Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi participă la Noaptea Muzeelor, sâmbătă, 12 iunie, cu o expoziție inedită: Fake Maps/Hărți false/Falsche Karten. Ea prezintă publicului hărți falsificate în perioada regimului comunist în Germania de Est și România. Expoziția este realizată în parteneriat cu Institutul Goethe, Dem Creativ și CNSAS, și completează expoziția Grenzenlos/Fără frontiere/Borderless, deschisă la Pavilion 32, Institutul Goethe.

Practica falsificării hărților

Publicul va putea vedea hărți false și planuri de filaj realizate în Republica Democrată Germană de STASI și în Republica Socialistă România de Securitate. Hărțile modificate erau puse în circulație atât în Republica Democrată Germană, cât și în Republica Socialistă România, iar hărțile care nu prezentau elemente falsificate, mai ales cele topografice, erau inaccesibile populației civile. Practica falsificării hărților și-a atins punctul culminat în perioadele cele mai tensionate ale Războiului Rece, când, de ambele părți ale Cortinei de fier, hărțile au fost sistematic manipulate, din motive de securitate națională, politice și propagandistice, străzi și clădiri importante fiind camuflate sau pur și simplu șterse de pe hartă.

Expoziția Fake Maps/Hărți false/Falsche Karten

Istoricul de artă și curatorul expoziției, Adrian Buga, a ales pentru expoziția prezentată la Muzeul Hărților, planuri de urmărire a disidenților români și a angajaților postului Radio Europa Liberă.

Adrian Buga a explicat pentru echipa de azi a Europei Liberă conceptul și ideea expoziției Hartă și teritoriu: „Am fost interesat de aspectul graniței lăuntrice, granița exterioară și tot ce înseamnă capacitatea noastră de a le depăși pe amândouă. Artiștii au această putere de a ne ajuta să înțelegem mai degrabă spațiul nostru, lăuntric și cel exterior, și din acest punct de vedere am selectat artiștii contemporani care au lucrat în această zonă a spațiului, a teritoriului și a granițelor. Odată cu acest tip de limitare a spațiilor, m-am gândit că omul este învățat să discrimineze în baza religiei, sexului și în baza rasei. Totodată, discriminăm și în baza locului în care ne-am născut și din punctul acesta de vedere am conceput mai multe planuri. Odată cu inserția în expoziția de la Institutul Goethe a artiștilor contemporani, mi-a venit și ideea de a mă interesa de spațiile și de hărțile falsificate de către STASI, faimoasa poliție politică din Germania de Est, și de către Securitate, alegând câteva planuri din arhivele CNSAS”.

Pentru expoziția prezentată la Muzeul Hărților, Adrian Buga a ales așadar planuri prin care disidenții români și angajații postului Radio Europa Liberă au fost urmăriți. Pe baza informațiilor, se stabilea un șablon, se contura o hartă a traseelor pe care se deplasa persoana respectivă. Această hartă cuprindea informații despre locurile în care acesta călătorea, drumurile parcurse, activitățile zilnice, frecvente sau mai puțin frecvente, persoanele întâlnite, schița casei, planurile stradale. Și toate acestea se adunau în lipsa tehnologiilor moderne, din strângerea informațiilor din teren, oferite mai mult sau mai puțin voit de apropiații persoanelor urmărite.

În anii '70 - '80, Europa Liberă reprezenta supapa nemulțumirilor și era confidenta a milioane de români. În documentarul Cold Waves - Război pe calea undelor se vorbește despre postul de radio Europa Liberă, „singurul care spunea adevărul într-o lume falsificată de propagandă”.

Dar dacă pentru milioanele de ascultători, Europa Liberă reprezenta vocea care le făcea auzite nemulțumirile și exasperarea, pentru regimul comunist postul de radio era un dușman care trebuia redus la tăcere. Securitatea a acționat împotriva Radio Europa Liberă prin amenințări cu bombă, atacuri și amenințări împotriva angajaților serviciului românesc.

