Oltenia de sub Munte – povestea unui geoparc UNESCO pierdut

Povestea geoparcului aspirant Oltenia de sub Munte a început în perioada 2016-2018, la inițiativa organizației nonguvernamentale de protecție a mediului Kogayon.

Aceasta și-a început activitatea în 2003 și este condusă de Florin Stoican, specialist în geoconservare, fondator al Parcului Natural Văcărești, dar și al Parcului Național Buila-Vânturarița.

După ce asociația și-a încheiat colaborarea cu Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, pentru administrarea zonei Buila-Vânturarița, membrii acesteia s-au gândit la noi proiecte pentru regiune.

Analizând contextul global și observând potențialul suprafeței de peste 600 de kilometri pătrați, care cuprinde localitățile Vaideeni, Horezu, Costești, Bărbătești, Stoenești și Băile Olănești, unde trăiesc 24.000 de persoane, s-a ajuns la concluzia că un geoparc UNESCO ar fi mai mult decât benefic, spune Florin Stoican.

„Pe măsură ce timpul trece, este din ce în ce mai dificil să se confecționeze geoparcuri. Tocmai de asta, sunt state în Europa care se străduiesc să construiască geoparcuri, dar, din păcate, presiunea antropică și seriozitatea criteriilor UNESCO împiedică apariția lor”, spune Cristian Pitulice, expert în turism și membru al echipei care a pus bazele geoparcului aspirant.

Astfel, în 2019, o echipă de zece persoane, formată din geografi, geologi și biologi a început munca efectivă la proiect, având în vedere că numai pentru a aplica pentru certificarea de geoparc UNESCO este nevoie de chestiuni concrete.

Iar chestiunile concrete se materializează sub forma a 101 criterii, impuse de UNESCO. Practic, este necesară o radiografie a teritoriului din patru perspective: geodiversitate, biodiversitate, diversitate culturală și aspecte socio-economice.

„Nu aplici pentru ceva ce vei face, aplici după ce ai făcut ceva – spre exemplu infrastructură de vizitare, programe educaționale, dezvoltarea unor produse locale, promovare turistică”, spune Alexandru Andrășanu, directorul primului geoparc UNESCO din România, Țara Hațegului.

În ultimii ani, au fost colectate și sistematizate informații despre regiune, din punct de vedere al naturii, a fost documentată comunitatea locală, s-au format peste 150 de parteneriate cu firme și companii, antreprenori locali, cu societatea civilă, instituții de cercetare și de învățământ, instituții de cult și instituții publice.

În plus, au existat și programe de marcare turistică, de refacere a refugiilor din zonă și a traseelor turistice, au fost create piste de bicicletă și marcaje aferente, dar și trasee tematice sau festivaluri.

„La început a fost foarte greu și practic nici n-am avut buget. A fost aportul nostru, al voluntarilor, pentru că noi de abia de anul trecut avem primul angajat full time în organizație. Bugetul ăsta a fost contribuția noastră, ca voluntari”, spune Florin Stoican.

„Apoi, încet, încet, am aplicat la diferite linii de finanțare, am obținut niște granturi, am intrat într-o rețea europeană și am obținut niște granturi și, de acolo, am aplicat la fonduri guvernamentale și acum avem 100.000 de euro de la Administrația Fondului pentru Mediu, care susțin programele noastre de educație”.

Directorul Asociației Kogayon estimează că, din 2019, până în prezent, finanțarea se ridică la aproximativ 300.00 de euro.

Pierduți în legislație

După cinci ani de la demararea proiectului, în 20 martie 2024, Asociația Kogayon primește o scrisoare din partea UNESCO, în care află că Oltenia de sub Munte s-a calificat pentru statutul de geoparc, obținând un scor de 2,6 puncte din 3 posibile.

La începutul lunii iulie, în Vâlcea sosesc două evaluatoare, din partea UNESCO, pentru a verifica dacă conținutul aplicației coincide cu realitatea din teren, urmând ca la final să vină cu sugestii și propuneri de îmbunătățire a proiectului.

În cea de-a doua zi, pe parcursul procesului de evaluare, a avut loc și o întâlnire cu comunitatea locală din regiune, însemnând localnici, antreprenori și autorități. Atunci, Societatea Națională a Sării – Salrom, care deține cariera de calcar de la Bistrița/Vâlcea, a solicitat lămuriri cu privire la continuarea activității, în contextul în care localitatea ar face parte din geoparcul UNESCO.

Acela a fost și momentul în care primăria Horezu a venit cu Hotărârea de Consiliu 64 din martie 2024, prin care „demersurile făcute de Asociația Kogayon în vederea înființării unui geoparc pe teritoriul UAT Horezu” sunt respinse, pe motiv că „transformarea orașului Horezu în geoparc UNESCO ar aduce prejudicii uriașe dezvoltării urbanistice și economice ale orașului”.

