Pe 21 februarie 1981, sâmbătă seara, la ora 21.47, la sediul postului de radio Europa Liberă de la München s-a produs o explozie puternică. Au fost răniți patru angajați ai radioului, dintre care unul foarte grav, și doi locatari din preajmă - explozia a spart geamurile caselor pe o rază de o sută de metri. Din fericire, nimeni nu a fost ucis. Bomba de aproape 15 kg de Nitropenta - explozibil de tip „plastic”, de producţie românească - a fost plasată lângă un zid al clădirii, în apropierea Serviciului cehoslovac al posturilor de radio Europa Liberă / Libertatea (RFE/RL). Deflagraţia a fost atât de puternică încât a fost înregistrată de seismografe, producând daune considerabile, evaluate la peste 2 milioane de dolari.
Mult mai târziu, după destrămarea blocului sovietic și căderea Zidului de la Berlin, documente descoperite în arhivele securității germane STASI au scos la iveală faptul că atacul a fost organizat de gruparea teroristului sud-american Ilich Ramirez Sanchez, cunoscut sub numele Carlos „Șacalul”, la comanda Securității regimului lui Nicolae Ceaușescu din România. Atentatorii au vizat secţia română a postului, însă, dintr-o greşeală, bomba a lovit redacţia cehă. Despre planurile atentatului cunoșteau și serviciile speciale ale regimurilor comuniste din Ungaria și Republica Democrată Germană (RDG).
După cum scria, în 1996, Richard H. Cummings, fostul şef al serviciului de securitate al RFE/RL în perioada 1980-1995, grupul teroristului Carlos a studiat în detaliu rapoartele serviciilor secrete privind activitatea radioului în zilele de sâmbătă, între orele 21.00 și 01.00 noaptea, care spuneau că în clădire s-ar afla în acel interval până la 20% din angajați, deoarece luminile sunt aprinse în cca 40% din încăperi. Dar atentatorii s-au înșelat, în momentul deflagrației, în clădire se aflau numai aproximativ 40 din totalul de o mie de angajați.
Iată câteva imagini din istoria RFE/RL, până la și după atentatul din 1981, de la München.
Sediul din München al posturilor de radio Europa Liberă/Libertatea între anii 1951-1995.
Ilich Ramirez Sanchez, supranumit și Carlos Șacalul, la o ședință de tribunal în Franța, 28 noiembrie 2000. Atacurile teroriste ale grupului său aveau numele de cod „tango”. „Tango de la München” a vizat sediul RFE/RL. În atentat au fost implicați câțiva oameni, dar, spune Cummings, este puțin probabil ca cineva să fie tras la răspundere. „Șacalul” este deținut pe viață pentru alte atacuri teroriste. Germanul Johannes Weinrich ispășește o pedeapsă pentru explozia de la Centrul cultural francez din Berlinul de Vest, în 1983, iar elveţianul Bruno Breguet, care a detonat explozibilul la München, a fost arestat în Franța în 1982 și la scurt timp a fost eliberat, iar în 1995 a dispărut. Un alt terorist, din grupul basc ETA, a murit în Cuba, iar identitatea sa nu a fost stabilită. Generalul român care a ordonat atacul nu mai este în viață, și nici ofițerul Securității române care a coordonat grupul terorist al lui Carlos Șacalul.
Din această încăpere a sediului RFE/RL de la München pleca semnalul de emisie, peste „cortina de fier”, către circa douăzeci de țări ale blocului socialist și republici sovietice din URSS, în anii 1980.
Noël Bernard, directorul Serviciului românesc la Radio Europa Liberă, în 1981. Pe 23 decembrie același an, Noël Bernard moare din cauza unei forme rapide de cancer. S-a speculat că a fost asasinat din ordinul Securității române, prin iradiere, dar nu s-au găsit dovezi concludente în acest sens. Următorii doi directori ai Serviciului românesc al Europei Libere - Mihail Cismărescu și Vlad Georgescu - la fel, au murit tot de forme galopante de cancer.
