Pe 30 noiembrie 1939, aproape 500.000 de soldați ai armatei sovietice au trecut frontiera de stat a Finlandei începând ceea ce avea să se numească apoi Războiul Iernii. Atacul venea după cererile insistente ale URSS de a face un schimb de terenuri cu Finlanda. Scopul era îndepărtarea graniței de Leningrad (azi St. Petersburg) din cauza temerilor față de o posibilă invazie nazistă a URSS prin Finlanda. Aceasta din urmă a refuzat schimbul.

Strategii armatei sovietice plănuiau să-i ofere dictatorului Iosif Stalin o victorie rapidă până la aniversarea zilei sale de naștere, pe 21 decembrie. N-avea să fie așa.

Deși, în final, URSS a câștigat războiul, ocuparea țării cu doar 3,7 milioane de locuitori, la acea vreme, a durat luni întregi, iar pierderile armatei sovietice au fost severe.

Aceste imagini sunt doar câteva din cele aproximativ 7.000 de fotografii de arhivă pe care Ministerul Apărării din Finlanda le-a digitalizat și pus la dispoziția publicului în 2013.

După reacția vehementă a comunității internaționale, care a condamnat atacul asupra Finlandei, ministrul sovietic de externe, Vyaceslav Molotov, a pretins la radio că avioanele URSS parașutau ajutoare alimentare - nu bombe - pentru finlandezii flămânzi.

Armata finlandeză este sursa denumirii de „cocktail Molotov” pentru aceste proiectile incendiare improvizate. Făcând glume pe seama declarației ministrului sovietic de externe, soldații au botezat așa „băutura care să meargă la mâncarea” pe care Molotov susținea că o aruncă din avioane.

O mare parte a armamentului folosit de finlandezi a fost capturat de Armata Roșie.

Inițial, soldații sovietici purtau uniforme închise la culoare. Ținte aproape prea ușoare pentru trăgătorii de elită finlndezi.

Simo Hayha era fermier și vânător și, conform informațiilor de atunci, a ucis peste 500 de soldați sovietici. A fost, la rândul lui, împușcat în față de un trăgător de elită al Armatei Roșii și rănit grav. Întrebat ulterior dacă regretă că a ucis atâția oameni, Hayha a spus că „am făcut ce mi s-a spus să fac, cât de bine am putut”. Hayha a încetat din viață în 2002, iar pe piatra sa funerară scrie „Casă - Religie - Patrie”.

Spre deosebire de finlandezi, coloanele blindate sovietice puteau fi auzite de la kilometri depărtare și se bazau pe puținele drumuri care străbăteau sălbăticia Finlandei.

Coloanele sovietice avansau pe drumuri, ceea ce trupelor de vânători de munte ale Finlandei le oferea posibilitatea de a se deplasa pe schiuri pentru a distruge blindatele.

În ianuarie 1940, Winston Churchill spunea despre invazia URSS că „Finlanda arată ce pot face oamenii liberi... Este evident pentru oricine cum comunismul atacă sufletul unei națiuni; cum îl face abject și înfometat pe timp de pace și abominabil pe timp de război. Nu putem ști care va fi soarta Finlandei, dar posibilitatea ca această splendidă rasă nordică să fie redusă la servitute în fața unei forțe brutale este un spectacol regretabil”.

În timpul războiului, temperaturile din Finlanda au coborât sub -40 de grade Celsius. La vremea respectivă, Armata Roșie nu își antrena soldații în temperaturi sub -15 grade.

Un grup de soldați sovietici, înconjurați de trupele finlandeze, a trimis un mesaj superiorilor: „Suntem pe moarte, vă rugăm să plătiți solda pe luna martie către familiile noastre. Spuneți tuturor că am murit eroi... nu ne-am predat”.

În timpul unui interogatoriu, un soldat sovietic a relatat că i se spusese să elibereze prietenii muncitori finlandezi de pericolul capitalismului. Dându-și seama că a fost înșelat, soldatul a spus: „Am simțit pe pielea mea cum ne-au așteptat cei pe care trebuia să-i eliberăm”.

După săptămâni de pierderi masive pe frontul de est, comandamentul Armatei Roșii a schimbat strategia. Noua țintă a ofensivei a devenit capturarea capitalei Helsinki, în sud.

Armata Roșie a folosit bombe incendiare cu fragmentație împotriva așezărilor finlandeze construite în majoritate din lemn.

Cu mult mai mulți soldați, sovieticii au reușit să împingă în retragere forțele finlandeze. În martie 1940, când Armata Roșie intra în Vyborg, finlandezii nu au avut de ales decât să accepte termenii foarte duri ai unui armistițiu.

Acceptarea armistițului a costat Finlanda 11% din teritoriul său, inclusiv al doilea oraș ca mărime al țării, Vyborg. Războiul Iernii a făcut 25.904 victime în rândul finlandezilor. URSS a pierdut 126.875 de soldați.

Nikita Hurșciov, liderul sovietic, își amintea mai târziu că „noi toți - și mai ales Stalin - am simțit victoria ca pe o înfrângere în fața finlandezilor. A fost o înfrângere periculoasă pentru că arăta inamicilor noștri că URSS este un colos cu picioare de lut”.

La mai puțin de un an după încheierea Războiului Iernii, Finlanda a luat decizia dezastruoasă de a se alătura naziștilor în invadarea URSS.