Înainte de Ucraina, ultima dată când Rusia a invadat în totalitate o altă țară suverană a fost în 2008 – Georgia. Moscova a ieșit victorioasă după conflictul de 16 zile de acum 18 ani, dar acesta a fost haotic și a demonstrat, printre altele, că forțele armate ruse aveau nevoie de o modernizare majoră.
În urmă cu patru ani, armata rusă semi-reformată a fost din nou pusă la încercare, când sute de mii de soldați au invadat Ucraina. Judecând după numărul impresionant de victime – peste 1,2 milioane de morți și răniți, număr care continuă să crească – situația a fost încă și mai haotică. Și Moscova încă nu a obținut victoria.
Forțele armate ruse spun că învață. Întrebarea este cât de mult au învățat de pe 24 februarie 2022 până acum.
„Rușii se adaptează la condițiile de pe câmpul de luptă, dar schimbările permanente în ceea ce privește strategia și operațiunile vor veni probabil mai târziu”, a declarat pentru Europa Liberă (RFE/RL) Dara Massicot, expertă în domeniul forțelor armate ruse și cercetător principal la Carnegie Endowment for International Peace.
„Aș caracteriza prin ce a trecut armata rusă mai degrabă ca pe o adaptare decât ca pe o reformă, având în vedere faptul că o mare parte din aceasta pare să fie determinată de presiuni destul de imediate”, a afirmat Nick Reynolds, specialist în războiul terestru la Royal United Services Institute, un think tank din Londra.
„Nu este vorba de construirea unei forțe ideale care să fie eficientă în luptele viitoare. Este vorba de rezolvarea problemelor operaționale și de încercarea de a pune la dispoziție o forță suficient de bună, conform propriilor standarde, pentru a rezolva problemele cu care se confruntă”, a adăugat el.
„Nu a existat nicio «reformă» în sensul rus al cuvântului; logica războiului face acest lucru imposibil”, a declarat și locotenent-colonelul Juha Kukkola, profesor în cadrul Grupului de cercetare privind Rusia al Universității Naționale de Apărare din Finlanda.
Armata rusă „a învățat din eșecuri... pierzând simultan trupe și echipamente experimentate, în timp ce învăța să supraviețuiască în următoarea fază a războiului”, a mai declarat el pentru RFE/RL.
Lecțiile învățate sunt „potrivite pentru nevoile acestui război, dar probabil nu vor putea fi transferate în următorul război”, a conchis el.
Între Georgia și Ucraina
După victoria haotică din Georgia, ministrul de atunci al Apărării, Anatoli Serdiukov, a fost desemnat să supravegheze schimbările majore din armată, inclusiv abandonarea „gândirii sovietice” tradiționale.
El a încercat să reducă dimensiunea totală a armatei; a reorganizat educația militară; a acordat mai multă prioritate subofițerilor, cum ar fi sergenții; a încercat să restructureze armata, trecând de la divizii mari și greoaie la grupuri tactice de batalion mai mici și mai agile.
Au fost făcute investiții majore în noi tancuri, noi transportoare blindate de personal, noi rachete, fără a mai menționa noile sisteme de comunicații, după cele care au eșuat în Georgia.
În 2012, însă, el a fost demis de președintele rus, Vladimir Putin, în urma unui scandal. Înlocuitorul său, Serghei Șoigu, om de încredere al lui Putin, a ignorat dorința ofițerilor veterani de a se reveni la vechea stare de lucruri, dar nici nu a făcut prea multe pentru a moderniza armata.
„Reformele lui Serdiukov aveau ca scop îmbunătățirea capacității Rusiei de a lupta într-un război local”, a declarat Katri Pynnоniemi, profesor la Centrul finlandez pentru studii rusești și est-europene de la Universitatea din Helsinki. „Apoi, în jurul anului 2012, accentul s-a mutat către pregătirea pentru un război mai amplu... În realitate, nu se întâmpla nimic important, dar percepția amenințărilor în cadrul regimului rus s-a schimbat. Asta a oprit reformele.”
În anii care au urmat, Kremlinul s-a angajat într-o operațiune militară de amploare: o expediție în Siria. Experții spun că acolo a câștigat o experiență valoroasă în coordonarea atacurilor aeriene, anume când soldații de la sol coordonează direct cu piloții din aer lovirea unor ținte specifice.
Când Rusia a invadat Ucraina, observatorii externi se așteptau ca armata rusă, mai mare și mai bine înarmată, să ajungă la Kiev în câteva zile. Acest lucru nu s-a întâmplat, în parte datorită curajului ucrainean, dar și operațiunilor rusești ineficiente.
