Mohaed știa că riscă.
Plecase din Kirkuk (Irak) în 2023, după ce fusese angajat la o organizație turkmenă care era în conflict cu una kurdă. „Sunt căutat de persoane care vor să-mi facă rău”.
În septembrie anul trecut, ajuns la Istanbul, bărbatul a luat legătura cu un prieten pe nume Hasso, care i-a spus că îl poate ajuta să ajungă în Germania, pentru 7.000 de dolari. Hasso știa pe cineva, care – la rândul lui – știa pe cineva.
Banii avea să îi plătească la destinație, printr-un sistem de depozit informal cunoscut în lumea arabă sub numele de Hawala. Dacă ajungi, o persoană desemnată de tine îi dă banii călăuzei. Dacă te prinde poliția pe drum – nu.
Câteva zile mai târziu, Mohaed a primit pe telefon un mesaj cu locația în care trebuia să meargă pentru a fi preluat din Turcia. În dimineața zilei de 22 septembrie 2025 – undeva în jurul orei 04:00 – a mers în acel loc și s-a întâlnit cu un șofer de origine moldoveană care i-a spus că merge în concediu la mare.
„Urcă!”, i-a spus acesta lui Mohaed, după ce i-a ordonat să șteargă mesajul cu locația de pe telefon. Nu i-a spus, însă, că va călători ghemuit într-un spațiu de 95 de centimetri lungime, 53 de centimetri adâncime și 55 de centimetri înălțime, amenajat între spătarul banchetei și portbagajul unui van Mercedes cu numere de Republica Moldova. Cușca avea două găuri pentru respirație.
Mohaed a stat acolo mai bine de o zi – fără să meargă la toaletă, fără să bea apă și fără să mănânce.
Când a strigat, la un moment dat, că vrea să iasă, șoferul i-a răspuns în turcă și rusă: „Nu mai avem mult. Stai liniștit.”
După o zi, pe 23 septembrie 2025, ajunsă în România, la kilometrul 63,5 pe DN5, în județul Giurgiu, mașina în care stătea pitit Mohaed a fost oprită de Poliția de Frontieră. Polițiștii români l-au găsit pe irakian ghemuit, cu picioarele amorțite și cu gâtul înțepenit.
Șoferul, originar din raionul Cahul/R. Moldova, a fost arestat, trimis în judecată și condamnat în decembrie 2025, de Tribunalul Giurgiu, la doi ani și patru luni de închiosoare cu suspendare pentru trafic de migranți.
Despre Mohaed nu știm, în acest moment, nimic – cu siguranță el nu este într-un azil, așa cum li se întâmplă celor care cer protecția statului român.
Povestea lui Mohaed nu e unică. Este doar o piesă de puzzle a unui mecanism transfrontalier care s-a perfecționat în ultimii ani.
Ruta balcanică, via România
Europa Liberă a consultat 50 de hotărâri judecătorești din dosarele de trafic de migranți, toate în dosare soluționate peste tot în țară în ultima jumătate de an.
Acestea – alături de rapoarte recente ale Frontex, Națiunilor Unite, DIICOT sau Poliția de Frontieră – conturează o imagine pe care autoritățile române sunt reticente să o articuleze public:
România nu mai este doar o țară de tranzit pe „ruta balcanică”. Ci o piesă importantă a unui puzzle infracțional – cu șoferi racolați de aici, locuințe închiriate pentru șederea temporară a victimelor sau chiar funcționari publici implicați în facilitarea acordării documentelor de muncă.
Situația s-a agravat după intrarea României în spațiul Schengen – pe care unii traficanți o folosesc ca motiv de încurajare pentru șoferii-călăuze.
„Totul este OK datorită aderării la spațiul Schengen” – e o formulare pe care am găsit-o într-unul dintre dosare, când unul dintre traficanți încerca să îl convingă pe șofer că nu va fi prins.
Cifrele oficiale furnizate Europei Liberă de Poliția de Frontieră arată că, din 2022 până în 2025, instituția a înregistrat 1.810 dosare de trafic de migranți. Puține dintre acestea au ajuns, însă, la judecată.
Pentru aceeași perioadă, DIICOT – parchetul care se ocupă de crima organizată – a întocmit doar 178 de rechizitorii.
