La sediul unității militare ruse 51460 din Habarovsk, din Orientul Îndepărtat rus, a fost ridicat nu cu mult timp în urmă un zid memorial dedicat soldaților căzuți la datorie ai unității, cunoscută ca Brigada 64 motorizată.
În total, 44 de soldați și ofițeri sunt afișați pe perete, potrivit unei fotografii care a fost postată inițial pe site-ul de socializare rus VK și confirmată de RFE/RL .
Zidul nu spune unde au fost uciși, doar că toți au primit prestigiosul Ordin al Curajului.
Alexei Astașov, omul care a postat fotografia, a declarat pentru RFE/RL unde și unde au murit: la Kiev, Izium și Sloviansk, în Ucraina, acolo unde invazia rusească se află în a șasea lună.
Informațiile occidentale spun că Rusia a suferit mai multe decese decât în întregul deceniu al războiului sovietic din Afganistan, din anii 1980.
„Toată lumea s-a dus la SVO”, a spus Astașov pentru RFE/RL, folosind acronimul pentru „operațiune militară specială”, eufemismul pe care Kremlinul insistă să-l folosească pentru a numi invadarea Ucrainei.
Toți, a spus el într-o conversație prin chat pe VK, „cu excepția fetelor, a 'șoarecilor de birou' și a noilor recruți”. Şoareci de birou este un termen colocvial pentru personalul administrativ.
Adică 95% dintre ofițerii și soldații contractuali ai unității, inclusiv „semi-recruți” care au semnat contractele sub constrângere, a spus el.
„Mulți au fost transferați în Ucraina direct de la exercițiile din vecina Belarus”, a spus el.
Potrivit lui Astașov, dimensiunea brigăzii la mobilizare era de aproximativ 1.500 de militari. Numărul total al morților, după estimarea lui Astașov: „Cel puțin câteva sute”.
Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a rescris termenii securității europene, transformând alianțele, provocând redistribuiri majore ale unităților militare occidentale, frământând economia globală și grăbind coborârea Rusiei în autoritarism.
De asemenea, a dezvăluit slăbiciuni flagrante ale forțelor armate ale Rusiei, unitățile ruse suferind o rată de uzură extraordinar de ridicată.
Oficial, Ministerul Apărării al Rusiei a făcut publice doar calcule parțiale ale pierderilor din război, ultima pe 25 martie, când a anunțat 1.351 de morți și 3.825 de răniți.
Cu toate acestea, luna trecută, directorul CIA, William Burns, a estimat că pierderile rusești au fost de cel puțin 15.000 de morți și aproximativ 45.000 de răniți. Pe 8 august, Colin Kahl, subsecretar american al Apărării, făcea noi precizări: „Cred că este o sigur să spun că rușii au suferit probabil între 70.000 și 80.000 de victime în mai puțin de șase luni”, a spus Kahl reporterilor.
„Acum, (cifra) aceasta este o combinație de uciși în acțiune și răniți în acțiune, iar acest număr ar putea fi puțin mai mic, puțin mai mare. Dar cred că este un fel de joc, ceea ce este destul de remarcabil, având în vedere că rușii nu au reușit nimic din obiectivele [președintelui rus] Vladimir Putin la începutul războiului”.
Brigada 64 Gărzi separate de pușcă motorizată poate fi cel mai clar exemplu în acest sens.
„Patria mamă și interesele statului”
Cu sediul în regiunea Habarovsk, la aproximativ 9.000 de kilometri la est de Ucraina, brigada de pușcași a fost reorganizată ca regiment în anii 1990, iar părți din ea au fost desfășurate pentru a lupta în Cecenia în timpul primului război de acolo, din anii 1990.
A fost modernizată și ridicată la nivel de brigadă la sfârșitul anilor 2000.
Unitatea a câștigat notorietate internațională după ce unitățile ruse s-au retras din districtele de la nord de Kiev la sfârșitul lunii martie, respinse în ofensiva lor față de capitala Ucrainei.
