În ultimii cinci ani, Oana Călin, directoare a unei agenții de recrutare a muncitorilor străini, a adus în România aproape 700 de angajați, cu cel puțin cinci ani de experiență, din țări precum India, Pakistan, Sri Lanka ori Nepal.
Ea spune că acești angajați au experiență în domenii diverse: proiectanți, tipografi flexografi (meserie care nu mai există în România) sau operatori CNC cu plasmă - specializare care necesită studii superioare – și sudori pentru șantiere navale.
Ca să aducă în România un muncitor din alte țări decât cele din UE, agenția Oanei Călin cheltuiește aproximativ 500 de euro. Banii sunt necesari pentru documente precum avizul de muncă sau taxa consulară de ședere. Deplasările până la consulatele de unde își obțin vizele și transportul până în România sunt plătite de muncitori.
Din momentul recrutării și până la momentul în care muncitorul ajunge la job trec între 12 luni și 14 luni, iar dosarul fiecăruia este analizat de Inspectoratul General pentru Imigrări.
Foarte mult, spune recrutorul, deoarece e greu de spus dacă mai răspunde nevoii imediate de pe piața muncii.
Și, chiar dacă procedura de aducere în România a muncitorilor care provin din țări non-UE e deja greoaie și de lungă durată, Guvernul ar vrea să impună noi condiții.
Oana Călin și reprezentanții altor agenții de recrutare au intrat posesia unui proiect de Ordonanță de Guvern care, deocamdată, nu e public.
Majoritatea agențiilor mici, precum cea a Oanei Călin, ar dispărea dacă actul normativ ar intra în vigoare.
Mai mult, spune ea, pe baza prevederilor din proiect, numărul și așa mic de muncitori din afara Uniunii Europene (UE) care ajung în România va scădea dramatic.
Ce prevede Ordonanța propusă de Guvern
Actul normativ propus de Guvern, consultat de Europa Liberă, are multe prevederi noi.
Cele care vor avea cel mai mare impact sunt, conform reprezentanților agențiilor de plasare, cele privind instituirea unei garanții, la Trezorerie, și faptul că agențiile vor trebui să monitorizeze muncitorii aduși în țară, iar dacă aceștia pleacă din România vor primi amenzi:
- agențiile de plasare a străinilor sunt obligate să constituie și să mențină, pe durata de valabilitate a autorizației, un depozit financiar la Trezoreria Statului. Depozitul este de 200.000 de euro pentru agențiile care aduc până la 1.000 de muncitori străini și crește cu 100.000 de euro pentru fiecare 1.000 de străini suplimentari;
- pentru fiecare muncitor străin care părăsește România, în timpul derulării contractului, statul percepe o „amendă” de 2.000 de euro din depozitul constituit în Trezorerie;
- depozitul financiar din Trezorerie trebuie reîntregit în termen de 30 de zile;
- crearea unei „liste a ocupațiilor deficitare” de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, pe care o va actualiza semestrial, iar agențiile vor putea să aducă muncitori numai din aceste domenii;
- dezvoltarea, de către Ministerul Afacerilor Interne, a platformei electronice WorkinRomania.Gov.ro, pe care se vor înregistra angajatorii care vor să angajeze străini pe teritoriul României;
- obligații noi pentru agențiile de plasare a forței de muncă, pe care acestea trebuie să le îndeplinească timp de doi ani pentru fiecare muncitor. Dacă muncitorul străin lipsește cinci zile de la muncă nemotivat, atunci agenția care l-a adus trebuie să notifice Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, în termen de trei zile de la constatare sau sesizare;
- agențiile trebuie să verifice, trimestrial, prin vizite la locul de muncă al angajatului extracomunitar, respectarea condițiilor prevăzute în contractul individual de muncă și să notifice de îndată autoritățile competente cu privire la orice situație de pericol sau de exploatare în care s-ar afla străinul;
„Este o sumă enormă”
Valoarea garanției pe care fiecare firmă trebuie să o blocheze în Trezorerie – de 200.000 de euro, care nu există în prezent – pare cea mai mare problemă pentru agențiile de recrutare a muncitorilor străini.
