Problema cea mai mare este în cazul elevilor care nu au la dispoziție tren, pentru care abonamentul este într-adevăr gratuit, și sunt nevoiți să meargă cu microbuzul.
Este și cazul Lorenei Drăgușin care a plătit, pe 11 septembrie, 180 de lei pe abonamentul lunar. Elevă în clasa a XI-a la Liceul Ovidius din Constanța, tânăra merge zilnic 13 km între comuna Valu lui Traian și școală.
„Am întrebat dacă se oferă transport gratuit și mi s-a spus că nu”, declară Elena pentru Europa Liberă. Nu știe dacă își va recupera pe viitor banii și nici dacă va beneficia de gratuitate pentru transport, așa cum prevede legea.
Colegi la același liceu, Alexandra Vasiliu, Mircea Berlea și Mara Iancu sunt într-o situație și mai proastă: plătesc zilnic 18 lei dus–întors pentru a parcurge cu microbuzul drumul de la Mamaia Nord ori Năvodari, la Constanța. Înseamnă 360 de lei pe lună, peste 4.000 de lei într-un an școlar.
Niciunul dintre cei trei nu știe dacă și de când va primi ce i se cuvine: dreptul la transport fără plată.
Exemplul Constanței nu este singular. Rareș Căuș din comuna Pechea face zilnic 36 de km până la Galați, la Liceul de Transporturi Auto, unde este elev în clasa a IX-a.
La începutul anului școlar a cumpărat din banii familiei, cu reducere, 28 de tichete pentru care a plătit 280 de lei. Două tichete îi asigură, zilnic, drumul spre școală și înapoi. Nici el nu știe cât timp va mai plăti și de când va beneficia de drepturile legale.
În situația celor de mai sus sunt sute de mii de elevi navetiști. În prezent, numărul exact nu a fost cuantificat, dar în anul școlar precedent cifra exactă a fost stabilită la 197.805, conform unui răspuns oferit de Ministerul Educației interpelării făcute de parlamentarul PSD de Iași, Marius Ostaficiuc.
Deși beneficiază de acest drept prin lege, elevilor navetiști de la Liceul Ovidius li s-a solicitat să completeze o cerere pentru „aprobarea gratuității transportului de la domiciliu la unitatea de învățământ și de la unitatea de învățământ la domiciliu”. Se întâmplă și în alte instituții de învățământ.
Trebuie să treacă în cerere:
- CNP-ul
- adresa de domiciliu de la care se deplasează zilnic către unitatea de învățământ
- adresa din cartea de identitate
- o copie a cărții de identitate
- traseul pe care circulă de la domiciliu la unitatea de învățământ și de la unitatea de învățământ către domiciliu
- distanța în km dintre localitatea de domiciliu și localitatea în care se află unitatea de învățământ
- operatorul de transport folosit și tipul transportului executat, respectiv local, metropolitan, județean, interjudețean
- stația de urcare, respectiv stația de coborâre
Președinta Asociației Elevilor din Constanța, Ariana Dudună, susține că solicitările nu sunt normale, în contextul în care șoferul mijlocului de transport în comun ar avea acces la multe dintre aceste informații.
„Apare un risc cu privire la protecția datelor personale și un risc cu privire la siguranța elevilor respectivi”, spune pentru Europa Liberă Ariana Dudună.
„Nu știu dacă elevii își vor recupera banii”
Conform noii legi a Educației, elevii ar trebui să primească biletele și titlurile de transport direct, nu să le fie decontate după ce deja părinții le-au plătit deplasarea la școală.
„Operatorii trebuie sa elibereze abonamente gratuite, pe care ulterior vor primi decontarea de la inspectoratele școlare”, susține pentru Europa Liberă Sorin Ion, secretar de stat în Ministerul Educației.
El a găsit o explicație și pentru faptul că, deși gratuit, transportul se plătește în continuare.
„Probabil că în primele zile de școală au existat probleme pe circuitul părinte – școală – operator, pentru că trebuie transmise tabele cu elevii navetiști.”
Nu la fel s-a întâmplat cu răspunsul la întrebarea-cheie, „Își vor primi sau nu copiii banii deja dați înapoi?”.
„Nu știu să vă răspund dacă vor primi retroactiv banii, e o chestiune tehnică, de ordin financiar”, explică secretarul de stat din Ministerul Educației.
Se naște și întrebarea cum ar putea statul să oblige un operator privat de transport să elibereze abonamente gratuite și să aștepte apoi banii de la stat. De ce a fost gândit astfel sistemul și nu, mai simplu, adică statul să dea direct vouchere elevilor?
„HG-ul e făcut cu cei de la Ministerul Transporturilor. Nu noi (Ministerul educației, n.r.) am putea sancționa”, spune secretarul de stat, fără să explice cum s-ar putea rezolva problema.
În privința operatorilor de transport, refuzul lor de a se implica poate fi ușor motivat de prețului mic stabilit de stat pentru transportul elevilor și de întârzierile proverbiale în recuperarea banilor.
Necunoscuta din cazul navetiștilor izolați
O altă situație nelămurită nici de lege, nici de ministere este cea a elevilor care locuiesc în zone prin care nu trece niciun mijloc de transport în comun, indiferent dacă e finanțat de la bugetul local, județean, de stat sau privat.
Ei ar trebui să primească o sumă forfetară lunară , cu avizul conform al Autorității Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC), prin hotărâre a consiliului judeţean.
Conform răspunsului transmis de ANRSC la solicitarea Europei Libere, autoritatea a primit până pe 20 septembrie solicitări privind clarificări legate de modalitatea de calcul a valorii unitare lei/ kilometru din partea a 12 consilii județene: Gorj, Caraș – Severin, Dolj, Vrancea, Vâlcea, Brașov, Buzău, Covasna, Arad, Dâmbovița, Sibiu și Hunedoara.
Autoritatea nu a emis până acum niciun aviz conform, ceea ce înseamnă că și acești elevi ajung tot pe banii familiei la școală.
Gratuitate doar în discursurile politice
La finalul ședinței de Guvern din 8 septembrie, chiar înainte de începerea noului an școlar, ministrul Educației a dat garanții că transportul elevilor va fi gratuit, indiferent de traseu și localitate.
Întrebată cine garantează că niciun elev care învață în altă localitate decât în cea de domiciliu nu va scoate niciun leu din buzunar pentru transport, Ligia Deca a spus, sigură pe ea, că Hotărârea de Guvern adoptată prevede soluții pentru toate cazurile de acest tip.
„Acest sistem este reglementat în așa fel încât nu există avans de sume din partea părinților care să fie recuperat ulterior. Iar pentru cazurile unde chiar nu avem transport public se va merge pe sumele forfetare, pentru a putea fi identificată o altă soluție”, a transmis Deca.
La două săptămâni de la începerea școlii, realitatea din teren o contrazice: dacă vor să învețe, elevii navetiști trebuie să plătească.