Mai multe districte, inclusiv orașul Bucea, au fost locurile crimelor în masă ale civililor și ale altor presupuse crime de război, potrivit anchetatorilor ucraineni, grupurilor de drepturi, jurnaliștilor și cercetătorilor open-source.
Ministerul ucrainean al Apărării a acuzat brigada, care a fost dislocată în Bucea și în locații din apropiere, de atrocități. Pe 8 august, autoritățile de la Bucea au declarat că au luat în evidență 458 de cadavre ale unor oameni din oraș, dintre care 419 au fost împușcați, torturați sau au suferit răni violente.
La câteva săptămâni după ce au apărut pentru prima dată rapoartele despre masacre, pe 18 aprilie, Putin a onorat Brigada 64 Gărzi separate de pușcă motorizată pentru apărarea „patriei și intereselor statului” și i-a lăudat pe militarii ei pentru „eroism în masă și vitejie, tenacitate și curaj”.
Conform datelor enumerate pe zidul memorial din tabăra Brigăzii 64, cel puțin 44 de soldați din unitate au murit la sfârșitul lunii februarie și martie. Or, perioada coincide cu prima fază a invaziei ruse, când Forțele ruse au încercat să pună mâna pe Kiev.
Alte date se potrivesc cu o ofensivă ulterioară, după ce comandanții ruși au retras Brigada 64 și alte unități din nordul Kievului și au redistribuit forțele în regiunea Donbas de est, inclusiv lângă Harkov.
Conform datelor de pe zidul memorial, șapte soldați din Brigada 64 au fost uciși pe 25 aprilie. Data coincide cu cea dintr-un raport al Statului Major al Ucrainei din aceeași zi care spune că trupele ruse „au încercat să efectueze acțiuni de asalt” în direcții. „Izium-Barvinkove” și „Izium-Sloviansk”.
Cu o săptămână înainte de acest atac, a murit și un soldat din Brigada 64, pe nume Alexandr Rostovski. Anunțurile comemorative online care îl onorează au spus că a murit pe 18 aprilie, lângă Izium.
„Nu vă faceți griji. Te iubesc. Te sărut.”
În total, RFE/RL a reușit să coroboreze moartea a 30 din cei 44 de soldați prezentați pe zidul memorial, folosind informații disponibile public din publicațiile oficiale, rețelele sociale și relatările presei.
Un astfel de anunț online, publicat pe VK, se numește „Memorialul Transbaikalienilor morți” - o referire la regiunea de sud a Siberiei mărginită la vest de Lacul Baikal, la sud de granița cu Mongolia și la est de regiunea Amur.
O postare din 14 mai, scrisă în onoarea caporalului Vladislav Vedernikov, în vârstă de 20 de ani, includea un mesaj text de la mama sa:
„A studiat la Habarovsk. Terminase deja clasa a 11-a și dădea examene. Dar apoi au anunțat că merge în Belarus. Acolo au săpat tranșee, iar ultima dată când a sunat a fost de la Cernobîl", scria mama lui.
Pe 23 februarie, a scris ea, fiul ei a trimis un mesaj text în care spunea că unitatea lui este transferată, că toate telefoanele le-au fost luate și că nu va mai exista comunicare. „Nu-ți face griji. Te iubesc. Te sărut’”, i-a spus el.
„Pe 3 martie, coloana lor a fost supusă unui tir încrucișat. Bătălia a durat două zile. Un fragment l-a lovit în picior. A murit la Kiev, în regiunea Borodianka”, a scris femeia în postare.
KIA, MIA, POW
Rata mare de morți și răniți din Rusia a fost atribuită mai multor factori, potrivit experților militari.
Forțele ucrainene au apărat nu doar regiunile de la nord de Kiev, ci și alte localități, inclusiv din Donbas, portul Mariupol de la Marea Azov, pe care Ucraina a fost forțată în cele din urmă să le cedeze după un asediu de luni de zile.
Apărarea Ucrainei a fost susținută substanțial de afluxul de armament occidental sofisticat care a înlocuit stocurile în scădere din epoca sovietică și a schimbat capacitățile forțelor sale armate.