Poliția de Frontieră ne-a precizat că printre inculpații din aceste dosare se regăsesc frecvent cetățeni ai unor state precum România, Bulgaria, Turcia, Afganistan, Siria și Vietnam.
Iar cele mai multe victime sunt din Asia (Siria, Irak, Iran, Bangladesh, Pakistan, Sri Lanka sau Nepal) – de unde sunt fugăriți de sărăcie, dar și din Africa (Sudan, Etiopia, Somali) – de unde fug de conflicte.
Principalele rute folosite de traficanți sunt Turcia–Bulgaria–România și Turcia–Grecia–Bulgaria–România.
Dar cifrele nu spun toată povestea.
Bătrânul de 70 de ani abandonat pe câmp
Awlla este tot din Irak. Are 70 de ani și dizabilități severe la un picior.
Bărbatul a ajuns pentru prima dată în Occident în 2015, împreună cu soția și cei patru copii. Familia a primit protecție din partea statului german. El nu.
După aproximativ cinci ani, a fost expulzat în Irak. În 2025, vrând să își revadă familia, a pornit din nou la drum: din Irak în Turcia, din Turcia în Bulgaria și, de acolo, în România.
A fost prins de autoritățile române în seara zilei de 27 martie 2025.
Povestea lui e într-un dosar judecat pe 10 decembrie 2025 de Tribunalul Constanța. Din documente, aflăm că Awlla fusese preluat dintr-un hotel din Sofia de un cetățean german. Acesta l-a dus pe vârstnic cu un Opel până în apropierea graniței bulgaro-române, la Durankulak.
Acolo, șoferul a lăsat mașina și l-a ghidat pe bătrân pe jos, prin câmp, în plină noapte, folosind Google Maps ca busolă. Planul era simplu: trecea granița pedestru cu el, apoi se întorcea după mașină.
Awlla, care abia mergea, a fost găsit la doar 200 de metri de frontieră de o patrulă a Grupului de Nave Mangalia, care l-a observat printr-un sistem de supraveghere al Poliției de Frontieră. Era prăbușit, incapabil să mai meargă.
Fiul plătise 500 de euro pentru cheltuielile de drum – combustibil, mâncare.
Pe 10 decembrie, cetățeanul german a fost condamnat la un an și patru luni de închisoare cu suspendare.
Dintr-un alt dosar, soluționat pe 19 decembrie 2025, aflăm povestea lui Ohn și a cinci migranți din Sri Lanka. În 2023, aceștia veniseră în România cu viză legală de lucru, însă au vrut să plece la muncă mai departe, în Occident.
Pe 12 mai, sri lankezii s-au urcat în două dube, undeva în județul Mureș. Judecătorii descriu cruzimea: migranții erau „adăpostiți pe durata transportului în niște cuști metalice sudate sub șasiul autoutilitarelor, unde au fost închiși... cu șuruburi autoforante pentru a nu putea ieși singuri de acolo”.
Ohn a călătorit la câțiva centimetri de asfalt, sub amenințarea constantă a „asfixierii de la gazele de eșapament” și a morții iminente în cazul oricărei denivelări a drumului.
Visul său de a ajunge în Ungaria și, de acolo, mai departe în inima Occidentului s-a năruit în apropiere de granița cu Ungaria, când Poliția a oprit transferul.
Șoferul a fost condamnat la patru ani și șase luni de închisoare. Însă el era doar un pion al unei rețele mai ample. Individul lucra ca agent de pază la o sală de jocuri de noroc când a fost racolat de membrii unei grupări care se ocupa de traficul de migranți.
Rețeaua era condusă de un fost polițist, care ar fi facilitat – potrivit DIICOT – transportul ilegal a sute de migranți din România înspre Vest.
„Depozitat” 15 zile în Timișoara
Cei care ajung legal în România sunt, de altfel, printre cel mai des întâlnite victime din dosarele de trafic de migranți.
Saniur, Khalilur și Shameem, trei tineri din Bangladesh, sunt printre ei.
Ei au ajuns în România în 2023, prin Aeroportul Otopeni, cu documente în regulă. Salariul oferit nu le permitea nici măcar să supraviețuiască, darămite să trimită bani familiei – au povestit ei.
