Disputele dintre Evgheni Prigojin, liderul grupării Wagner, și Igor Ghirkin, fostul comandant al separatiștilor din Donbas, ambii critici ai modului în care comandamentul militar de la Moscova conduce războiul, sunt generate de concurența pentru influență în rândul politicienilor pro-război.
Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) analizează ultima mișcare făcută de Prigojin, care l-a invitat pe Ghirkin că se alăture organizației sale paramilare, concluzionând că oferta pare mai degrabă un „pocal otrăvit” decât o ramură de măslin.
„În calitate de șef principal al PMC Wagner, îl invit pe domnul Ghirkin pe front pentru a verifica dacă poziția și utilitatea acestuia sunt adevărate, așa cum a spus el că are experiență de luptă. Îi propun să ajungă pe teritoriul LPR pentru a fi numit într-o funcție superioară, conform competenței sale, într-una din unitățile de asalt. Desigur, nimeni nu-i va putea oferi o poziție înaltă, pentru aceasta este necesar să-și arate capacitățile. Este timpul să trecem de la vorbe la fapte”, afirmă Prigojin într-un comunicat publicat pe Telegram.
Mutarea lui Evgheni Prigojin a fost cu atât mai surprinzătoare întrucât a venit după o nouă dispută care a avut recent între cei doi, după cum notează Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) din SUA în ultima sa evaluare.
Analiștii militari americani arătau încă de la începutul lunii octombrie a anului trecut că naționaliștii ruși sunt divizați în trei grupuri distincte care urmăresc obiective diferite în timp ce critică Ministerul Apărării de la Moscova:
- veterani ruși sau „proxy” care au luptat în războaiele purtate de Rusia,
- naționaliști cu propriile forțe paramilitare precum Prigojin,
- bloggerii militari din Rusia și corespondenții de război la rândul lor extrem de populari pe canalele de Telegram.
Deși Ghirkin face parte din comunitatea bloggerilor militari, el reprezintă facțiunea veteranilor în această dispută cu Ministerul rus al Apărării și celelalte grupări, în timp ce Prigojin este un naționalist autoproclamat care are acces la o structură militară paralelă.
Potrivit ISW, cei doi concurează probabil să intre în grațiile acelorași rețele naționaliste pro-război ce au legături cu Kremlinul și sunt reprezentate de politicieni naționaliști vocali. Prigojin de exemplu face curte mai multor membri ai partidului naționalist Rusia Justă - Pentru Adevăr și șefului Dumei de Stat, Viaceslav Volodin, un politician proeminent din aripa „șoimilor” ruși.
Relațiile dintre Ghirkin și mulți dintre acești politicieni s-au răcit în schimb și el ar putea fi frustrat că nu reușește să exercite aceeași influență politică precum în 2014 după anexarea ilegală a Crimeei, când deși oficial ocupa funcția de ministru al Apărării al așa-zisei Republici Populare Donețk, el ajunsese de fapt comandantul de facto al tuturor forțelor separatiste din Donbas.
Ghirkin a fost abandonat complet de Kremlin după ce forțele sale s-au retras din orașul Sloviansk din Donețk în vara lui 2014, după 3 luni de ocupație, și ca urmare a implicării sale în doborârea zborului Malaysia Airlines 17 în luna iulie a acelui an.
Igor Ghirkin a fost înlăturat atunci din funcția de ministru al Apărării al „Republicii Populare Donețk” și rechemat în Rusia, unde a locuit în ultimii 9 ani. În luna noiembrie a anului trecut el a fost condamnat la închisoare pe viață în Olanda pentru rolul său în doborârea avionului de pasageri deasupra estului Ucrainei.
Prigojin încearcă probabil să își maximizeze influența pentru a evita soarta lui Ghirkin, mai ales că șeful mercenarilor Wagner pare să fi pierdut încrederea Kremlinului în contextul în care forțele sale nu au reușit să cucerească orașul cheie Bahmut din regiunea Donețk, în pofida lansării unor atacuri aici de jumătate de an.