La nord de Kiev, în primele zile ale războiului, trupele ucrainene au folosit efectiv rachetele antitanc, cum ar fi Javelin-ul construit de SUA și NLAW-ul britanic, pentru a lovi tancurile rusești și alte vehicule blindate.
Alte puncte slabe ale Rusiei includ lipsa echipamentului medical adecvat și a tehnicilor și procedurilor moderne pentru tratarea și evacuarea rapidă a răniților pe câmpul de luptă.
După retragerea Rusiei din regiunea Kiev, multe unități au fost decimate, potrivit oficialilor militari americani și experților externi. Potrivit unor estimări, unele unități rusești și-au pierdut până la o treime din personal.
Michael Kofman, expert în armata rusă, de la Centrul de analiză navală din SUA, a estimat că la fiecare soldat rus ucis erau răniți alți 3,5.
Iuri Fedorov, un expert militar rus, a estimat că personalul Brigăzii 64, care include două batalioane de puști motorizate și un batalion de tancuri, era de aproximativ 2.500 înainte de război.
„Brigada 64 Separată de Puști Motorizate este din Districtul Militar din Orientul Îndepărtat și acolo multe unități au fost grav slăbite și prost echipate”, a declarat el pentru RFE/RL. „Adesea au fost pur și simplu reduse la jumătate. De exemplu, există două batalioane mai mult sau mai puțin cu echipaj complet, iar restul sunt doar câțiva ofițeri și steaguri. Dacă primesc personal suplimentar, atunci trebuie să-i accepte, să-i antreneze, să-i conducă și să meargă la luptă cu ei”, a spus el.
„Aceasta este o practică obișnuită: dacă trupele sunt puternic bătute, atunci se formează noi brigăzi consolidate din bucățile rămase ale uneia sau altei unități”, a spus Fedorov. „Pentru a fi pregătite pentru luptă, astfel de brigăzi trebuie să treacă prin procesul de coordonare a luptei. Comandanții de pluton și de companie trebuie să se cunoască între ei, să depaneze canalele de comunicare. Acest lucru durează cel puțin câteva luni."
Brigada 64, însă, nu poate fi desființată, a argumentat el, deoarece acest lucru ar submina onoarea pe care i-a acordat-o Putin.
„A desființa înseamnă a recunoaște responsabilitatea acestei brigăzi pentru crimele de la Bucea”, a spus Fedorov. „Prin urmare, cel mai probabil, noi soldați contractuali și recruți vor fi trimiși ofițerilor rămași”.
Analiști din grupul de investigații Conflict Intelligence Team spun că estimarea victimelor oferită de Astașov este cât se poate de plauzibilă, numai că cifra se referă doar la soldații contractuali.
Alți factori pe care experții i-au acuzat pentru rata ridicată a victimelor din Rusia includ moralul slab și disciplina slabă, în special în rândul gradelor inferioare și subofițerilor.
Astașov, care lucrează într-o unitate medicală cu Brigada 64, a declarat pentru RFE/RL că cel puțin 100 de soldați - așa-numiții „refuznici” - ar fi refuzat să lupte în Ucraina, mai ales după primele înfrângeri suferite pe câmpul de luptă de forțele ruse.
„Ca și în ianuarie, au fost trimiși în Belarus pentru exerciții și apoi înapoi în Ucraina, dar nimeni nu i-a lăsat să plece”, să meargă acasă sau să plece în concediu, a scris el într-o lungă conversație cu VK înainte de a bloca un reporter RFE/RL să comunice mai departe, schimbându-și inclusiv setarea la pagina VK doar „pentru prieteni”.
„De fapt, nu a existat nicio rotație”, a spus el. „Au fost cel puțin 100 de „refuznici”, nu după primele înfrângeri, ci după multe [minciuni] din partea comandanților. Băieții s-au săturat de intensitatea luptei, de durata desfășurării ei și de fondul de incertitudine”.
