Linkuri accesibilitate

Cum a ajuns presa din România mai liberă ca în SUA, dar mai slabă ca în Botswana și Burkina Faso


Raportul „Reporteri fără frontiere” evaluează starea presei din 180 de țări.

Clasamentul libertății presei, publicat de „Reporteri fără frontiere”, dă naștere unor poziționări curioase: presa românească stă cu un loc peste cea din SUA, iar ambele stau mai prost decât presa din țările africane. Cum explică experții și organizația "Reporteri fără frontiere" ordinea din top?

Locul obținut de presa din România, în clasamentul libertății presei pe 2019, întocmit de organizația „Reporteri fără frontiere” (RSF), este 47 din 180 de țări analizate, scorul fiind încadrat la categoria „situație problematică”. Presa din România se află cu un loc deasupra celei din Statele Unite ale Americii. Ambele țări au scăzut trei locuri față de indexul din anul precedent și au fost degradate și la categorie. De altfel, presa românească este cel mai bine cotată din toată Europa Centrală și de Est. Publicarea raportului a avut loc în aceeași zi în care jurnalista Emilia Șercan a anunțat că a fost amenințată cu moartea, pentru a opri investigațiile sale privind doctoratele plagiate de la Academia de Poliție.

Ordinea poate părea contraintuitivă, atunci când vezi că presa din Slovacia, țară în care un jurnalist de investigație a fost executat în propria casă de mafia calabreză, se bucură de un scor mai bun, fiind pe locul 35. Și mai bine stă presa din Namibia, țară din sud-vestul Africii, pe locul 23 în lume. Presa vecinilor din Botswana nu stă așa de bine precum cea din Namibia, dar tot e mai liberă decât cea din România sau din SUA, conform indexului RSF. Și presa din Ghana sau din Burkina Faso este cotată mai liberă decât cea din România sau din SUA.

Constituția Namibiei garantează libertatea de exprimare și protejează jurnaliștii, însă lipsa unei legi care să garanteze accesul la informație publică face munca jurnaliștilor grea, arată raportul RSF. România are o astfel de lege în vigoare, iar Constituția garantează de asemenea libertatea de exprimare. Raportul mai arată că jurnaliștii din Namibia „sunt adesea ținta amenințărilor și insultelor guvernamentale”, că presa pro-guvernamentală primește contracte grase de publicitate și că serviciul secret al Namibiei folosește legi vechi, care restricționează diseminarea informației sensibile pentru „securitatea națională”.

Peste Ocean, presa din SUA, pe locul 48, este la mare distanță de cea din Namibia, pe locul 23, dacă te uiți strict la cifra din indexul RSF.

Raportul citat consideră că „libertatea presei americane, încastrată în primul amendament al Constituției din 1787, se află sub un atac tot mai intens în ultimii ani, iar primul an al președinției lui Donald Trump a dat naștere la un declin pentru dreptul jurnaliștilor de a relata. El a declarat presa un ‘dușman al poporului american’, într-o serie de atacuri verbale împotriva jurnaliștilor, a încercat să blocheze accesul la Casa Albă mai multor publicații și folosește în mod repetate termenul ‘fake news’, pentru a răspunde știrilor critice”.

Jurnaliști din SUA riscă să fie arestați atunci când acoperă proteste de stradă sau când „încearcă să pună întrebări oficiale publice”, unii dintre ei fiind agresați fizic în timpul exercitării profesiei, mai arată raportul RSF. De asemenea, se mai arată că în SUA nu există o lege care să garanteze dreptul jurnaliștilor de a-și proteja sursele, iar „avertizorii” (whistleblowers) sunt puși sub acuzare, dacă scurg informații de interes public.

Cât de relevant este topul. „Rezultatele nu sunt imbatabile, ne dau doar o orientare”

„Ideea Index-ului este să se concentreze pe cazurile individuale ale celor 180 de țări, iar situația din Statele Unite ale Americii, în termeni de libertate a presei, se înrăutățește”, a declarat pentru Europa Liberă șeful de proiect al Indexului „Reporteri fără frontiere”, Prem Samy, întrebat fiind dacă i se pare corectă poziționarea presei românești peste cea din SUA, ambele fiind sub state africane precum Namibia sau Botswana.

Organizația cu sediul la Paris își realizează în fiecare an Indexul libertății presei apelând la „jurnaliști, cercetători și specialiști în informație”, selectați din fiecare țară „pentru expertiza lor”, cărora le trimite un chestionar complex, în care sunt puși să acorde note la multiple aspecte privind funcționarea presei în țara respectivă. „Ei sunt conștienți de scopul Index-ului, care până la urmă este un instrument de advocacy. Ei împărtășesc viziunea noastră despre libertatea presei”, mai spune Prem Samy, oficialul de la „Reporteri fără frontiere”. El nu a nominalizat experții consultați în România, acest lucru ținând de bunele practici ale RSF.

Formula după care se calculează libertatea presei

„Reporteri fără frontiere” (RSF) își realizează Index-ul pe baza unui chestionar de 14 pagini, pe care îl trimite unor experți din toate țările. Sunt luați în calcul 7 factori, fiecare cu un scor între 0 și 100, unde 0 este cel mai bun:

  • pluralismul opiniilor reprezentate în media
  • independența media față de surse de putere și influență politică, guvernamentală, de afaceri sau religioasă
  • mediul de operare al furnizorilor de informații și auto-cenzura
  • cadrul legislativ
  • transparența instituțiilor și procedurile care afectează producerea știrilor
  • infrastructura care asigură producerea știrilor și informațiilor
  • date despre abuzuri și acte de violență împotriva jurnaliștilor.