Majoritatea sunt firme mici, care aduc anual doar câteva sute de muncitori străini.
Însă, toate cele aproximativ 1.700 de agenții existente în România vor trebui să aibă această garanție, dacă proiectul va fi adoptat.
Patronatul Importatorilor de Forță de Muncă arată că majoritatea celor 1.700 de agenții de plasare a forței de muncă din străinătate au între 2 și 12 angajați.
Cifra de afaceri a unei agenții variază de la 200.000 lei până la câteva milioane de lei.
Un efect al acestei prevederi ar putea fi creșterea comisioanelor.
„O agenție de plasare a forței de muncă, ca să poată să susțină o astfel de taxă de 200.000 de euro, va trebui să aibă un comision, o tarifare, pornind de la minim 2.500 de euro plus TVA. Vă dați seama că nimeni nu-și permite să plătească. Este o sumă enormă”, spune Oana Călin.
Diana Olteanu conduce o agenție specializată pe muncitori din Maroc. În fiecare an, aduce în România între 50 și 100 de oameni.
„În proiectul de OUG agențiile trebuie să pună la dispoziția statului român 200.000 de euro. Îi depui la Trezorerie ca garanție. Dacă ceva nu este corect și străinul va fi expatriat, ție ți se vor retrage din acea garanție 2.000 de euro. Pe care tu va trebui să îi pui la loc. Cine își permite asta?”, spune Diana Olteanu.
Ea avertizează că o schimbare atât de abruptă ar scoate de pe piață niște firme deja formate și care au competență în recrutare.
„Va avea un impact mare asupra firmelor mai mici care aduc forță de muncă pentru IMM-uri. Și vor crește și costurile pentru aducerea muncitorilor”, mai spune Diana Olteanu.
În ce domenii lucrează muncitorii din România care provin din afara spațiului UE
- construcții,
- food delivery,
- HoReCa,
- producție (de la alimentară până la metalurgie grea),
- agricultură,
- recreere /spa,
- curățenie (de la birouri la clinici medicale și spitale private),
- îngrijire spații verzi,
- industria auto.
Sursa: Patronatul Importatorilor de Forță de Muncă
„Nu suntem poliție”
Agențiile ar trebui să verifice, conform proiectului de OUG, trimestrial, prin vizite la locul de muncă al străinului mediat, respectarea condițiilor prevăzute în contractul individual de muncă și să notifice de îndată autoritățile competente cu privire la orice situație de pericol sau de exploatare în care s-ar afla străinul.
„Problema cea mai mare pe care eu o văd în proiectul ăsta de lege este că practic, tu, ca agenție, ești obligat ca doi ani de zile să-l monitorizezi pe acel muncitor pe care îl aduci, să faci vizite trimestriale în fabrică. Dar noi nu suntem poliție”, spune Diana Olteanu.
„Cum ne putem asigura, noi, recrutorii, că muncitorii nu părăsesc România?”, se întreabă un alt recrutor, care a vorbit cu Europa Liberă sub protecția anonimatului.
Acesta a adăugat că o astfel de prevedere va încuraja practicile ilegale. „Să le oprim pașapoartele, ce să facem?”, se întreabă el.
Romulus Badea, președintele Patronatului Importatorilor de Forță de Muncă din România, afirmă că nu e convins că autoritățile au înțeles modul în care funcționează lucrurile în practică.
El spune că agențiile de recrutare facilitează, de fapt, întâlnirea dintre cererea și oferta de forță de muncă din România, dar, prin acest proiect, ele vor răspunde pentru tot, inclusiv pentru faptele străinilor.
„Adică este un pic cam mult să îi faci responsabili pentru toată lumea, pentru ce fac toți ceilalți. Și asta este problema principală în acest text care circulă zilele astea”, spune Romulus Badea.