Prin intermediul unei călăuze din Bangladesh, contactată pe rețelele sociale, bengalezii au fost îndrumați spre Timișoara, unde au fost – și termenul nu este o metaforă – „depozitați” timp de 15 zile într-o casă de lângă un restaurant, alături de zeci de alți migranți aflați în aceeași situație.
Pentru ultima etapă a călătoriei, spre Italia, li s-a cerut o taxă de 3.000 de euro, care urma să fie plătită prin Hawala. În noaptea transportului, li s-a ordonat să șteargă toate conversațiile și locațiile din telefon.
A doua zi, pe 8 aprilie 2023, cei trei au fost duși cu un Bolt până la un drum lăturalnic, unde au așteptat două ore în frig până când un automarfar condus de un cetățean turc a oprit în dreptul grupului.
Migranții nu au apucat să intre în Ungaria, pentru că mașina a fost oprită la punctul de trecere a frontieri Nădlac II.
Șoferul turc – un bărbat cu cinci clase din regiunea Trabzon – a fost condamnat pe 17 octombrie 2025 la trei ani de închisoare cu executare.
Cum se racolează un șofer pe TikTok
Șoferii, de altfel, sunt niște pioni importanți pe tabla de șah a traficului transfrontalier de migranți.
Ei sunt racolați din preajma sălilor de jocuri de noroc de pe internet sau – uneori – direct de pe TikTok sau orin intermediul altor rețele sociale.
Este și cazul unui tânăr din județul Bacău care, în martie 2025, a fost contactat pe TikTok de o persoană care avea la user numele „Transport EU”.
Ulterior, a luat legătura telefonic, pe WhatsApp, cu persoana din spatele acelui cont, care s-a recomandat „Baghera” și a spus că care are nevoie de șoferi și mașini pentru transport internațional de persoane.
Șoferul-călăuză urma să primească între 1.000 și 1.500 de euro dacă transporta patru persoane originare din Iran și Siria, printre care și un minor.
Pentru a-l convinge, „Baghera” i-a spus șoferului din Bacău să nu își facă griji că va fi prins. „Totul va fi OK” pentru că România e, acum, în spațiul Schengen.
Pe 10 martie, aproape de miezul nopții, băcăuanul s-a urcat într-un BMW seria 5 și a așteptat, telefonic, îndrumări de la misteriosul „Baghera”. A primit pe telefon locațiile din Bacău unde așteptau migranții.
Trei au încăput pe bancheta din spate, însă a patra a trebuit să fie înghesuită în portbagaj.
Pe drum, șoferul a ținut legătura cu „Baghera”. În județul Giurgiu, un echipaj de poliție a oprit BMW-ul și a descoperit „marfa”. Șoferul a fost condamnat la doi ani și trei luni de închisoare cu suspendare.
De menționat că porecla „Baghera” – care ar aparține unui cetățean arab – apare și în alte dosare ale DIICOT privind traficul de migranți.
Europa Liberă nu a reușit să afle identitatea reală a acestei persoane.
TikTok-ul nu este singura platformă de racolare. Din cele 50 de hotărâri judecătorești pe care le-am analizat reies și alte metode: anunțuri pe Facebook mascate ca oferte de transport de marfă, negocieri pe WhatsApp și Telegram, recrutare în cazinouri – unde bodyguarzii identifică clienți aflați în dificultăți financiare și îi pun în legătură cu organizatorii –, și racolare la benzinării, unde șoferi sunt abordați direct cu propuneri de „o cursă” până la Budapesta sau Viena.
Profilul tipic al șoferului racolat: vulnerabil financiar, adesea cu datorii la bănci sau fără loc de muncă stabil, atras de promisiunea unor câștiguri rapide.
Sumele promise variază de la 150 de lei pentru un transport local până la promisiuni de 3.000 de euro pentru o cursă reușită până în Germania.
Pedepsele, în schimb, sunt constante: 2–3 ani de închisoare pentru șoferii la prima abatere, de cele mai multe ori cu suspendare.
Ruta: de la Dunăre la Nădlac
Intrarea pe teritoriul României se face pe două segmente principale.