Cel mai grav atentat a fost cel din 21 februarie 1981, când redacția românească aflată în sediul de la Munchen al Europei Libere a fost ținta unui atac cu bombă. Orchestrat de teroristul internațional, Carlos Șacalul, care îndeplinea ordine primite de la București, atentatul a fost, se pare, executat practic de „mâna dreaptă” a acestuia, Johannes Weinrich, un terorist de origine germană. Potrivit investigaților și dovezilor enunţate în rechizitoriu de procuratura germană, bomba umplută cu 15 kg de nitropenta a fost plasată lânga una din clădirile postului de radio, iar explozia a provocat daune însemnate. Obiectivul propriu zis al acţiunii, adică uciderea unui colaborator român, Emil Georgescu, nu a fost atins. Mai multe persoane, însă, au fost grav rănite în urma acestui atentat, provocînd orbirea unei persoane şi desfigurarea altora.

Dacă atentatul cu bombă din 1981 și-a dezvăluit secretele, rămân încă nelămurite cel puțin câteva tragedii suspecte. Legendarul director al Europei Libere, Noel Bernand, s-a stins de cancer galopant la plămâni la 23 decembrie 1981. La scurt timp, următorul director, Radu Gorun (Mihai Cismărescu), se sfîrșește tot după un cancer galopant. Va urma, tot de cancer, succesorul celor doi în funcția de director, Vlad Georgescu. Istoric, acesta se trăgea dintr-o veche familie boierească, tatăl său fiind unul dintre aghiotanții lui Carol I. Securitatea îi va da în dosarele de urmărire numele de cod „Bastardul”. Și Vlad Georgescu va muri rapid de la declanșarea cancerului, la 13 noiembrie 1988, la Munchen. Rapiditatea cu care a acționat boala în cazul celor trei a dus la ipoteza otrăvirii lor de către oamenii Securității, cei care le știau rutina zilnică și hărțile...

Muzeul Hărților din București cuprinde însă și povești mai puțin sumbre și la fel de interesante.

Hărți cu istorie la Muzeul Hărților

„Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi este unul dintre cele mai mici muzee din București, dar, credem noi, unul dintre cele mai frumoase. Pe lângă colecția de hărți, ceea ce veți putea vizita în Noaptea Muzeelor este casa în care se află muzeul, o casă frumoasă, interbelică, cu plafoane pictate”, ne spune Cristina Toma, managerul muzeului.

„Revenind la hărți, veți putea vedea hărți care indică unde se află comoara Regelui Decebal al Daciei, hărți care ridică întrebarea dacă Moldova este Valahia sau Valahia este în Moldova și multe alte hărți de acest tip care vă invită să vă gândiți și să rememorați spațiul în care ați crescut sau spațiile în care doriți să călătoriți”, spune Cristina Toma, transmițând astfel o invitație publicului interesat de istoria transmisă în maniera mai puțin obișnuită, cea a hărților.

Cea mai veche piesă din colecția Muzeului Hărților este o hartă din anul 1525, în care sunt reprezentate Ungaria, Prusia, Rusia, Valahia și Polonia și în care se confundă Valahia cu Moldova și invers. De asemenea, o altă hartă foarte interesantă este harta Daciei, amintită mai sus, în care găsim scris în limba latină „râul Sargeția în care Decebal și-a ascuns comoara”.

„Hărțile din muzeu sunt foarte diferite, nu sunt hărți așa cum le înțelegem noi în secolul XXI. Foarte multă vreme harta a fost o reprezentare a lumii cunoscute, exact așa cum copiii își desenează camera sau casa, doar că este la scară mult mai mare. Mai târziu, hărțile evoluează în ideea de politică, istorie, împărțire de teritorii, însă hărțile vechi de secol XV – XVI sunt reprezentări ale lumii cunoscute sau presupus cunoscute. Pe hărțile vechi sunt scrise nu doar denumirile localităților, ci și ale populațiilor, cât și multe alte detalii legate de locurile respective”, exemplifică Cristina Toma.

O altă hartă importantă din muzeu reprezintă Moldova Mare și este o hartă realizată în secolul al XVIII-lea, în anul 1781, de F.W. Bawr/Bauer. A fost realizată la comanda Împărătesei Ecaterina a Rusiei și reprezintă unul din războaiele ruso-turce care au avut loc pe teritoriul moldovenesc, în legenda hărții fiind prezentată coborârea armatei ruse din nordul Moldovei până la Marea Neagră. Harta este pusă pe pânză cu scopul de a putea fi purtată. Aceasta se plia, se punea în etui și era scoasă când era nevoie.