Cum ajunge un muncitor străin să lucreze în România
- Un angajator din România care nu găsește muncitori români și dorește să aducă din afara UE poate să îi angajeze direct sau poate apela la o firmă de recrutare.
- Agenția de recrutare caută muncitori care să corespundă solicitărilor și comunică datele acestora angajatorului.
- Angajatorul este cel care aplică la Inspectoratul General de Imigrări pentru a obține avizul de muncă în România, pentru muncitorii selectați de agenții. Emiterea unui aviz de muncă poate dura și cinci-șase luni.
- Odată obținut avizul de muncă, angajatorul întocmește un dosar de muncă pe care muncitorul extracomunitar îl depune pe portalul e-viza și primește programare pentru interviul pentru viză. Această procedură durează în jur de șase luni, chiar și un an pentru anumite țări.
- Muncitorul străin merge la oficiul consular român din țara lui pentru viză și poate fi sau nu acceptat. Dacă nu este acceptat, agenția și angajatorul reiau procedura.
- Dacă e totul în regulă, muncitorul non-UE ajunge în România, semnează contractul de muncă și depune dosarul pentru permisul de ședere, care e valabil până la doi ani. Acest document este, practic, cartea sa de identitate în România.
- Dacă muncitorul străin dorește să schimbe angajatorul, e nevoit să ceară din nou permis de ședere.
„Cine decide ce muncitori ajung în România?”
Proiectul de ordonanță prevede și crearea unui registru al ocupațiilor pentru care nu se găsesc muncitori în România și pentru care e nevoie de muncitori străini.
Acea platformă unică va avea coduri de angajare fixe și va fi actualizată de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM).
„Care e forul decizional care să decidă ce fel de angajați vor veni anul viitor în România? Anumite ramuri cu siguranță pot să fie ignorate și, în general, sunt IMM-urile”, spune Diana Olteanu.
Ea consideră că toată piața forței de muncă va fi „dramatic” afectată: „Agențiile de recrutare a forței de muncă nu vor mai putea să aducă ca și până acum, oricum, pe orice, ci o să fie un cod predefinit”.
Imaginea pe care o are ANOFM asupra cererii de pe piața muncii nu e corectă, ba chiar ar fi „departe de realitate”, completează Oana Călin.
„Dacă vă uitați acum pe site-ul ANOFM-ului, cred că apar undeva la 15-17.000 de locuri de muncă disponibile, deci până în 30.000 de locuri de muncă disponibile. Și majoritatea sunt acolo pentru că noi, agențiile, rugăm angajatorii, că așa este procedura, să publice locurile de muncă disponibile.”
În România, există în prezent 140.000 de muncitori străini.
Ei sunt aduși în România fie direct de companii, fie de agențiile de recrutare autorizate de Ministerul Muncii.
Principalele țări din care provin muncitorii străini non UE sunt India, Pakistan, Sri Lanka, Nepal și Vietnam.
„Majoritatea joburilor sunt pe site-uri private precum - ejobs, bestjobs, publi24, Olx etc”, spune Oana Călin.
În plus, pentru recrutori este neclar dacă muncitorii mai trebuie să meargă la ambasade pentru viza de intrare în România, în momentul în care primesc viza de muncă conform prevederilor propuse.
„Nu este foarte clar dacă, atunci când ai fost acceptat la avizul de muncă pe platformă, primești și viza”, afirmă Diana Olteanu.
„Legea asta încurcă, de fapt, firmele care au nevoie de muncitori străini. Plus, pune niște costuri de integrare, inclusiv învățarea limbii române de către muncitorii străini, pe care firmele mai mici nu și le permit”, adaugă ea.
Cine propune schimbarea legii
Proiectul de Ordonanță de Urgență a fost întocmit de Comitetul pentru admisia și reglementarea șederii străinilor în România, înființat în vară pe lângă Guvern.
Documentul nu a fost pus încă în transparență decizională, însă circulă în grupurile agențiilor de plasare a forței de muncă.
Comitetul este coordonat de consilierul de stat Valentin Vătăjelu de la Cancelaria Prim-Ministrului.
