Alice-Elena Ciontu este studentă în anul V la Medicină la Universitatea de Medicină „Carol Davila” din București. Din octombrie 2025, tânăra studiază – pentru un semestru – la cea mai mare universitate din sudul Italiei (Università degli Studi di Palermo/Facoltà di Medicina e Chirurgia).
Acolo spune că a observat diferențele dintre sistemul românesc și cel italian. Așa că ia în calcul să facă rezidențiatul în străinătate, după ce va termina facultatea în România.
„De ce ai alege să rămâi într-un sistem în care, după șase ani de facultate și încă șase de rezidențiat, ai putea ajunge șomer cu diploma de medic specialist, din cauza lipsei posturilor? ”, se întreabă Alice.
Studenta vorbește și despre diferențele dintre cele două sisteme medicale.
„Sistemul italian prioritizează siguranța pacientului și pe cea a medicilor – prin ture de 12 ore și repaus obligatoriu. În contrast, gărzile de 24 de ore din România, urmate de o zi de lucru continuu induc o epuizare care poate periclita claritatea decizională și integritatea actului medical”, spune Alice.
Pe mâna ta ajunge viața unui om. Nu poți să dai randament în momentul în care tu ești nedormitAlice, studentă la Medicină
Studenta mai are un an de studiu în România.
În 2027 trebuie să își dea licența și spune că mai are timp de gândire dacă va rămâne sau nu în țară.
Indiferent ce viitor va alege, Alice nu e de acord cu ideea premierului Ilie Bolojan ca cei care au absolvit Medicina la buget să fie obligați să lucreze în țară.
„Înainte de a amenința cu astfel de măsuri să rămânem în România ar trebui să se gândească la alte variante, de a ne ține aproape, de a ne face să ne simțim apreciați și respectați.”
„Mi-aș dori să rămân într-un loc care înțelege că, pentru a ne putea îngriji pacienții cu dedicare, avem nevoie, la rândul nostru, de un sistem care să nu ne lase să ne simțim singuri în fața acestor provocări, precum gărzile epuizante”, continuă ea.
De ce vrea premierul Ilie Bolojan vrea ca studenții la Medicină să rămână în țară. Plus: Cum e în alte state
- Premierul Ilie Bolojan spune că, dacă un student la medicină beneficiază de o pregătire medicală pe toată durata pregătirii, aducă studii plătite indirect de la buget, rezidenţiat plătit de stat, atunci „ai o obligaţie faţă de ţară şi cel puţin câţiva ani de zile trebuie să lucrezi undeva în România”.
- „Trebuie să avem curajul să luăm nişte decizii care uneori nu sună bine şi să distribuim o parte din medicii noştri acolo unde este nevoie, în ruralul mai îndepărtat, în urbanul mic”, a spus Ilie Bolojan.
- Mai multe state din Europa au căutat soluții să își păstreze absolvenții de medicină în sistem. Dar nu au găsit soluția.
- De exemplu, în Germania, medicii sunt liberi să își aleagă angajatorul și tipul de practică. Ei pot lucra în spitale publice, clinici private, centre medicale, cercetare, industria farmaceutică sau își pot deschide propriile cabinete private.
- În Franța, studenții la rezidențiat lucrează în spitale publice și sunt plătiți ca angajați, dar acest lucru face parte din educația lor, nu este o obligație postuniversitară. Ulterior ei sunt liberi să aleagă angajarea în sectorul public sau clinici private.
„Tinerii trebuie să dorească să rămână”
Nu doar Alice critică anunțul premierul Bolojan.
La București, Isabella-Maria Mindea este studentă în anul VI la Medicină și președinta Societății Studenților în Medicină din Capitală.
În noiembrie ar trebui să susțină examenul de intrare în rezidențiat.
Isabella – care vrea să devină chirurg – spune că sistemul medical din România are probleme mult mai grave decât lipsa medicilor. Și enumeră: spitale insuficient dotate, birocrație, lipsă de personal auxiliar, condiții dificile mai ales în mediul rural.
„Majoritatea nu pleacă de acasă de plăcere. Tinerii rezidenți și medicii aleg să plece atunci când nu găsesc stabilitate, predictibilitate și condiții decente de muncă. Dacă aceste probleme nu sunt rezolvate, o măsură de constrângere riscă să fie doar o soluție de suprafață”, susține Isabella.
La fel ca Alice, și Isabella spune că, după toți anii de studii, atunci când termini rezidențiatul și devii medic specialist, riști să nu ai un loc de muncă.
„Dacă vrem ca medicii să rămână în România, trebuie să construim un sistem în care să își dorească să rămână, nu unul din care abia așteaptă să plece”, spune Isabella.
Medic specialist cu jumătate de normă
După ce a terminat rezidențiatul în 2024, la Spitalul Marius Nasta din București, în Chirurgie Toracică, Adelina Afetelor nu și-a găsit post cu normă întreagă într-un spital public.
