Linkuri accesibilitate

NATO, Le Pen și o bancă din Rusia cu rachetele spre Europa, pe când Salman Rushdie publică în Charlie Hebdo. Revista presei europene


Salman Rushdie

„Rachetele rusești pot atinge orice țintă în Europa“. (Jens Stoltenberg)

Sub acest titlu, cotidianul german Die Welt oferă în această dimineață un interviu cu secretarul general al NATO, norvegianul Jens Stoltenberg, în care acesta pledează pentru ca în ciuda crizei declanșate de coronavirus fiecare țară a Alianței să-și respecte angajamentul de a cheltui 2% din Produsul Intern Brut (PIB) pe apărare.

Stoltenberg caută de asemenea să potolească spaimele și confuzia în jurul anunțului lui Donald Trump că va retrage sau muta militarii americani, sau o parte a lor, din Germania, situație despre care am mai scris pe larg și ieri.

De fapt, reiese că nimeni, nici de partea aceasta a Atlanticului, nici dincolo, în ierarhia Pentagonului, ba chiar nici măcar puternicul U.S. Senate Armed Services Committee, nimeni nu a fost încă informat oficial de către Donald Trump în legătură cu intențiile sale.

Stoltenberg arată în interviu că, dimpotrivă, în ultimii ani SUA nu a făcut decât să-și întărească prezența în Europa, construind instalații în Polonia, Norvegia și România, ducând prin rotație trupe în țările baltice și implantând elemente ale scutului anti-rachete în Spania.

Toate acestea, spune el, pentru că trăim într-o lume din ce în ce mai nesigură și pentru că „rachetele rusești pot atinge orice țintă în Europa“.

Money, money, money...

Deocamdată, Rusia lovește Europa doar cu propagandă și bani pentru partidele extremiste. În privința propagandei, La Repubblica oferă în avanpremieră detalii din primul raport al Comisiei Europene, care va fi făcut public astăzi la Bruxelles, în legătură cu amploarea campaniei de dezinformare și răspândire de fake news dusă de Rusia și China. Pe fundal de pandemie, raportul Comisiei Europene vorbește astfel despre o "infodemie fără precedent".

În Franța, presa scrie, pe alocuri cu neascunsă satisfacție, că Marine Le Pen, șefa partidului dreptei naționaliste Rassemblement National (fostul Front Național rebotezat) a fost obligată până la urmă să accepte un plan de restructurare a datoriei sale către Rusia, cei nouă milioane de euro primiți în 2014 de la o bancă rusească dubioasă din Praga numită First Czech-Russian Bank. Libération scrie că partidul dreptei extreme franceze (și al familiei Le Pen) trebuie, potrivit justiției din Rusia, să plătească imediat (în termen de 5 zile) un milion de euro, iar restul va fi reeșalonat până în 2028.

Cum o constată cu malițiozitate și Le Soir, cotidianul din Bruxelles, datoria partidului francez al lui Le Pen, de ale cărui servicii Kremlinul pare că nu mai are nevoie, a fost răscumpărată de Aviazapceast (Aviazaptchast), o firmă care oficial vinde piese de avion în Africa. Iată un partener de afaceri curios pentru un partid european, scrie Le Soir:

Pe lângă acele piese de avion vândute în Africa, firma rusească creditoare a partidului lui Le Pen mai pare implicată și în traficul de arme.

Anglia: « paradis pentru capitaliștii dezastrului »

În Marea Britanie, Boris Johnson și-a clarificat în cele din urmă ceva mai precis poziția în privința negocierilor Brexit, care bat în continuare pasul pe loc. Vorbind despre acordul de principiu deja semnat anul trecut cu UE, poziția britanică este acum aceea că o declarație politică nu e un tratat.

Guvernul continuă să fie criticat pentru felul în care administrează criza dublă, cea sanitară și cea economică. The Guardian, cotidianul stângii intelectuale londoneze și care a fost un oponent total al Brexitului, are un comentariu intitulat: Acordul comercial al lui Boris Johnson cu SUA va transforma Anglia într-un paradis pentru capitaliștii dezastrului.