În decursul unui an, forțele ucrainene au desfășurat două operațiuni de contraofensivă, respingând pozițiile rusești: în regiunea sudică Herson și în regiunea nord-estică Harkov.
Între timp, Kremlinul a schimbat comandanții, încercând să recâștige avântul. Până când și-a „rupt capul” în revolta de scurtă durată din iunie 2023 a șefului mercenarilor Wagner, Evgheni Prigojin, generalul Serghei Surovikin a reușit să stabilizeze liniile rusești, în parte prin construirea unor apărări vaste, cu mai multe straturi, care au devenit cunoscute sub numele de Liniile Surovikin.
Comandanții ruși au revenit, de asemenea, la tactici sovietice tradiționale, demodate: trimiterea de valuri de infanterie pentru a copleși apărarea ucraineană. De obicei, aceasta implica soldați slab instruiți și slab înarmați, uneori deținuți, și a devenit cunoscută sub numele de „mașină de tocat carne”, datorită pierderilor extraordinare.
Mai recent, ofițerii au recurs la trimiterea unor bărbați ușor înarmați care încercau să treacă de apărarea ucraineană, folosind motociclete sau vehicule off-road, pentru a se deplasa rapid – și în speranța de a evita dronele.
Rezultatul? Rusia a suferit mai multe victime și răniți decât în toate războaiele pe care le-a purtat după Al Doilea Război Mondial, laolaltă.
„Au pierdut cea mai mare parte a vehiculelor blindate și nu le mai folosesc pe linia frontului în același mod sau în același număr ca înainte”, a declarat Reynolds pentru RFE/RL. „Ei mizează pe atacuri de infanterie și acceptă pierderi foarte mari. Forțele lor terestre, infanteria și blindatele nu sunt foarte capabile.”
Unitățile din prima linie, a spus Massicot, sunt, de asemenea, afectate de „probleme disciplinare oribile și larg-răspândite”.
„De aceea mi-e greu să folosesc cuvântul «reformă» în legătură cu ceea ce urmează pentru armata rusă, deoarece reforma presupune recunoașterea problemelor și dorința de a face ceva în acest sens”, a spus ea. „Și cred că, în acest moment, nu există voința de a recunoaște existența acestor probleme pe linia frontului.”
Pe frontiera electronică
Printre îmbunătățirile remarcate de experți la armata rusă se numără aceea că tactica artileriei rusești și capacitatea acesteia de a utiliza războiul electronic – pentru a bruia dronele inamice sau radarele avioanelor – este formidabilă.
Nu pot fi trecute cu vederea dronele.
Atât pentru Rusia, cât și pentru Ucraina, întregul război a fost transformat de drone, au afirmat experții: drone kamikaze „Shahed”, drone de transport greu, drone cu vedere la persoana întâi (FPV), drone pilotate prin cablu de fibră optică. Aflată inițial în urmă în ceea ce privește capacitățile sale în materie de drone, Rusia a achiziționat mii de unități și tehnologie din Iran, apoi și-a dezvoltat propria producție internă.
Unitatea Rubicon a Rusiei a provocat ravagii în rândul forțelor ucrainene. O unitate hibridă care dezvoltă și achiziționează noi tehnologii, testând în același timp noi tactici și luptând alături de unitățile regulate, Centrul Rubicon pentru Tehnologii Avansate Fără Pilot este considerat cea mai de succes inițiativă nouă pe care Rusia a lansat-o din 2022.
„Conducerea militară rusă apreciază foarte mult acest model”, a afirmat Massicott. „Dotată cu resurse publice adecvate, organizația a trecut de la statutul de instituție de cercetare la cel de instituție operațională, iar în prezent își asumă tot mai multe roluri de instruire. Este un model pe care rușii doresc să îl reproducă și în alte domenii.”
În mod copleșitor, factorul decisiv pentru Rusia este pur și simplu faptul că este mai mare, a spus Kukkola: „În acest tip de război, nu trebuie să fii „mai bun” decât adversarul tău, ci doar să ai mai multe resurse, umane și materiale, și timp – dacă nu altceva – pentru a schimba situația strategică”, a spus el.
Dar Rusia nu dispune de resurse suficiente pentru a începe dezvoltarea forțelor sale viitoare pe baza a ceea ce a învățat în Ucraina, a adăugat Kukkola, deoarece pierde prea mulți oameni.
„Armatele care supraviețuiesc unui război ies uneori mai puternice din el, iar alteori eșuează complet la următoarea încercare”, a spus el.
articol preluat de la rferl.org și tradus de Europa Liberă Moldova
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.