„Am post de asistent universitar pe perioadă determinată și, conform legii, prin acest post am primit o jumătate de oră de integrare clinică în spital. Întrebarea mea este cum rezolvă această problemă: încerci ții anumiți oameni în țară care nu au unde să profeseze? ”, spune Adelina.
Și-a căutat post în zona de sud a României, unde sunt două spitale cu specializarea chirurgie toracică – Spitalul din Târgoviște și Spitalul din Călărași.
„La Târgoviște, nu aveau posturi libere, acolo am făcut și gărzi, acum știu că a ieșit un medic la pensie, dar nu pot angaja că-s blocate posturile. La Călărași, e un coleg de-al nostru care lucrează acolo, dar nu mai pot angaja din ce am înțeles”, spune Adelina.
„Nu există o perspectivă de posturi. La rezidențiat există pentru toată lumea. Dar trecerea la medic specialist e dificilă din cauza lipsei posturilor. M-am gândit să plec în străinătate, dar au fost niste motive personale pentru care am ales să rămân”, spune medicul.
Care sunt soluțiile rectorilor universităților de medicină
Facultățile de medicină din România scot anual la concurs sute de locuri la medicina. Cele mai multe sunt la București – 735 de locuri finanţate de la buget, la Cluj – aproximativ 400 de locuri anual și la Iași - 430 de locuri anual.
Rectorul UMF „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca, Anca Buzoianu, spune că în primii ani de după absolvire, majoritatea studenților de la Cluj rămân la rezidențiat.
„De exemplu, la Medicină, rata de promovare la rezidențiat a fost cea mai ridicată din țară, aproape 97% în 2025, iar absolvenții noștri obțin frecvent cele mai multe punctaje foarte bune, de peste 800”, spune Buzoianu.
Rectorul mai spune că mulți tineri medici își doresc să rămână în sistemul public de sănătate însă, de fapt, în marile centre universitare nu sunt posturi.
„O parte importantă a posturilor există în afara acestor centre, în orașe mici și în zone rurale, acolo unde nevoia este mare, dar atractivitatea profesională și personală este, adesea, mai mică. Dezechilibrul rural-urban nu este specific României, îl vedem peste tot. Avem inclusiv solicitări către universitate pentru colaborări în formarea resursei umane venite din localități mici din alte țări europene, precum Franța, tocmai pentru că și acolo deficitul din zonele mai puțin atractive este o realitate”, susține Anca Buzoianu.
În ce măsură ar fi posibil să rămână medicii români câțiva ani în România?
„Ca să fie posibilă în practică, avem nevoie de câteva condiții clare: un cadru legislativ predictibil, posturi sigure la final de rezidențiat, o distribuție mai echilibrată a acestora și pachete de sprijin pentru zonele deficitare. În localitățile mici, nu e suficient să «trimiți» medicul. Trebuie să existe echipă, infrastructură, acces la formare continuă, condiții de locuire și un traseu profesional care să nu însemne stagnare”, spune Buzoianu.
Bursă de stat sub formă de împrumut
La Timișoara, la Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” sunt scoase anual la concurs aproximativ 330 de locuri la buget.
Rectorul Octavian Crețu spune că medicii români ar putea fi obligați să rămână în țară, teoretic, doar dacă statul le-ar da burse pentru a urma facultatea de Medicină.
„Să nu mai fie locuri bugetate de stat la Medicină, studenții să aplice pentru burse de stat, pe care statul să le dea sub formă de contract de împrumut. Altă soluție nu e, pentru că încalci libertatea de mișcare”, spune rectorul de la Timișoara.
Rectorul susține că mai multe țări au această formulă. „De exemplu, studentul din Anglia face un contract cu statul. Școala costă 20.000 de euro, statul vine și spune «îți plătesc școala 20.000 euro și 10.000 euro ca să trăiești, cu condiția ca să-mi înapoiezi banii la final». Sau mai e și varianta să lucrezi cinci ani în sistem și-ți consider împrumutul închis”, spune Octavian Crețu.
Sistemul din prezent funcționează astfel: „la buget”, înseamnă un număr de locuri pe care universitățile le pun la dispoziția studenților interesați, în funcție de alocările pe care le primesc de la bugetul de stat. Acele alocări nu sunt folosite, însă, explicit pentru plata cursurilor unui student nominal, ci pentru activitățile curente ale universităților. La Medicină, pentru aceste locuri, de cele mai multe ori, admiterea este foarte dură.
La București, rectorul Universității de Medicină, prof.dr. Viorel Jinga, consideră că, în contextul legislației UE, obligativitatea ca medicii să lucreze doi–patru ani în România ridică întrebări de constituționalitate, de mobilitate profesională în UE și de etică academică.
„Măsurile coercitive riscă să demotiveze tinerii și să amplifice exodul, iar astfel de initiative legislative au fost respinse anterior în justiție. Ca rector, susțin politici sustenabile care îi fac pe absolvenți să aleagă România din convingere, nu din constrângere: condiții de muncă mai bune, salarizare competitivă mai ales pentru gărzi, infrastructură modernă, mentorat și acces la cercetare”, spune Jinga.