Asociația nu a aflat de existența hotărârii decât în 7 iulie, în cea de-a doua zi a evaluării, la aproximativ trei luni de la publicarea ei. Florin Stoican spune că niciun membru din organizație nu a fost informat în legătură cu luarea deciziei, nici nu a fost chemat la vreo ședință de consiliu sau la vreo dezbatere despre Oltenia de sub Munte.

„De asta a fost o surpriză neplăcută, că puteam să discutăm înainte de a chema misiunea oficială de evaluare. Dacă știam că există poziția asta fățișă, nu mai făceam misiunea de evaluare. Am fi cerut amânarea ei”.

Totuși, între martie și iulie, comunicarea dintre Kogayon și primăria Horezu a continuat, dar fără vreo informare despre respingerea proiectului.

„Am avut evenimente la care i-am invitat, am avut lucruri despre care i-am informat… Dar nici așa, nu am primit nimic. Am vorbit inclusiv cu primarul și cu alți consilieri locali”.

Relația cu autoritățile a fost, încă de la început, una complicată, spune Florin Stoican. În 2022, asociația a avut parte de o întâlnire cu reprezentanții Consiliului Județean și cu reprezentanții celor șase primării din regiune, care ar fi fost de acord cu un parteneriat. Însă cu două zile înainte de semnarea lui, autoritățile s-au răzgândit.

„Noi i-am tratat, în continuare, ca pe factori interesați și i-am informat pas cu pas cu privire la tot ce am decurs în proiect. I-am invitat la evenimente, unii au participat, unii nu. I-am invitat să fie membri în Consiliul de Administrare al Geoparcului. Doar una dintre primării a nominalizat un reprezentant. Dar i-am tratat, în continuare, ca și cum erau acolo, lângă noi, tocmai pentru transparență”.

Florin Stoican spune că a mers de mai multe ori la Consiliul Local din Horezu pentru a prezenta proiectul, însă nimeni nu a ridicat vreun semn de întrebare sau împotrivire.

„Am avut zeci de întâlniri cu primarul de acolo și cu alții, politicieni locali din Horezu, și singurele temeri manifestate au fost «da, e un proiect frumos, dar sperăm să nu fie restricții, demonstrați-ne că nu vor fi restricții și atunci zicem da»”.

Primarul din Horezu: „Ne-a mințit frumos cu documentele respective”

Europa Liberă l-a contactat pe primarul din Horezu, Nicolae Sărdărescu, pentru a vedea de ce a respins proiectul și care ar fi prejudiciile aduse orașului dacă Oltenia de sub Munte ar primi eticheta de geoparc UNESCO.

Acesta spune că s-a împotrivit din cauza legislației și pentru că nu știe care sunt planurile asociației cu zona.

„România este singura țară din Europa în care geoparcurile sunt considerate arii protejate. În OUG 57/2007 scrie foarte clar acest lucru. Tot în această ordonanță de Guvern se trece clar, de exemplu, cum e în cazul nostru, ONG-ul va administra întregul parc și toate condiționalitățile care sunt legate de dezvoltarea localității”.

„I-am întrebat «cu ce veniți voi concret?» Spun că vin cu promovarea. Nu vă supărați pe mine, mai mult decât atât, au băgat inclusiv zona urbană, zona intravilană a orașului, adică tot ce înseamnă oraș, cu sate aparținătoare, în acel geoparc. Eu am înțeles că geoparcul se referea la tot ce înseamnă zonă montană, pădurile pe care le avem, dar nicidecum zona urbană”.

În plus, după ce a citit Ordonanța 57, Nicolae Sărdărescu este de părere că Asociația Kogayon, împreună cu un consiliu științific, vor putea condiționa toate proiectele administrației locale.

„Dacă vrea cineva să construiască o casă, un coteț, un gard – proiectul trebuie trimis la avizare, la ei, contra cost. Deci nu e corect să facă acest lucru. Practic, acest ONG nu va face nimic decât să administreze contracost acest geoparc și să obțină fonduri europene. Pentru ce?”

Întrebat dacă a citit documentele de la ANANP, Comisia Națională a României pentru UNESCO și Ministerul Mediului, în care se menționează distincția care provoacă confuzie și infirmă temerile sale, acesta spune că a fost „mințit frumos”.

„Vă întreb ceva pe dumneavoastră, ce este de bază, cadrul legal sau niște simple adrese?”.

Primarul nu vede care ar fi beneficiile pe care statutul de geoparc UNESCO le-ar aduce regiunii.

„Vă rog, discutați cu primarii din cele două zone, unde au făcut geoparcuri, discutați dumneavoastră cu ei și întrebați-i cum e și ce au adus aceste entități”.

Despre hotărârea din martie, prin care ideea de geoparc a fost respinsă, Nicolae Sărdărescu spune că nu a avut nicio obligație de a chema pe cineva la ședința de consiliu.