Contactat de Europa Liberă, Valentin Vătăjelu spune că „nu știe cum a ajuns proiectul public și la jurnaliști”.
El a adăugat că documentul va fi pus în transparență decizională în perioada imediat următoare și că atunci va putea da mai multe detalii. Deocamdată nu îl comentează.
Din Comitetul care a făcut proiectul de ordonanță fac parte reprezentanți ai mai multor ministere și instituții:
- Ministerul Afacerilor Externe;
- Ministerul Afacerilor Interne;
- Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale;
- Ministerul Educației și Cercetării;
- Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenorialului și Turismului;
- Autoritatea pentru Digitalizarea României;
- Serviciul Român de Informații și Serviciul de Informații Externe (în calitate de invitați permanenți).
Care e cererea de muncitori străini de pe piața muncii
Patronatele au cerut anual, în ultimii ani, inclusiv pentru 2026, 150.000 de muncitori străini.
Pentru anul viitor, contingentul nu a fost încă aprobat, deoarece sunt încă discuții între Ministerul Muncii, care propune 75.000 de muncitori străini, și Guvern, care a propus 90.000.
Ministrul Muncii, Florin Manole, a explicat, într-un interviu la Antena 3, de ce va scădea numărul de muncitori străini aduși în România în 2026: în acest fel, ar rămâne locuri de muncă vacante pentru cei disponibilizați în urma reformei administrative pe care o pregătește Executivul.
„Din cauza faptului că în administrație se întrevăd disponibilizări... A spus premierul că va trebui să se reducă personalul, de exemplu, în administrația locală”, a spus ministrul.
El a dat detalii despre negocierile privind contingentul de muncitori străini: „Premierul a decis 90.000 de lucrători străini – a încercat o soluție de echilibru între opinia patronatelor și opinia Ministerului Muncii. Noi voiam să scădem la 75.000, patronatele voiau să crească la 150.000”.
Cum lucrează o agenție de recrutare a forței de muncă din țări non-UE
- Angajatorul care are nevoie de forță de muncă se adresează unei agenții de recrutare.
- Împreună stabilesc: naționalitatea viitorilor angajați, rolul / jobul/ fișa de post – anumite meserii au standarde diferite de cele europene – precum și condițiile de lucru, cazare, transport, cultura organizațională.
- Angajatorul și agenția semnează un contract.
- Agențiile de recrutare stabilesc, cu ajutorul agențiilor de plasare a forței de muncă din țări nonUE cu care colaborează, o listă de candidați conform cerințelor pe care o prezintă angajatorului.
- Angajatorul intervievează posibilii candidați și stabilește lista finală împreună cu agenția de recrutare.
- Candidatul primește o ofertă fermă în limba engleză, unde sunt specificate toate condițiile de muncă, salarizarea și beneficiile – transport, hrană etc.
- Pentru candidații selectați, agenția pregătește documentele necesare pentru obținerea adeverinței de angajare de la ANOFM (Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă) - din țara de origine sunt trimise către agenție următoarele documente: CV în format IGI (Inspectoratul General pentru Imigrări), diplome de studii (care se traduc și se legalizează în România), copie după pașaport (toate paginile), copie după diverse permise de ședere din alte țări și cazierul judiciar.
- După obținerea adeverinței de muncă, urmează înregistrarea pe site-ul Inspectoratului General pentru Imigrări (IGI) pentru a obține avizul de muncă.
- Pe site-ul IGI sunt încărcate în total 17 documente și, dacă sistemul validează înscrierea, se eliberează automat o programare la o dată stabilită de soft, care poate fi după câteva săptămâni, după câteva luni.
- Cum adeverința de la ANOFM este valabilă 60 de zile, agențiile „vânează” locuri libere pentru programări pe portalul IGI, pentru că, dacă expiră documentul de la Forțele de Muncă, sunt obligate să refacă toată documentația, așa cum prevede legislația în vigoare, sau caută locuri libere în alte județe.