Rectorul susține că medicii români pleacă din mai multe cauze reale: supraîncărcarea cu gărzi, birocrația, lipsa echipamentelor, atitudinea anumitor manageri și climatul profesional.
„Aceste cauze trebuie rezolvate sistemic și omogen, nu doar în anumite spitale/ centre universitare. Dacă aceste probleme persistă, nicio obligativitate nu va ține medicii în sistem”, mai spune Jinga.
„Nu trebuie uitat că, după șase ani de studii, absolvenții de medicină nu pot profesa. Ei acced printr-un nou concurs într-o altă etapă de formare – rezidențiatul, care adesea durează cât facultatea. Pentru a atrage un asfel de specialist, este necesar un set de măsuri pe măsura efortului de pregătire”, completează rectorul.
Cât costă pregătirea unui medic în România
În România, în sistemul universitar de la buget, pregătirea unui viitor medic înseamnă șase ani de medicină și până la șase de rezidențiat. Un an de studii costă în jur de 19.000 lei (aproximativ 3.800 euro).
La rezidenți, pe lângă salariu (care remunereaza activitatea viitorul medic – până la 8.000 de lei), statul plătește în timpul rezidențiatului pregătirea viitorului doctor: spitalului pentru practică și universității pentru cursuri. Această sumă variază între 6.000 și 8.000 lei/an( adică între 1.200 și 1.600 euro/an), în funcție de specializare.
Astfel, costul pentru pregătirea unui viitor medic ajunge astfel la aproximativ 30.000 euro.
Colegiul Medicilor: Există o tendință de scădere a plecărilor
Colegiul Medicilor din România a observat o anumită tendință de diminuare a cererilor de plecare în străinătate în ultimii ani.
Președina Colegiului, Cătălina Poiană, consideră că nu poți îngrădi dreptul la liberă circulație în câmpul muncii în Uniunea Europeană.
„Este adevărat că statul investește în pregătirea rezidenților și statul trebuie să primească ceva înapoi, dar în același timp este foarte important ca tinerilor medici în aceste localități în spitalele mici să li se creeze niște condiții firești muncă, cu infrastructura adecvată, cu existența unei echipe multidisciplinare în care ei să poată să desfășoare un act medical performant”, afirmă Poiană.
Medicul mai spune că și plata gărzilor la un nivel mai mare decât în prezent și un stimulent pentru integrarea medicilor în comunități sunt necesare.
Președinta Colegiului Medicilor spune că în prezent, Ministerul Sănătății scoate locuri la concurs, dar în același timp sunt și posturi propuse de spitale care au deficit de medici.
După examen, un viitor rezident își alege un astfel post și își face rezidențiatul în centrul universitar cel mai apropiat de unitatea spitalicească unde e postul de rezidențiat.
„În aceste condiții, ar fi firesc ca măcar o perioadă de timp să stai și la postul din spitalul care ți-a oferit postul la rezidențiat”, susține medicul Cătălin Poiană.
Europa Liberă a solicitat Ministerului Sănătății numărul medicilor care au terminat rezidențiatul în ultimii cinci ani și care s-au angajat în sistemul public de sănătate. Încă nu am primit un răspuns.
În ianuarie 2026, ministrul Alexandru Rogobete spunea într-o emisiune la Antena 3 că România produce de trei ori mai multi medici rezidenți decât numărul celor care pot fi incluşi în sistemul de sănătate din România și, de aceea, e nevoie „de o regândire a sistemului de rezidenţiat”.
„Cifrele de şcolarizare au scăpat de sub control în ultimii cinci ani”, a declarat Alexandru Rogobete.
Clara Matei, director executiv la Asociația Medicilor Rezidenți, spune măsura ca medicii să rămână în sistem după ce termină rezidențiatul nu poate fi aplicată în condițiile actuale.
„Doar prin scoaterea la concurs a unor posturi de rezident pe post, adică în momentul în care un rezident își termină pregătirea în rezidențiat, el își asumă că se va duce pe post în localitatea X sau Y. Altfel nu poate să îl oblige pentru că este o piață liberă a muncii”, spune medicul Clara Matei.
Aceasta afirmă că rezidentul poate pleca din timpul studiilor în Uniunea Europeană să își facă și acolo pregătirea.
„Problema este de posturi, să fie scoase la concurs. Și în plus să vadă exact care sunt specializările care sunt necesare, să nu scoată atâtea locuri la anumite specializări, să vadă unde e nevoie de medici în sistem. Nimeni nu a făcut asta până acum”, spune Clara Matei.
În 2025, au fost la rezidențiat 5.374 de locuri și posturi disponibile la medicină, medicină dentară și farmacie – pentru care s-au înscris 10.147 de candidați. În 2024, Ministerul Sănătății a scos la concurs 5.198 de poziții (locuri și posturi) în medicină, medicină dentară și farmacie, pentru care s-au înscris 10.575 de candidați.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
