a aerului, însă acest lucru nu înseamnă însă că stația nu este activă.”

Costurile pentru înființarea platformei au fost considerabile.

În 2021, de pildă, rețeaua a fost extinsă cu 30 de analizoare și patru auto-laboratoare dotate cu echipamente care monitorizează aerul în timp real. Acestea au costat, la acea vreme, aproape 2 milioane de euro (9,24 de milioane de lei).

Tot atunci a fost concepută și aplicația telefonică care prezintă, teoretic, o hartă a poluarii. Aceasta a mai costat 80.000 de euro (400.000 de lei).

Pe 26 octombrie 2023, după ce multe dintre echipamente s-au defectat, Ministerul Mediului a încheiat un contract cadru de 4 milioane de euro (21,5 milioane de lei) pentru mentenanța acestor dispozitive. Firma care a câștigat contractul este Orion Europe.

Până să ajute statul, cetățenii preocupați de calitatea aerului pe care îl respiră primesc ajutor din zona non-guvernamentală.

Alexandru Luchiian a lucrat timp de nouă ani în zona industrială, în diverse fabrici și rafinării. Apoi s-a specializat în sisteme inteligente și a pus bazele mai multor proiecte de mediu, printre care și Strop de Aer, care a apărut acum șase ani.

„Ideea a fost să facem o rețea care să ajute statul român, că se pare că este incapabil și nu poate să măsoare la nivel de stradă sau de cartier nivelul de poluare. Am luat toți senzorii low cost de pe piață, de la 50 de euro până la 500 de euro. I-am testat și cei care dau valori cât mai apropiate față de stațiile de mediu am început să-i folosesc în proiect.”

Strop de aer înseamnă 156 de senzori, montați în 22 de orașe, care adună datele privind poluarea în timp real și le oferă gratuit, prin intermediul unei aplicații telefonice.

Aplicația nu a costat nimic, spune Luchiian, pentru că și-a construit-o singur.

„Chiar în momentul de față instalez la câteva școli, mai ales școli care sunt lângă artere importante și super circulate, să vedem copiii care fac sport în acele terenuri de lângă străzi ce fel de aer respiră? Nu este ok să facă ore de sport, fix când este traficul cel mai mare.”

„Ar trebui să învățăm și să ne folosim de toate aceste dispozitive smart care ne dau date în timp real”, spune Luchiian.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.