„Guvernul ne oferă acum pui spălați cu clor, vită cu hormoni și porci tratați cu o substanță care frăgezește carnea, numită ractopamină, precum și multe alte alimente produse în SUA prin mijloace periculoase, crude și dezgustătoare”... iar articolul continuă prevestind alte feluri în care barierele protecției sociale ar putea fi coborâte și mai mult în Regatul Unit (care nu mai este atât de mult unit pe cât i-o spune numele).

„Guvernele din Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord nu joacă nici un rol în aceste negocieri și nu participă la aprobarea tratatelor”, continuă comentariul semnat George Monbiot. ”Asta nu este democrație, ci dictatură electivă.”

Până și cotidianul dreptei conservatoare și un înfocat partizan pro-Brexit The Telegraph, în care Boris Johnson a scris până la alegerile din decembrie, constată că ieșirea din UE a redeschis o fractură chiar în partidul conservator, Tory, și că aceasta nu poate fi astupată.

Cât despre venerabilul The Times, acesta se resemnează să scrie, atingând subiectul actualelor manifestații, că zeci de statui ar putea de acum înainte să cadă, din pricina legăturilor lor cu trecutul sclavagist. În Spania, El Pais se ocupă de povara trecutului rasist al Marii Britanii și trece în revistă câteva din cele circa 30 de statui care ar reprezenta o problemă morală, în special statuia din Oxford a lui Cecil Rhodes, fondatorul vechii colonii britanice din sudul Africii: Rhodesia (astăzi parte din Zimbabwe).

El Pais atrage însă atenția și aspra unor excese, precum intenția eșuată a mulțimii de a distruge capul de negru care ornează intrarea unui pub din Derbyshire numit... The Greenman and Black´s Head.

Țintele terorismului islamic: Rushdie în Charlie Hebdo

Săptămânalul satirico-politic Charlie Hebdo oferă în mod exceptional, în ultimul său număr, două contribuții provenite de la doi din cei mai mari scriitori contemporani: Salman Rushdie și Jerome Charyn. Dacă Jerome Charyn a mai contribuit cu articole despre societatea americană, Salman Rushdie scrie în Charlie pentru prima oară.

Jerome Charyn trăiește în Manhattan, unde asistă la manifestații violente și descrie cum niște spărgători („casseurs”, cum le zic francezii) au zdrobit vitrina farmaciei de lângă el și aproape că au reușit să intre într-o bancă din cartier. „Cine sunt aceștia?”, se întreabă autorul american, „Militanți ai extremei drepte? Sau ai extremei stângi? Tâlhari întâmplători? Agitatori profesionali echipați cu măști de gaz? S-ar putea să nu aflăm niciodată. De unde vin ei? Acești paraziți sunt un flagel al satanei care nimicesc orice speranță a unei soluții pașnice.”

Bănuielile scriitorului american sunt confirmate de o anchetă a cotidianului conservator francez Le Figaro, reportaj intitulat: Cămăși cu flori, mitraliere și război civil: cum manifestațiile din SUA sunt infiltrate de «Boogaloo Boys». (Despre termenul ieșit din jargonul dreptei suprematiste: "boogaloo" am mai scris aici.)

Mulți din acești infiltrați violenți, constată Le Figaro, par a urmări «să provoace un război civil».

Cât despre Salman Rushdie, care trăiește de 20 de ani în SUA, unde a primit cetățenia, el face în ultimul număr din Charlie Hebdo (numai în ediția pe hârtie) un portret al lui Donald Trump, combinat cu o analiză a felului în care președintele SUA știe să folosească imaginile, precum cea cu Biblia în fața unei biserici.

Scrie Rushdie: „Acest om, care până la slujba sa actuală n-a fost văzut niciodată într-un lăcaș de cult, fâlfâie acum o biblie în fața unei biserici pentru a-și dovedi pioșenia. Episcopul diocezei îl denunță deîndată, acuzându-l că deturnează Biserica în slujba unui mesaj «opus învățăturilor lui Isus»? Bun, și ce? Încă odată, Trump stăpânește imaginile, iar ele vorbesc sus și tare. /.../ A amenințat că va folosi armata împotriva cetățenilor americani, o amenințare pe care am fi așteptat-o din partea unui șef din fosta URSS, însă nu de la un președinte al SUA.”

Facebook Forum

Marea Britanie a relaxat restricțiile anti-COVID. Îngrijorările rămân
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:42 0:00
XS
SM
MD
LG