Cartușul hărții reprezintă o listă de indicii și simboluri ascunse: Împărăteasa Ecaterina, un grup de oameni îmbrăcați după moda occidentală, alții îmbrăcați după moda moldovenească, acvila cu stema Moldovei, iar în plan îndepărtat se află un grup de turci. De aici deducem că este vorba de Moldova, Rusia și de Imperiul Otoman. „Este o harta realizată minuțios, probabil o hartă de război. Acestea erau cele mai minuțioase, dintr-un motiv foarte simplu: în momentul în care o armată, un batalion intra într-un teritoriu străin folosea aceste hărți pentru a ști cum să se orienteze și unde sunt potențialele surse de apă și hrană”, explică managerul muzeului.

Parteneriat cu Muzeul Antipa – colecția Antipa de secol XVII – XVIII

Cine dorește să vadă sirene o poate face prin intermediul unei cărți de biologie marină expusă în muzeu și asta pentru că foarte multă vreme sirenele au fost considerate niște vietăți adevărate.

În Muzeul Național al Hărților și Cărților Vechi sunt expuse cărți vechi care aparțin Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București, prin proiectul EX LIBRIS ANTIPA. Sunt cărți din secolele XVII – XX care reprezintă viețuitoare marine, animale, hărți ale Mării Negre și un volum din lucrarea „Marea Neagră” publicat în 1941 de savantul Grigore Antipa. Este primul dintr-o serie de parteneriate pe care Muzeul Hărților urmează să le încheie, pentru a expune cărți vechi din colecția altor muzee.

Conservarea patrimoniului național și educație

„Muzeul Hărților este foarte interesat de educație pentru că noi credem că pe lângă conservarea și restaurarea patrimoniului, este foarte important ca muzeul să aibă și un rol educativ. Încurajăm vizitarea muzeului de către copii de la cele mai fragede vârste, astfel încât în muzeu veți găsi jocuri de puzzle cu hărți, dar și un colț de lectură cu cărți pentru copii, accesibile acestora când vizitează muzeul. De asemenea, muzeul organizează programe pentru familii și pentru școli, momentan în mediul online, dar speram că vor reveni în curând și în muzeu”, ne spune Cristina Toma.

Studenții sunt, de asemenea, încurajați să participe la activitățile muzeului, unde își pot face stagiile de practică, pot scrie articole care sunt publicate pe blogul muzeului sau pot participa la acțiunile de voluntariat, ca de exemplu la evenimentul din Noaptea Muzeelor. De altfel, studenții de la Universitatea Națională de Arte din București au realizat pentru muzeu o aplicație care generează imagini prin realitate augmentată pentru 11 lucrări de grafică din colecția muzeului.

Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi a luat ființă în anul 2003, în urma donării către stat a colecției de hărți a familiei Daniela și Adrian Năstase, fostul premier în perioada 2000-2004.

Muzeul este găzduit într-o clădire de patrimoniu, construită în anii 1920 într-un stil care combină elemente arhitecturale de inspirație gotică – arcele frânte, cu cele de inspirație mediteraneană – loggiile, ce amintesc de vilele venețiene de secol XV.

Cu ocazia deschiderii muzeului, plafoanele clădirii au fost decorate cu reprezentări inspirate din mitologie și hărți astronomice, iar vitraliile imaginează reprezentări heraldice și cartografice. Lucrările au fost realizate de Benone Șuvăilă – artist vitralist, Marcel Aciocoiței, Gheorghe Butnariu, Neculai Mirodoni.

Patrimoniul muzeului cuprinde peste 1.000 de lucrări realizate în perioada secolelor XVI – XX și reprezintă atât hărți ale regiunilor locuite de români și de strămoșii lor, cât și ale continentelor, hărți astronomice și planuri de oraș. Din patrimoniul muzeului mai fac parte lucrări de grafică cu subiecte diverse: peisaje, portrete, vedute. De-a lungul timpului, colecției principale i s-au adăugat și alte donații de hărți și lucrări de grafică.