Totul – pe fundalul a ceea ce începe să semene a colaps economic. „Oamenii au să flămânzească”, scrie la Londra The Observer, estimând că 54 milioane de americani ar putea rămâne fără hrană. Odată cu creșterea vertiginoasă a șomajului în SUA, pe fundal de pandemie și stagnare economică, a crescut și presiunea asupra băncilor de alimente, scrie săptămânalul duminical britanic.
Ce este misteriosul "boogaloo"
În acest context, se speculează că o anumită extremă dreaptă, profitând de legislația armelor, ar putea urmări să stârnească ceea ce până recent era cunoscut doar în jargonul dreptei suprematiste drept: "boogaloo". "Boogaloo", cum s-a explicat pe NBCNews, e un termen provenit dintr-un film uitat, de serie B, din 1984, Breakin' 2: Electric Boogaloo. Era vorba acolo de SUA devenită o societate distopică în care are loc o revoltă armată împotriva unui guvern de stânga tiranic.
Mulți nu găsesc deloc că termenul ar avea ceva comic și îl iau foarte în serios. “Trump nu ascunde faptul că el invocă o Americă de dinaintea drepturilor civile, în care domnește bărbatul alb,” scrie Edward Luce în neoliberalul cotidian al bursei londoneze Financial Times. “El dă vine pe Obama, China, stânga radicală și ‘thugs’ (gangsteri) — practic pe oricine altcineva, dar nu pe sine.”
Rămânând pe partea pașnică, The Times, tot la Londra, spune povestea lui Killer Mike, megastar de hip-hop din Atlanta (Georgia), care, în vreme ce o parte din oraș a început să ardă, și-a folosit întreaga artă oratoricească pentru a încerca să restaureze calmul printre manifestanți, amintind că și el vine dintr-o familie de polițiști și că aceștia sunt în general funcționari onești.
Dar, pentru presa britanică, principalele probleme rămân cele domestice. Tot The Times rezumă avertismentul dat lui Boris Johnson de negociatorul european pentru Brexit Michel Barnier: că dacă nu își ține promisiunile, atunci se va ajunge la un "no-deal Brexit". Oricum, The Observer constată o scădere a încrederii britanicilor în măsurile de aplicare a carantinei, dar și, pe scurt, o scădere a încrederii în partidul conservator, Tory, al guvernului lui Boris Johnson.
Revenind la tulburările din SUA: Trump ațâță Statele Unite la limita tensiunii, scrie în Spania El Pais, iar protestele ating acum și Europa, constată la München Süddeutsche Zeitung, pomenind miile de persoane care au manifestat la Londra în sprijinul manifestanților americani.
Despre aceștia scrie site-ul The Independent, care remarcă faptul previzibil că s-a mărșăluit între Trafalgar Square și ambasada SUA fără a se respecta vreo regulă de social distancing.
"Virusul războiului civil" este, la Moscova, verdictul din Rossiiskaia Gazeta, cotidian apropiat Kremlinului.
Variațiuni politice în presa italiană
În Italia, la Milano, Corriere della Sera scrie că manifestanții se tem de agitatorii infiltrați. Corriere prezintă o serie de portrete ale celor implicați, nu doar mortul, George Floyd, dar și polițistul cu nume emblematic: Derek Chauvin, cu cele 18 plângeri din urmă împotriva lui pentru violență, rămase fără urmări, și primarul orașului, Jacob Frey, „38 de ani, democrat, evreu practicant, avocat care apără negrii”. Donald Trump l-a atacat direct pe acesta, spunând despre el: „un primar slab, din stânga radicală”. Primarul Frey i-a răspuns pe același ton: „slabi sunt cei care-i arată cu degetul pe alții în momentele de criză”.
Tot în Italia, în Torino, La Stampa are întreaga primă pagină acoperită de o fotografie cu un incendiu nocturn apocaliptic și titlul: America arde, iar Trump trimite armata. „Occidentul și somnul rațiunii” este titlul editorialului, tot în prima pagină.
Părăsind centrul politic al mass media și marile ziare naționale, se arată instructivă o comparație a felului în care tratează evenimentele din SUA ziarele italiene mai precis conturate politic. Astfel, Il Manifesto, cotidian tipărit la Roma, de tendință comunistă, are în prima pagină: America arde, iar tiranul s-a baricadat în palat.
În schimb, Il Giornale, cotidian de dreapta publicat în Milano și care aparține familiei Berlusconi, se ocupă de evenimentele din America în interior, abia în paginile 14-15. Aflăm detalii ale legii Insurrection Act, care îi permite lui Trump să trimită armata fără să aibă nevoie de aprobarea guvernatorilor. Insurrection Act a mai fost folosit în vremuri recente de George Bush tatăl, în momentul revoltelor din Los Angeles în 1992.
Din Il Giornale mai aflăm și că soția polițistului Chauvin a fost în 2018 Mrs. Minnesota și că acum ea a cerut pe loc divorțul, după ce ar fi scăpat din casa din Minneapolis căreia o mulțime de manifestanți de culoare au vrut să-i dea foc în strigătele de: „Aici locuiește un asasin”.