Segmentul de sud-vest implică traversarea Dunării cu bărci în zona județelor Dolj și Mehedinți sau trecerea frauduloasă prin punctele de la Giurgiu și Ostrov. Segmentul de sud-est presupune, de regulă, intrarea din Bulgaria pe jos, prin „fâșia verde” – zona lipsită de obstacole fizice dintre semnele de frontieră.
Odată intrați, migranții sunt canalizați spre Timișoara, care funcționează ca hub logistic al întregii operațiuni – aflăm din jurisprudența consultată.
Oraș cu o comunitate internațională suficient de mare pentru a permite camuflarea migranților, Timișoara oferă infrastructura necesară: apartamente închiriate care servesc drept „safe-house”-uri, rețele de transport intern (inclusiv curse Bolt folosite pentru deplasarea între adăposturi) și proximitatea graniței cu Ungaria.
Punctul terminal este, de cele mai multe ori, PTF Nădlac II – locul unde transporturile sunt interceptate cel mai frecvent. Migranții sunt ascunși în compartimente de marfă ale TIR-urilor, în locașuri secrete din dubele de transport sau în vehicule personale cu spații amenajate.
Un detaliu tehnic pentru cei care nu sunt familiarizați cu transportul internațional de mărfuri: atunci când un camion transportă marfă internațională, autoritățile vamale aplică un sigiliu (o plombă de plastic sau metal cu un număr unic) pe cablul metalic care asigură ușile remorcii.
Teoretic, dacă sigiliul este rupt – asta atrage atenția polițiștilor de frontier.
De aceea, șoferii-călăuze nu rup sigiliul propriu-zis, ci taie cablul metalic într-un alt punct decât cel în care se află plomba. Asta le permite să deschidă ușile remorcii, să îmbarce migranții și apoi să închidă ușile la loc.
La final, lipesc la loc capetele tăiate ale cablului – de regulă prin ardere sau cu adezivi.
De ce e important? Pentru că arată că toate aceste cazuri pe care le citești în acest text pot fi doar o picătură în oceanul traficului de migranți. Nimeni nu știe, de fapt, câte transporturi reușesc să treaca vama cu asiatici sau africani contorsionați prin cuștile de sub camioane.
Statul din interior: vizele de muncă și funcționarii corupți
Până să ajungă într-o astfel de cușcă, mulți migranți care aspiră la Occident trebuie să ajungă în România.
Așa a apărut, mai ales după 2022, o altă schemă: cea în care migranții intră în România pe o ușă a cărei cheie se află la funcționari ai Ministerului de Interne.
Pe 4 iunie 2024, de pildă, procurorii români au făcut 67 de percheziții în județele Caraș-Severin, Timiș, Arad, Bihor, Argeș, Sibiu și București, care vizau o rețea de peste 37 de persoane și 31 de firme.
Operațiunea, coordonată simultan de DIICOT și DNA, viza traficul de migranți și actele de corupție. Anchetatorii au descris o arhitectură infracțională structurată pe „șase paliere”, de la liderii grupurilor de firme și cercul lor imediat, până la foste și actuale cadre ale MAI, reprezentanți ai firmelor-paravan, proprietari care ofereau adrese fictive de domiciliu, și transportatori.
Potrivit DIICOT, rețeaua obținuse avize ilegale de muncă pentru 1.181 de cetățeni străini, peste 80% din Pakistan și Bangladesh, dar și din Sri Lanka, India, Nepal și Sudan.
La capătul lanțului, un obiectiv unic: trecerea clandestină spre vestul Europei. Cea a cărei mecanisme le-am descris mai sus.
Nucleul acelei ar fi fost un ofițer al Direcției Generale de Protecție Internă, Dan Vasile (DGP – „Doi și-un sfert"), dat afară din poliție în 2019 pentru neechivalarea studiilor.
După demitere, el s-a reconvertit în antreprenor pe piața recrutării forței de muncă non-UE.
În afacere ar mai fi fost implicat – susține DIICOT, și Sorin Gabriel Tivadar (42 de ani), membru PSD din județul Timiș.
Vehiculul afacerii ar fi fost o firmă specializată în „activități de contractare, pe baze temporare, a personalului”, a cărei cifră de afaceri a crescut de la 150.000 de lei în 2021 la 38 de milioane de lei în 2023.