„Nu aveam nicio obligație față de ei. Ședința noastră a fost publică, anunțată public; pe site-ul primăriei există hotărârea de Consiliu Local. Noi nu avem nicio obligație față de ei. Noi am dat această hotărâre dintr-un singur motiv: am aflat de faptul că ei continuă cu aceste inițiative și am dat hotărârea după dezbatere, după discuțiile cu ei, să-i oprim, să nu facă acest activitate până nu rezolvă cele două puncte”.

În cazul în care legislația va fi modificată și Kogayon îl va spune primarului planurile concrete, acesta va fi de acord cu înființarea Olteniei de sub Munte.

Lunga listă a beneficiilor apărute după crearea primului geoparc UNESCO din țară

Cu 24 de ani în urmă, în România a fost pusă pentru prima oară în discuție ideea de geoparc UNESCO. Cinci ani mai târziu, în 2005, Țara Dinozaurilor/ Țara Hațegului, avea să intre oficial în rețeaua Europeană și Mondială a parcurilor.

Pentru a vedea care au fost beneficiile intrării sub egida UNESCO și ce s-a întâmplat în zonă de-a lungul a două decenii, am discutat cu Alexandru Andrășanu, directorul geoparcului.

Cercetarea științifică legată de dinozauri și posibilitatea de a reconstrui imaginea unui dinozaur, care trăia pe vremuri în Țara Hațegului, se datorează existenței geoparcului. În plus, apariția unor muzee, centre de vizitare și parcuri de distracție tematice se datorează tot evenimentului din 2005, spune acesta.

Pe partea de activități educaționale, a fost creată o rețea de cluburi geoexploratorii, astfel că, printr-o colaborare cu profesorii, elevii pot să descopere și să se atașeze de zonă. În continuarea rețelei, au fost puse și bazele unui program de voluntariat, în care au fost implicați peste 400 de tineri, care au devenit ambasadori ai geoparcului și au dobândit abilități de ghizi turistici.

„De asemenea, Țara Hațegului a devenit o destinație de ecoturism. Geoparcul a încurajat, în parteneriat, bineînțeles, crearea unor puncte de vizitare și interpretare a valorilor locale, geologice, naturale și culturale cum sunt Casa Vulcanilor, Casa Tradițiilor, Casa Dinozaurilor Pitici, Casa Geoparcului. Astfel, avem șase trasee de vizitare, care înseamnă șase zile”, explică Alexandru Andrășanu.

Din punct de vedere cantitativ, numărul turiștilor din regiune a crescut, dar mai important, precizează acesta, a crescut timpul lor de ședere. Dacă acum zece ani, turiștii petreceau, în medie, o zi în Hunedoara, acum timpul mediu a crescut la trei.

„Dintr-un chestionar pe care l-am aplicat turiștilor, geoparcul constituie unul din motivele principale, alături de Retezat, pentru care turiștii vin în zonă”.

De asemenea, geoparcul a contribuit și la crearea unor proiecte locale, în care sunt implicași și membrii comunității.

„Un proiect foarte interesant cu comunitatea este Asociația Femeilor din Sântămăria. Este un proiect prin care comunitatea locală, femeile din Sântămăria Orlea, derulează proiecte, care să promoveze tradițiile, atrag finanțări, organizează Festivalul Cepei, care la început de septembrie”.

Povestea continuă

În momentul de față, Asociația Kogayon are în vedere două scenarii: fie unul în care încearcă să convingă administrația locală din Horezu să-și regândească poziția, prin anularea hotărârii din martie, și să ia una nouă, favorabilă, fie altul, în care, din perspectivă tehnică, teritoriul geoparcului va fi regândit și în care orașul Horezu nu va fi inclus.

„Până la urmă, totul depinde de noi. Noi vom lua decizia, încă nu am luat-o. Dar cert e că vom continua proiectele de dezvoltare a Olteniei de Sub Munte cu sau fără UNESCO, pentru că asta ne interesează, în primul rând, să dezvoltăm comunitatea și zona. Eticheta UNESCO și statutul de geoparc erau vectori prin care făceam asta mai bine și mai repede”, spune Florin Stoican.

Varianta ideală ar fi ca orașul Horezu să rămână în planul original al geoparcului, întrucât organizația își dorește o abordare holistică, prin care să fie dezvoltat întreg teritoriul și nu doar bucăți din el.

Însă, pentru asta, întreg procesul trebuie redeclanșat, ceea ce presupune depunerea scrisorii de intenție în luna mai, apoi depunerea aplicației în noiembrie și reprimirea vizitei de evaluare în 2025. Florin Stoican aproximează că toți acești pași vor putea fi realizați în doi ani.

Între timp, spune Cristian Pitulice, „Comisia UNESCO a început demersurile necesare la ministerele de resort pentru a modifica legislația românească, pentru ca oamenii din zonă să înțeleagă că nu există nicio restricție”.

Zilele trecute, în cazul celui de-al doilea geoparc UNESCO din România, Țara Buzăului, a fost inițiată procedura de revalidare, având în vedere că acestea trebuie evaluate o dată la patru ani. Specialiștii ar urma să vină aici în 2025.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.