- La termenul de prezentare pentru obținerea avizului, stabilit pe platforma IGI, agențiile se prezintă la inspectoratele teritoriale de imigrări cu toate documentele încărcate deja în platformă, în original, îndosariate.
- IGI răspunde în 30 de zile - fie cu respins, fie direct cu avizul de muncă, care contine și CNP-ul românesc. Avizul de muncă are valabilitate 180 de zile.
- Între timp, agenția din România pregătește documentele pe care le va trimite agenției din țara de origine a candidatului: dovada cazării (contract de închiriere/contract de comodat), scrisoare de garanție din partea angajatorului, draft de contract de muncă precompletat cu toate datele, solicitare de viză de muncă.
- Odată obținut avizul de muncă, agenția locală din țara candidatului încarcă în portalul e-viza solicitarea de viză, la care adaugă asigurarea, un nou cazier, fotografii, taxa consulară (în cazul în care nu o plătește angajatorul).
- Consultatul românesc din țara de origine a candidatului sau dintr-o țară apropiată – în cazul celor în care România nu are reprezentanță diplomatică – programează data interviului pentru viză, care poate fi între șase luni și până la un an din momentul depunerii solicitării.
- După interviul de la consulat, candidatul așteaptă răspunsul - între o lună și trei luni. Răspunsul poate fi negativ (și atunci candidatul își primește pașaportul înapoi) sau pozitiv și atunci mai așteaptă 5-10 zile pașaportul cu viza. Viza D/AM este o viza națională (nu Schengen) și este strict legată de avizul de muncă.
- După ce muncitorul străin ajunge în România, agenția de plasare a forței de muncă trebuie să obțină permisul de ședere – pentru care trebuie să colecteze toate documentele de la angajator – și să le depună online pentru a obține o programare la IGI.
- La data și ora programată, muncitorul străin și un reprezentant al angajatorului se prezintă la IGI cu toate actele solicitate în original. Viitorul angajat este fotografiat și i se iau amprentele pentru eliberarea permisului de ședere – ceea ce poate dura și până la două luni.
- După ce străinul e angajat, agenția de recrutare vizitează, în perioada de probă a angajatului străin, locul de cazare, pentru a vedea dacă sunt respectate condițiile contractuale și dacă cetățeanul străin respectă regulamentele.
- În cazul în care muncitorul străin alege să fugă sau demisionează, agenția de recrutare pregătește documentația obligatorie pentru angajator și îl ajută să anunțe autoritățile în maximum 72 de ore de la aceste evenimente.
- Dacă muncitorul străin dorește să schimbe angajatorul sau postul la același angajator, agenția reia procedura de obținere a unui nou permis de ședere.
Sursa: Patronatul Importatorilor de Forță de Muncă
„E o soluție echilibrată și decentă, cu atât mai mult cu cât putem să revizuim această cifră oricând pe parcursul anului viitor în sus sau în jos”, a explicat Florin Manole.
Într-un răspuns pentru Europa Liberă, Inspectoratul General pentru Imigrări susține că pe platforma dedicată solicitărilor de avize de muncă pentru străini sunt depuse deja cereri care acoperă programările până la începutul lunii iunie 2026.
Aceasta înseamnă aproape 56.000 de cereri de avize de muncă, în condițiile în care contingentul nu a fost aprobat.
Pe de altă parte, Patronatul Importatorilor de Forță de Muncă spune că cererea este de fapt mult mai mare, pentru că, pentru perioada 2 decembrie 2025 - 30 aprilie 2026, au fost depuse 73.386 de cereri de avize de muncă pe platforma Inspectoratului General de Imigrări.
În ultimii cinci ani, contingentul de muncitori străini din România a crescut constant: în 2020, Guvernul a aprobat 30.000 de muncitori non-UE, însă, din 2021 inclusiv, numărul lor a fost de 100.000 anual.
La fel ca în Uniunea Europeană, în România, este strict interzis ca agențiile de plasare a forțelor de muncă din străinătate să perceapă comisioane, taxe sau alte garanții de la lucrători.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