Cum tratează extremele politice o temă europeană
Pentru a vedea în continuare cum e tratată o temă comună de către extremele intelectuale ale spectrului mediatic, putem trece la presa franceză, comparând ultimele numere, în vânzare astăzi, din Valeurs Actuelles, revista dreptei apropiată de Frontul lui Le Pen (rebotezat Rassemblement National, RN) și Le Monde Diplomatique, revista lunară a stângii radicale franceze, al cărei număr pe luna iunie tocmai a ieșit azi (și care, în ciuda numelui, nu are nimic de-a face cu cotidianul centrist Le Monde).
(Trebuie spus că Valeurs Actuelles îl menajează pe Macron mai mult decât o face foarte stângista Le Monde Diplo. În toamnă, Macron a acordat deja un interviu mult discutat revistei apropiate de RN.)
E instructiv de comparat cum tratează ambele publicații chestiunea planului european de salvare a economiei UE afectată de pandemie, acel plan anunțat săptămâna trecută de șefa Comisiei Europene Ursula von der Leyen, care prevede punerea în comun a datoriilor țărilor membre și ridicarea, de pe piețe, a 750 miliarde euro.
Valeurs Actuelles pune întrebarea dacă se va introduce un impozit european pentru a rambursa acea datorie. Datoria, insistă revista dreptei naționaliste franceze, va cădea atunci direct în cârca generației următoare.
Le Monde Diplomatique, la stânga, spune același lucru, însă atrage în plus atenția asupra zizaniei dintre experți, acei « experți» numiți deseori în franceză « înțelepții » ( les « sages »), dintre cei presupuși a proveni din societatea civilă și a fi neutri și imparțiali, cum sunt, în multe țări, membrii Consiliului Național al Audiovizualului, dar și majoritatea economiștilor.
În privința intervenției surpriză a Curții Constituționale a Germaniei, care a găsit că punerea în comun a datoriei țărilor membre în UE ar fi contrară legilor fundamentale, Le Monde Diplo conchide că asta e ceea ce se întâmplă atunci când moneda e lăsată să se constituționalizeze și găsește pentru asta o minunată formulă: „regulile văzute ca dispozitiv anxiolitic”.
Amintiri din casa Domnului
Trecând la subiectele de societate, Le Monde (cotidianul centrist național, de data aceasta) are un reportaj despre bisericile din Franța abandonate de credincioși și dintre care, în zonele rurale, foarte multe se află de vreme îndelungată în paragină.
Ele nu pot fi vândute, acesta fiind un sacrilegiu, dar întreținerea lor costă cu mult peste mijloacele majorității parohiilor. Pe lângă restrângerea continuă a numărului credincioșilor, intervine aici și dispariția vocației preoțești. Cu totul, Franța numără circa 42.000 de biserici și doar aprox. 10.000 de preoți activi.
În anii 1950, circa 40% din francezi mergeau la mesă în fiecare duminică. Astăzi, ei mai sunt doar 1,5%.
Dumnezeu nu mai locuiește aici
Și, rămânând în sfera religiosului, tot Le Monde scrie despre tentativa autoritarului președinte turc Recep Tayyip Erdogan de a recâștiga credit în ochii populației transformând impresionanta Sfânta Sofia din Istanbul în moschee. Așa se face că, pentru prima dată de 87 de ani încoace, un imam a citit o rugăciune, vineri, în edificiul gol, iar ceremonia a fost transmisă în direct de toate televiziunile.
Fondatorul Turciei moderne, Kemal Atatürk, un naționalist ateu, transformase Sfânta Sofia (Aya Sofiya sau Ayasofya, de la Haghia Sophia) în muzeu, în 1935. Erdogan (poreclit „Sultanul”) speră de mult să poată trece peste opoziția atât internă (ce a mai rămas din laicitate în armată și opoziția intelectualilor), cât și externă (în special a Greciei vecine) pentru a transforma uriașul edificiu în moschee. Slujba religioasă de vineri a avut un pretext festiv: vineri 29 mai s-au împlinit 567 de ani de la cucerirea Constantinopolului de către armatele lui Mahomed al II-lea.
Presa conservatoare, apropiată puterii, precum cotidianul Sabah, prezintă deja transformarea venerabilei Ayasofya în moschee ca fiind decisă. În schimb Milliyet pune doar întrebarea: Se va deschide Ayasofya? Rămâne muzeu? Sau ce?...
Foarte piosul Erdogan mai amenințase că va transforma Sfânta Sofia în moschee în 2017, atunci când Trump a decis să recunoască Ierusalimul drept capitală a Israelului. În practică, manevra s-ar putea dovedi dificilă: clădirea e clasată în patrimoniul Unesco și este al doilea muzeu cel mai vizitat din Turcia, cu 4 milioane de vizitatori anual.
Pe lângă pierderea financiară importantă pentru ministerul turismului, transformarea vechii catedrale în moschee ar implica și ascunderea într-un fel sau altul a mozaicurilor bizantine, care abundă în figuri umane, neacceptate în Islam.
Facebook Forum