RSF calculează două scoruri pentru fiecare țară, folosind formule matematice: primul se bazează pe primii 6 factori, fără cel privind abuzurile; al doilea combină primii șase factori cu cel de-al șaptelea – abuzurile. Acest lucru este făcut pentru a evita situația ca o țară să obțină un scor bun pentru că nu are violențe împotriva jurnaliștilor, pentru că difuzarea informațiilor este controlată strict de către stat.

Un scor separat al abuzurilor împotriva presei ține cont de numărul de jurnaliști morți, răpiți, închiși, arestați, exilați, agresați.

Exact aici este cheia problemei topului contraintuitiv al acestui Index. Deși operează cu o metodologie exactă, care ține cont de 7 factori agregați, scorul obținut de fiecare țară rezultă în final din opinia subiectivă a unor experți și modul în care ei resimt că evoluează situația presei din țara lor, explică pentru Europa Liberă Ioana Avădani, directoarea Centrului pentru Jurnalism Independent. Este posibil ca experții americani să resimtă mai grav involuțiile mediului liber în care operează presa din SUA, decât o fac cei din România, unde sunt obișnuiți cu derapajele.

„Chestionarul este foarte complex. Este un instrument orientativ, unul calitativ, ceea ce înseamnă că rezultatele lui nu sunt perfect imbatabile, ci ne dau doar o orientare despre dimensiunea unor probleme legate de libertatea presei, în diverse țări ale lumii”, explică pentru Europa Liberă Liana Ganea, membră ActiveWatch și coordonatoarea proiectului FreeEx.

Chiar dacă scorul obținut de fiecare țară nu ar trebui luat ad litteram, ci doar orientativ, discrepanțele pot reieși și din panelul de experți selectați să răspundă la chestionar, arată un expert care a dorit să își păstreze anonimatul: dacă sunt jurnaliști, problemele nu li se par așa de grave, pentru că ei își fac meseria oricum; dacă sunt persoane nespecializate pe funcționarea presei, care nu urmăresc constant orice caz și involuție sau evoluție în climatul presei, răspunsurile pot reieși prea optimiste.

Ce spun alte rapoarte despre presa din România

Un alt raport privind libertatea presei este cel întocmit de organizația Freedom House. Cel mai recent, din anul 2017, atribuie României scorul de 38 din 100 (unde 100 este cel mai prost), clasificând presa de aici drept „parțial liberă”. Presa din SUA a primit un scor de 23, fiind clasificată drept „liberă”. Namibia (scor 32) stă mai bine decât România, dar mai prost ca SUA, în timp ce Botswana are o presă mai puțin liberă decât România și SUA.

Raportul pe 2018 privind „indexul de sustenabilitate media”, realizat de fundația americană IREX, dă României un scor de 2,37 din 4, ceea ce se traduce prin calificativul „aproape de sustenabilitate”. Scorul ține seama de 5 factori: libertatea de expresie, jurnalismul profesionist, pluralitatea surselor de știri, managementul afacerilor de presă și instituțiile de sprijin. Scorul este obținut tot apelând la un panel de experți, care își negociază punctajele până ajung la un acord comun.

„Scorurile pentru România au înregistrat scăderi la toate obiectivele, mai puțin jurnalismul profesionist și pluralitatea surselor de știri. Scorul pe 2018 reflectă impactul pozitiv pe care îl au jurnaliștii profesioniști, care luptă împotriva unei situații sumbre și descurajatoare. (...) După cum a spus un expert, libertatea presei este o libertate pe care încă o avem”, este caracterizarea făcută presei românești de raportul IREX.

Departamentul de Stat al SUA arată, despre libertatea presei din România, că „media independente sunt active și exprimă o varietate largă de perspective, fără restricții fățișe, însă politicieni sau persoane cu legături cu grupuri politice și politicieni dețin sau controlează indirect numeroase publicații la nivel național și local. Știrile și poziția editorială a acestor publicații reflectă frecvent părerile proprietarilor și iau la țintă oponenții politic și alte organizații media”.

Raportul menționează că, în timpul demonstrației antiguvernamentale din 10 august 2018, de la București, media pro-Guvern a jucat un rol cheie în răspândirea dezinformării sau că CNA nu sancționează derapajele posturile pro-Guvern, însă le amendează pe cele anti-Guvern. Este citat celebrul episod „Pavianul”, în care Cristian Tudor Popescu și Cosmin Prelipceanu, de la Digi24, au fost sancționați cu 1.000 de lei pentru că au criticat coafura Vioricăi Dăncilă.

Departamentul de Stat menționează și violențele la care au fost supuși cel puțin 15 jurnaliști, de către jandarmi, în timp ce acopereau demonstrația de pe 10 august 2018, dar și presiunile Autorității Naționale de Protecție a Datelor Personale, care a cerut RISE Project să își dezvăluie sursele în cazul anchetei privind „valiza cu documente” despre TelDrum, amenințându-i pe jurnaliști cu o amendă de 20 de milioane de euro.

Sunt citate în raport și atacul lui Liviu Dragnea asupra jurnalistului Dan Tăpălagă, de la G4 Media, pe care l-a acuzat că a dezvăluit informații secrete în cazul memorandumului secret privind mutarea ambasadei României la Ierusalim. De asemenea, este menționat și procesul intentat de Florentin Pandele, primarul din Voluntari și soțul Gabrielei Firea, după ce publicația a dezvăluit că acesta și-a plagiat teza de doctorat. Pandele a cerut despăgubiri de 300.000 de euro.

Vezi comentarii (2)

Acest forum a fost închis
XS
SM
MD
LG