De menționat că aceștia nu au fost trimiși în judecată până la redactarea acestui articol și beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Dan Vasile, de altfel, a declarat public că totul este „un atac virulent și bine controlat împotriva mea menit să mă discrediteze în fața societății civile ca eu as face trafic de persoane și controlez o astfel de rețea.”
Potrivit unor surse judiciare, unul dintre cei acuzați în dosarul Vasile-Tivadar, Florin Vârvescu, a recunoscut faptele și a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției pentru o pedeapsă de doi ani de închisoare cu suspendare.
Hawala: banca fără bancă
Cum circulă banii într-o industrie care încasează între 3.000 și 15.000 de euro per migrant, dar în care niciun transfer bancar nu este vizibil?
Răspunsul este Hawala – un sistem de transfer informal, cu rădăcini milenare în Asia de Sud și Orientul Mijlociu, descris de UNODC într-un raport publicat în septembrie 2023 ca fiind vulnerabil la exploatarea de către grupurile de crimă organizată.
Mecanismul funcționează ca un escrow informal. Familia migrantului depune suma convenită la un hawaladar – un broker financiar informal – în țara de origine. Uneori, hawaladarul generează chiar un cod unic.
Pe parcursul călătoriei, traficanții nu primesc bani fizic de la migrant; ei știu că fondurile sunt securizate în sistem. Banii sunt eliberați abia când migrantul ajunge la destinație și confirmă sosirea prin mesaj sau apel video.
Mohaed, tânărul irakian din povestea de la început, a descris exact acest mecanism în declarația sa din dosar: „La momentul la care ajungeam în Germania, trebuia să iau legătura cu prietenul meu și să îl anunț că am ajuns cu bine la destinație, iar acesta urma să plătească suma de 7.000 de dolari celor ce s-au ocupat ca eu să ajung aici.”
Dosarele penale analizate menționează puncte Hawala concrete pe teritoriul României – case de schimb valutar din Timișoara, unde angajații efectuau plăți cash către transportatori sub comanda liderilor externi. Sumele, adesea de ordinul zecilor de mii de euro, erau apoi spălate prin conturi Revolut deschise pe numele unor interpuși.
Raportul UNODC menționat subliniază că hawaladarii acționează ca garanți între migranți și traficanți, oferind servicii care depășesc transferul de bani: cazare temporară, schimb valutar, conectarea cu servicii esențiale pe parcursul călătoriei.
Sistemul este aproape imposibil de penetrat de autoritățile de combatere a spălării banilor, tocmai pentru că funcționează pe bază de încredere interpersonală și rețele de rudenie, fără urme documentare.
Rapoartele oficiale: ce spun și ce tac
Amploarea fenomenului determină, momentan destul de timid, autoritățile române să reacționeze.
Cea mai recentă este a șefei DIICOT, Alina Albu, care pe 18 februarie 2026 a spus, în raportul de activitate pe anul precedent al instituției, că deși România nu se confruntă în prezent cu un fenomen terorist, „amenințarea teroristă este corelată cu evoluțiile din spațiile externe privind entități teroriste străine și cu fluxul de migranți.”
Traficul de migranți a ajuns, în statisticile DIICOT, a treia cea mai importantă infracțiune după traficul de droguri și de persoane.
La nivel european, operațiunile comune au crescut în intensitate. Europol a coordonat în 2024 „Joint Action Days South East Europe”, o acțiune care a mobilizat peste 31.000 de ofițeri, a condus la 796 de arestări și la inițierea a 316 investigații la nivel regional.
Raportul Departamentului de Stat al SUA privind traficul de persoane (TIP Report 2024) subliniază dubla ipostază a României: țară de tranzit pentru migranții non-europeni, dar și țară sursă majoră pentru traficul intra-comunitar
Iar UNODC atrage atenția asupra suprapunerii tot mai mari dintre traficul de migranți și traficul de persoane: costurile exorbitante ale călătoriei și îndatorarea în sistemul Hawaladuc frecvent la situații de „sclavie prin îndatorare”, în care migranții rămași fără fonduri sunt exploatați prin muncă clandestină până la achitarea taxelor cerute de traficanți.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI
