Războiul din Ucraina | Consiliul nuclear al ONU cere Rusiei să părăsească Zaporojie. Mărturii ale unui medic despre tortura folosită de ruși

SUA au impus noi sancţiuni 22 de indivizi ruşi şi două entităţi ruseşti.

Printre indivizi se numără Maria Alexeievna Lvova-Belova, comisarul prezidențial al Rusiei pentru drepturile copilului, care a condus eforturile Rusiei de a deporta mii de copii ucraineni în Rusia și a forțat adopția copiilor ucraineni în familiile rusești.

Printre entități se numără Task Force Rusich, un grup paramilitar neo-nazist care a participat la lupte alături de armata Rusiei în Ucraina.

Consiliul guvernatorilor din 35 de națiuni al ONU a adoptat o rezoluție prin care cere Rusiei să înceteze ocuparea centralei nucleare Zaporojie din sudul Ucrainei, informează Reuters.

Rezoluția este a doua privind invazia Ucrainei de către Rusia, adoptată de consiliul de conducere al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică.

Textul cere Rusiei „să înceteze imediat toate acțiunile împotriva și asupra centralei nucleare și a oricărei alte instalații nucleare din Ucraina” și a fost adoptat cu 26 de voturi pentru, două împotrivă și șapte abțineri, în spatele ușilor închise, au declarat diplomați pentru Reuters.

Rusia și China au fost țările care au votat împotrivă, în timp ce Egipt, Africa de Sud, Senegal, Burundi, Vietnam, India și Pakistan s-au abținut, au spus diplomații.

Un medic voluntar ucrainean capturat de forțele ruse în timpul asediului orașului-port Mariupol a făcut joi o depoziție devastatoare în fața parlamentarilor americani, povestind experiențele ei de tortură, moarte și teroare.

Yuliia Paievska, care a fost reținută la Mariupol în martie și deținută de forțele rusești și pro-ruse timp de trei luni, a vorbit în fața Comisiei Helsinki, o agenție guvernamentală creată pentru a promova respectarea drepturilor omului la nivel internațional.

Cunoscută sub porecla Taira, Paievska a câștigat atenția la nivel mondial după ce și-a prezentat filmările cu camera corporală pentru Associated Press chiar înainte de a părăsi Mariupol.

Vocea ei înecată de emoție a enumerat pentru comisie câteva dintre atrocitățile la care a fost martoră atât la Mariupol, cât și în captivitate:

„Deținute însărcinate, soarta lor necunoscută rudelor sau statului. Un luptător care a fost bătut timp de trei ore și apoi aruncat într-un subsol ca un sac. Și doar o zi mai târziu, cineva a venit la el. Un copil mort în brațul unei mame. Un băiat de 7 ani cu răni de glonț care mi-a murit în poală pentru că nu am putut alunga moartea în acest caz. Prizonieri în celulele lor țipând săptămâni întregi și murind din cauza torturii fără ajutor medical în timpul acestei internari în iad. Singurul lucru pe care l-au simțit înainte de moarte a fost abuzul și bătaia suplimentară. Prietenul meu, ai cărui ochi i-am închis înainte ca trupul lui să cedeze. Și încă un prieten. Si alta, si alta. Un oraș de o jumătate de milion de oameni murind sub ochii mei, sub lovituri aeriene, metodic, planificat. Atacuri aeriene asupra spitalelor și zonelor rezidențiale. Un spital plin de soldați răniți și civili în care medicamentele anestezice s-au epuizat și antibioticele sunt pe cale să se epuizeze. Soldații și întreg personalul medical dorm două, trei ore pe zi pentru că operațiile sunt una după alta. Mașini Medivac sosesc la fiecare cinci zece minute, unde răniții și morții stau întinși unul peste altul și a căror soartă este imposibil de înțeles chiar dacă ai încerca. Arderea mașinilor cu oameni aprinși în ele. Ofițerii de poliție scot din dărâmături femei și copii mutilați fără a fi recunoscuți. Oameni care colectează apă din bălți. Case jefuite. Câini care odată au fost animale de companie care târau membre umane prin oraș. Prizonieri care au fost forțați să-și dezbrace hainele de către ucigași înainte de a fi uciși încet și sacrificați. Camere de tortură special pregătite. „Știi de ce îți facem asta?” a Paievska a spus că a întrebat-o un soldat rus în timp ce o tortura. „Pentru că poți”, a răspuns ea.