Neoficializat încă, guvernul PSD-PNL se află pe „drumul corect”, cele două partide și-au găsit multe „puncte comune”, și este, așa cum declară lideri din ambele partide, singura soluție pentru o majoritate stabilă.
Marcel Ciolacu arată multă determinare:„ Eu consider, şi o spun cu toată responsabilitatea, că în acest moment de răscruce a României, nu avem altă soluţie politică”, și dă asigurări de „bună credință”. Garantează și pentru cea a lui Florin Cîțu, cel despre care nu mai departe de acum o lună, la moțiunea de cezură, spunea că este „șef peste un hoit politic” , că a „eșuat big time” și îi ura „Florine, Superman, ai căzut în cap! Zboară acasă!".
Dacă liderul PSD vede zorii unei vieți noi alături de foștii adversari, cel al PNL e obligat să fie ceva mai reticent. Asta pentru că liberalii și-au construit întregul mesaj politic pe anti-pesedism și au câștigat voturile electoratului promițând alungarea PSD de la putere. Însuși Florin Cîțu vitupera de la tribuna Congresului PNL că „PSD rămâne cel mai mare duşman al PNL. Cât sunt eu preşedinte al PNL nu vom face alianţă cu PSD”.
Liberalism garnisit cu pesedism
În timp ce pentru social-democrați o guvernare alături de PNL nu prezintă riscuri electorale din punctul de vedere ideologic, pentru liberalii lucrurile stau complet diferit. Mai ales că ultimul deceniu a fost marcat de două episoade care au ostilizat electoratul de centru-dreapta: USL ( Uniunea Social-Liberală) și perioada Liviu Dragnea.
Istoria PNL abundă însă de combinații cu socialiștii încă de la începutul anilor 1990. Aripa Tânără (PNL-AT, cu Dinu Patriciu, Călin Popescu Tăriceanu, Horia Rusu, Andrei Chiliman și Radu Boroianu în frunte) desprinsă din PNL s-a așezat la masa puterii executive în guvernul Petre Roman. PNL, urmașul partidului Brătienilor, condus de Radu Câmpeanu, a guvernat alături de FSN ( Frontul Salvării Naționale) în prim-ministeriatul lui Teodor Stolojan.
Pe răbojul colaborărilor cu PSD stau la loc de cinste guvernarea Călin Popescu Tăriceanu cu susținere PSD în Parlament, perioada 2007 - 2008, sau cea dintre PDL și PSD din 2009 în timpul lui Traian Băsescu, inventatorul „soluției imorale”.
De-a lungul timpului, aripi și aripioare de sorginte liberală au bătut palma cu social-democrații. ApR-ul lui Teodor Meleșcanu, FSN-ist la origine, a fuzionat cu PNL, iar Tăriceanu (ALDE) a fost în toate guvernele din perioada Dragnea.
Diferențe între USL și USL 2
Dar cea mai mare combinație dintre cele două partide a fost USL, numită și „monstruoasa coaliție” și la ea se face recurs zilele acestea când PSD și PNL par a fi gata să monteze guvernare comună. Artizanii ei au fost Dan Voiculescu (Partidul Conservator), Victor Ponta (PSD) și Crin Antonescu (PNL), personaje politice incompatibile la prima vedere.
Diferența notabilă față de ceea ce se întâmplă acum este că USL s-a prezentat ca atare în alegeri, iar oamenii au votat în cunoștință de cauză. Totul a fost la lumină, iar USL a fost legitimată prin vot. Cu totul altfel stau lucrurile în prezent.
Electoratul PNL de la alegerile parlamentare de anul trecut era mai degrabă unul anti-PSD decât de dreapta, puternic ostil după perioada Dragnea, marcată de uriașul protest împotriva OUG 13 prin care s-a încercat dezincriminarea abuzului în serviciu și introducerea grațierii.
Coalizarea unei părți semnificative a populației împotriva PSD, care atenta la independența Justiției și punea sub semnul întrebării apartenența României la Uniunea Europeană, a fost considerată o retrezire a spiritului civic. O atitudine permanent întreținută de consecvența cu care guvernarea PSD s-a războit cu contestatarii acțiunilor sale, dacă ar fi să luăm ca exemplu violența cu care a fost înăbușit mitingul din 10 august 2018.
Acest anti-pesedism al propriului electorat a fost piedestalul pe care președintele Klaus Iohannis și PNL s-au urcat în alegeri. De aceea, decizia de a reface alianța PNL-PSD la nici un an de la alegerile parlamentare este riscantă pentru liberali. Ar putea fi un USL 2, dar unul care, spre deosebire de original, merge împotriva voinței electoratului liberal. Este, de fapt, o răsturnare a acestei voințe.
PNL, între morală și aritmetică
Așa cum au spus și liderii PSD, și cei ai USR, decizia este a PNL. Partidul este divizat și fiecare tabără vine cu argumentul ei. Cea care pledează pentru un guvern cu PSD se raportează la aritmetica parlamentară și la stabilitatea viitoarei majorități parlamentare/guvernamentale. Cea care susține refacerea coaliției și guvernarea alături de USR face recurs la morală, la interesul electoral pe termen lung, dar și la riscul ca partidul să se scindeze.
Nu este clar deocamdată care este ponderea unei sau alteia dintre tabere, nici cum se poartă acest război intern și nici cât cântărește în ecuație poziția președintelui Iohannis, care insistă pentru o majoritate „stabilă și asumată”, deci indirect pentru PSD.
De remarcat că lideri proveniți din fostul PDL, precum Emil Boc, Gheorghe Flutur, de exemplu, partid care a fost adversarul politic al USL sunt exact cei care acum susțin refacerea acestei alianțe. Motivațiile nu sunt clare, ar putea fi vorba de o idiosincrazie accentuată față de USR. La fel, sunt mulți lideri din Ardeal care susțin guvernul cu PSD, deși aceasta este o zonă traditional anti-PSD.
Din informațiile Europei Libere, tensiunile în PNL sunt mari și există lideri de fililale care atrag atenția asupra riscului ruperii partidului. Grupului Ludovic Orban, care numără deja 18 parlamentari, li s-ar putea alătura alți senatori și deputați, plus o serie de șefi de organizații. Până acum a fost vorba de abandonarea grupului parlamentar PNL, dar dacă alianța cu PSD va deveni realitate, acestea s-ar putea transforma în demisii din partid.
Lucrurile vor fi tranșante luni în ședința Biroului Politic Permanent după ce vor mai fi consultați liderii de organizații. Până atunci însă ar putea să mai aibă loc încă o întâlnire cu președintele Iohannis pentru a i se prezenta atât rezultatul negocierilor cu PSD, dar și situația din partid.