În martie 1990, Radio Europa Liberă a difuzat în cadrul „Actualității românești” partea a doua a unui lung interviu pe care Nestor Ratesh, la vremea aceea corespondentul Europei Libere al Washington, i l-a luat generalului de securitate Ion Mihai Pacepa, fostul șef al Serviciului de spionaj ceaușist, care a dezertat în Occident în 1978, și care a încetat din viață în 14 februarie 2021.
În acest interviu, generalul Pacepa vorbește între altele și despre moartea suspectă a mai multor directori ai secției române de la Europa Liberă, între care Noël Bernard și Vlad Georgescu, acesta din urmă amenințat explicit că va fi ucis dacă dacă difuzează pe post faimosul volum al generalului „Orizonturi roșii”. În acest interviu, Pacepa vorbește și de ura viscerală a lui Ceaușescu față de directorul departamentului românesc al Europei Libere Noël Bernard.
El contrazice însă presupunerea lui Nestor Ratesh că în arhivele Securității și ale Serviciului de spionaj ar putea exista documente care să confirme sau să infirme bănuielile că Securitatea se face vinovată de moartea suspectă - și aparent din aceleași cauze - a mai multor directori ai departamentului românesc de la Europa Liberă. Dar Nestor Ratesh a găsit un document al Securității în care se vorbește de Noël Bernard.
În iulie 2007, el a prezentat la ediția din acel an a Școlii de vară organizată de Memorialul de la Sighet un „Plan de măsuri în cazul Noël Bernard, conspirativ ȘACALUL”, datat 18 august 1980
Într-un interviu acordat Europei Libere în 2007, Ratesh a vorbit despre acest „Plan de măsuri...”, dar și despre un raport al rezidenței românești a Securității de la Viena, în care se vorbește despre compromiterea și lichidarea lui Noël Bernard, o operațiune aprobată de „arhitectul-șef”, adică de Ceaușescu. În același interviu, Ratesh vorbește și despre moartea suspectă a lui Vlad Georgescu.
În 2007, Nestor Ratesh pregătea un volum legat de moartea suspectă a lui Noël Bernard și a lui Vlad Georgescu, după ce a cercetat arhivele CNSAS și arhivele SIE (acestea din urmă, cât i s-a permis). Acest volum însă nu a mai apărut.
Jurnaliști ai serviciului românesc de la Radio Europa Liberă (de la stânga la dreapta) - Doina Alexandru, Vlad Georgescu, Ioana Crisan, N.C. Munteanu, München, 1986.
Sediul principal al Europei Libere a fost stabilit la München în 1951. Primul program difuzat de la München a fost al Serviciului cehoslovac, pe 1 mai 1951. În imagine este surprins acest moment istoric. Tot Serviciul cehoslovac a fost cel care a început transmisiunile Europei Libere, pe 4 iulie 1950. Prima transmisiune a Europei Libere în limba română a avut loc doar 10 zile mai târziu, pe 14 iulie 1950.
În acea perioadă emițătoarele erau slabe și Europa Liberă încerca să ajungă la auditoriul său de după „cortina de fier” prin diferite mijloace. Deoarece în Europa vântul bate cel mai adesea dinspre Vest spre Est, asemenea baloane ca în imagine erau uneori folosite și ele pentru „răspândirea” știrilor.
Fostul aeroport din München în care s-a aflat sediul RFE/RL, în anii 1953-1966.
Fosta prima doamnă a Statelor Unite și una din autoarele Declarației Universale a Drepturilor Omului, Eleanor Roosevelt, în studioul Radio Liberty, la sfârșitul anilor 1950.
Fostul președinte american Dwight David Eisenhower și fostul președinte RFE/RL Rodney Smith, în fața hărții cu țările spre care emitea Europa Liberă la începutul anilor 1960.
În 1994, președintele Cehiei Vaclav Havel i-a propus omologului său american Bill Clinton să mute posturile de radio Europa Liberă/Libertatea la Praga, ceea ce s-a și întâmplat în 1995. În imagine, Vaclav Havel la sediul Europei Libere, în 2005, la 10 ani după ce postul de radio și-a început emisia din Cehia.
Actualul sediu din Praga al posturilor de radio Europa Liberă/Libertatea.