Cetățeanul kârghâz Ernisbek Mamasîdikov nu se aștepta să fie implicat în invazia Rusiei în Ucraina. Anul trecut, în august, însă s-a pomenit îmbrăcat în uniformă militară, îndreptându-se spre front.
Schimbarea bruscă din viața lui Ernisbek Mamasîdikov a survenit după o perioadă de zece ani în care a locuit intermitent la Moscova. Pe 2 august 2025, bărbatul în vârstă de 37 de ani și-a sunat soția, pe Nazgul Saghinova, și i-a spus că a fost reținut și dus la comisariatul militar.
„Nu plec la război, ci doar în armată. Mi-au spus că voi servi timp de un an. Nu-ți face prea multe griji. Ai grijă de copii”, a scris el. „În curând îmi vor lua telefonul. Te voi contacta când voi putea.”
Mamasîdikov, care are și pașaport rus, a dat ultimul telefon unei rude pe 20 august. Era atunci la Kupiansk, în Ucraina, și i-a spus rudei că în ziua în care au ajuns acolo, el și alții ca el, ceainăria unde au băut ceai a fost bombardată.
De atunci, nimeni nu a mai vorbit direct cu el. Autoritățile militare ruse l-au declarat dispărut în Ucraina din octombrie.
Căutând în tăcere
Nazgul Saghinova a căutat fără încetare – a mers la Moscova și a depus apeluri la Crucea Roșie, Ministerul Apărării rus și parchetul militar – toate fără rezultate sau sprijin financiar. Soția lui Ernisbek Mamasîdikov monitorizează constant rețelele sociale, în căutare vești.
„Singurul lucru pe care îl urmăresc sunt grupurile de pe Telegram. Mă uit la ele, urmăresc informațiile care apar, poate vor fi vești. Aștept vești pe YouTube, sperând că războiul se va termina. Singurele persoane cu care vorbesc sunt femei ca mine”, a declarat ea pentru Serviciul Kârgâz al RFE/RL.
Ernisbek Mamasîdikov este unul dintre cei aproximativ 700 de cetățeni kârgâzi care au dispărut în război, potrivit Tamarei Kurușkina, de la asociația „Vreau să trăiesc”, susținută de guvernul ucrainean, care urmărește soldații uciși, capturați sau dispăruți în război.
„Mai puțin de 3% dintre cei dispăruți sunt găsiți în viață. Aproximativ 95-97% sunt uciși, iar cadavrele lor nu sunt recuperate”, a spus ea.
Autoritățile kârgâze – ca și cele din multe alte țări – avertizează că cetățenii care se alătură conflictelor armate străine pot fi acuzați penal. Majoritatea familiilor se tem să depună cereri oficiale de ajutor, de teamă să nu fie pedepsite, și rămân tăcute.
Acest lucru lasă rudele în impas, incapabile să caute informații sau sprijin și vulnerabile la dezinformare.
Datorii, război și o alegere imposibilă
Minura își caută și ea soțul, pe Erkinbek, care a dispărut în provincia Luhansk, în estul Ucrainei. (Numele lor au fost schimbate din motive de siguranță)
Și el este cetățean kârgâz cu pașaport rus. Soția lui afirmă că datoriile l-au obligat să se alăture armatei ruse după ce familia lor a lucrat la Moscova mai mult de un deceniu. Aceasta este a doua lui înrolare și nu a s-a întors încă. Prima i-a lăsat sechele sub forma unei comoții cerebrale severe și a coșmarurilor, adaugă Minura.
„Noaptea, se trezea brusc, țipa, chiar lovea. Plângea, spunând că îi vedea pe copii dispărând în fața ochilor lui. Războiul schimbă oamenii”, explică Minura. „Soțul meu a plecat la război în vara anului 2025 pentru a doua oară. După o lună, nu am mai primit vești. De atunci, îl căutăm.”
Obstacolele birocratice sunt imense, iar luptele în curs din Luhansk lasă familiile în așteptare, neputincioase.
„Trăiești ca într-un tunel. Nu știi ce să le spui copiilor tăi, părinților tăi. Mergi înainte, dar inima te doare”, spune Minura.
Ceață juridică și tăcere financiară
Artem Kliga, avocat specializat în drept militar în Rusia, care locuiește de doi ani în Germania, a vorbit cu reporterii Serviciului Kârghâz al RFE/RL despre provocările juridice și financiare cu care se confruntă familiile.
„Cu un singur cuvânt din partea comandanților, instanța poate declara persoanele dispărute sau decedate. Scopul principal este de a evita plata soldatului sau a rudelor sale”, a spus el. „De obicei, dacă persoana este în viață, se plătesc aproximativ 200.000 de ruble pe lună (aprox. 2.200 de euro). Cetățenii kârgâzi din afara Rusiei nu pot face apel sau cere nimic în mod eficient.”
Rusia găzduiește o populație numeroasă de migranți din Asia Centrală, care reprezintă aproximativ 3,5-3,8 milioane din cei 5,7 milioane de cetățeni străini care locuiau în țară la începutul anului 2026, potrivit Ministerului de Interne rus.
Institutul pentru Studiul Războiului, un think tank cu sediul în SUA, afirmă că Ministerul Apărării rus a constrâns cel puțin 20.000 de migranți din Asia Centrală să se înroleze în armată, amenințându-i cu revocarea cetățeniei și deportarea familiilor.
Mulți dintre ei au dublă cetățenie și reprezintă o sursă utilă de persoal militar pentru armata rusă, care suferă pierderi uriașe în fiecare lună în Ucraina.
Pentru oameni ca Saghinova, este un coșmar cu care ar prefera să nu aibă de-a face.
„Noi, femeile, suferim. Copiii stau în fața mea și mă întreabă de tatăl lor. Nu știi ce să le răspunzi”, a spus ea. „Înainte de a pleca [în Rusia], oamenii ar trebui să se gândească la cei dragi – la părinții lor – și dacă se vor întoarce sau nu.”
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.