Cel mai recent astfel de protest a avut loc la muzeul Prado, din Madrid. Două activiste ale organizației Futuro Vegetal și-au lipit mâinile de picturile celebrului artist Francisco de Goya. Picturile vandalizate sâmbătă au fost „La Maja Desnuda” și „La Maja Vestida”. Potrivit reprezentanților muzeului, picturile nu au fost afectate.
Tinerele au avut ca scop denunțarea inacțiunii autorităților în fața schimbărilor climatice. Protestul dorește să atragă atenția asupra creșterii temperaturii mondiale dar și a necesității unor reforme în sectorul agricol, potrivit paginii de Twitter a organizației.
Cele două activiste au scris „1.5 grade Celsius” pe peretele muzeului, făcând referință la temperatura stabilită în acordul de la Paris, privind limita sub care ar trebui să rămână planeta. Organizația Națiunilor Unite (ONU) a comunicat săptămâna trecută că atingerea obiectivului privind temperatura este imposibilă.
Protestul nu este primul de acest fel și face parte dintr-o serie de reacții ale activiștilor, în contextul conferinței internaționale de mediu COP27 care se desfășoară săptămâna aceasta în Egipt.
Activism sau vandalism?
„Un nou sezon de acțiuni” - astfel au descris cei din gruparea Ultima Generazione (Ultima Generație) valul de proteste care au avut ca țintă vandalizarea operelor de artă. Protestatarii din Italia și-au lipit mâinile de pictura „Primavera” a lui Botticelli, la Roma. Activiștii au transmis mai apoi că mediul înconjurător ar trebui să fie protejat la fel de bine ca operele de artă din muzee.
„Este posibil să vedem o primăvară atât de frumoasă și în ziua de azi?”, a fost întrebarea retorică pusă de activiști în comunicatul lor de presă, publicat după incident.
Protestul a fost inspirat de campania Just Stop Oil din Marea Britanie. Activiștii britanici au devenit cunoscuți după demonstrația din luna octombrie, când două tinere au aruncat cu supă în tabloul „Floarea Soarelui” al lui Vincent Van Gogh.
Atacul celor două nu a avariat deloc tabloul care era protejat cu o sticlă specială. Însă opinia publică este împărțită când vine vorba de astfel de proteste. Comentariile de pe rețelele de socializare se împart între cei care înțeleg și susțin mesajul pe care încearcă să îl transmită activiștii și cei care condamnă distrugerea operelor de artă.
Însă activiștii de mediu nu doresc să atragă susținerea opiniei publice prin astfel de proteste, ci mai degrabă vor să producă o schimbare, potrivit unui reprezentant al grupului Just Stop Oil, Alex De Koning. Acesta a transmis că guvernul este mai degrabă responsabil pentru alienarea publicului decât organizația pe care o reprezintă acesta.
Cu altă ocazie, doi activiști ai grupului Ultima Generație din Germania (organizația independentă de cea din Italia) au aruncat cu cartofi piure într-o pictură a lui Claude Monet la muzeul Postdam Barberini din Germania, acuzând omenirea că acordă mai multă atenției artei decât mediului înconjurător.
Lipirea de pereți și de tablouri a devenit un act de nesupunere civilă practicat tot mai des de activiști. Din punct de vedere legal, au existat consecințe pentru astfel de acțiuni. Louis McKechnie, activist pentru Just Stop Oil, cunoscut pentru că s-a lipit de o pictură a lui VanGogh, a fost condamnat la șase săptămâni în închisoare după ce s-a legat de o poartă de fotbal la un meci din Marea Britanie. Pe lângă acest lucru, tânărul a recunoscut că a primit numeroase amenințări cu moartea din cauza demonstraților sale.
Expertul în istoria artei, Noah Charney, a explicat că operele de artă țintite de activiști nu reprezintă o formă de vandalism, ci una de iconoclasm. Activiștii atacă operele pentru ceea ce reprezintă ele și pentru a atrage atenția, explică el. Există însă o linie fină între cele două.
Însă activiștii au ca țintă voința politică, nu opinia publică. Activista Phoebe Plummer, una dintre cele două activiste care au aruncat cu supă în pictura lui VanGogh, a explicat că gruparea a organizat mai multe acțiuni de nesupunere civică pentru a atrage atenția publicului și pentru a porni discuții noi despre mizele climatice.
Criticii noului val de proteste susțin că mesajul pe care doresc să îl transmită activiștii nu este unul clar. Acesta se pierde pe rețelele de socializare, unde observatorii sar ușor la concluzii, neavând răbdare să depășească factorul șocant. În plus, dacă operele afectate de aceste atacuri ar fi cu adevărat deteriorate, acțiunile activiștilor ar intra rapid în sfera vandalismului.
Pe de altă parte, experții recunosc conexiunea dintre galeriile de artă și marii producătorii de petrol. Astfel de companii sunt cunoscute pentru actele lor caritabile, printre care și finanțarea muzeelor de artă. În 2018, compania petrolieră ExxonMobil, a donat 2 milioane de dolari sectorului cultural din Statele Unite.
