Războiul din Siria a provocat până acum moartea unui număr de aproape 400.000 de persoane. Alte câteva milioane au fugit din țară și au devenit refugiați în țări situate la mii de kilometri de ceea ce până în 2011 numeau „acasă”.
Unul dintre acești refugiați este Talhat Tayara, un sirian care trăiește de 10 ani la București.
Talhat mai venise în trecut în România, la fratele lui, care a trăit un timp aici. Între timp, fratele s-a întors în Siria unde a și decedat. Talhat a ținut minte cum e în România și, când a început războiul, a venit la București.
Ne-am întâlnit cu Talhat în parc. Bărbatul are 57 de ani și e cu toată familia în România. Copilul lui, în vârstă de 10 ani, s-a născut la București și are certificat de naștere românesc.
Sirianul se scuză că nu vorbește bine limba română, pe care a învățat-o singur. Primul lucru pe care l-a învățat a fost „Bună ziua!”. El spune că s-a adaptat în România, chiar dacă viața nu e ușoară pentru un refugiat.
„Ca refugiat, e foarte greu pentru noi. Salariile nu sunt suficiente pentru cheltuiala care este aici. În rest, totul este bine, față de ce este la noi (n.r. Siria)”, a spus Talhat Tayara.
În primii ani lucra „la unul și la altul”. Nu i-a fost ușor să se adapteze, mai ales că în Siria avea magazinul lui, se considera om de afaceri. Pentru a deschide o afacere în România e greu pentru un refugiat, spune el. Îți trebuie bani, iar toți banii și toate bunurile lui Talhat Tayara au rămas în Siria.
În România, a lucrat ca șofer, a lucrat la un magazin, și la un restaurant. Din cauza stresului, în ultimul an s-a îmbolnăvit. Într-o zi a căzut în fața blocului. A aflat apoi că a făcut cheaguri de sânge la plămâni și a stat 14 zile în spital. A avut parte de un tratament și un doctor bun, care i-a spus să nu se mai streseze. „Doctorii m-au ajutat mult. Sunt foarte mulțumit”, a spus Talhat Tayara.
„Toată lumea așteaptă să se termine această tragedie”
Războiul din Siria l-a marcat pe viață pe Talhat. Are multe rude acolo și ține legătura cu ele pe internet. E la curent cu tot ce se întâmplă în țara natală și nu-și face speranțe că o să fie bine prea curând.
Singura lui grijă este să asigure o viață liniștită copilului lui, care doar a auzit de război și de Siria. Nu știe nimic despre locurile în care au crescut părinții lui. „Viața lui a fost foarte minunată, l-am băgat aici la grădiniță de la 3 ani, a învățat bine limba română, l-am băgat să joace și la Clubul Dinamo”, ne explică Talhat.
Sirianului îi e dor de țara lui. Când povestește despre Siria i se luminează fața, dar când e întrebat dacă vrea să se întoarcă spune că nu are unde.
„Acolo (n.r. în Siria) este țara noastră. Trebuie să știm ce se întâmplă acolo. Toată lumea așteaptă să se termine această tragedie. 11 ani ( n.r. de război) e suficient. Acolo nu este lumină, nu este apă. Iar acum salariul în Siria este aproape 20 de dolari, iar un dolar e 4.000 de lire siriene, nu ajunge decât pentru 2-3 zile. Acolo lumea trăiește vai de capul lor, cum se spune pe românește”, spune Talhat.
„Viața e grea, dar ne descurcăm, nu moare nimeni de foame”
Din cauza bolii, Tahlat lucrează acum numai patru ore pe zi, ca șofer. A încheiat un contract pentru a lucra la un restaurant și în curând speră că va câștiga puțin mai bine.
„Ca sirian care știe ce a fost la noi– suntem mulțumiți să suntem în siguranță, avem liniște. Viața e grea, dar ne descurcăm, nu moare nimeni de foame. Sunt foarte mulțumit. Dar ca orice om, durerea mare e că la noi e tragedie, de ce se întâmplă la noi (n.r. Siria). Dechizi ochii și e război. Și până când? Nu este niciun viitor! Când se termină războiul, nimeni nu știe”, se amărăște Talhat.
Pe de altă parte, se consideră un norocos că are unde să stea, că poate să muncească și că asigură un viitor copilului lui. Știe că alți sirieni nu au fost atât de norocoși și dorm în corturi și în zone pentru refugiați la granița cu Turcia sau cu Iordania.
Talhat are rude peste tot în Europa. Cel mai bine i se pare în Norvegia și în țările din Nordul Europei în general, unde refugiații primesc ajutor să se angajeze, locuință, iar traiul este mult mai bun. Dar Talhat știe că în alte țări refugiații se simt „altfel”, în sensul că nu se simt de-ai locului, ceea ce spune că nu i s-a întâmplat în România.
La rudele din Norvegia merge soția lui și cu băiatul. El nu s-a prea plimbat, a vizitat doar câteva locuri din România. „N-am avut posibilitatea, că trebuie să ai bani. Am fost la mare, la munte puțin”, a spus Talhat.
Are mulți prieteni printre români, pe care îi găsește oameni buni. „Românii sunt oameni foarte sufletiști. Nu este ca în alte țări, că mai vorbesc cu niște rude din altă țară, acolo se simt altfel. Aici nu am simțit nimic. Am mulți prieteni aici, oameni foarte buni”, spune Talhat.
Sirianul spune că dacă ai apucat să fii refugiat în România, nu poți să pleci ca refugiat în altă țară, de exemplu Norvegia. Cum războiul din Siria pare să nu se termine curând, Talhat vrea să rămână aici.
„Vreau (n.r. să rămân în România). Unde să mă duc? Mă duc în Siria? Ce să fac acolo? Am zis că am noroc că stau aici”, a conchis Talhat Tayara.
Războiul din Siria: Aproape 400.000 de morți și milioane de refugiați
Războiul din Siria, care durează de peste 10 ani, s-a soldat până acum cu cel puţin 388.652 de morţi și milioane de refugiați în toată lumea. Un raport UNICEF din acest an arată că situația multor copii și familii rămâne precară, aproape 90% dintre copiii având nevoie de asistență umanitară.
Raportul arată că un deceniu de conflict a avut un impact șocant asupra copiilor și familiilor din Siria:
- în ultimul an, prețul coșului mediu de alimente a crescut cu peste 230%;
- peste jumătate de milion de copii sub cinci ani din Siria suferă de subdezvoltare ca rezultat al malnutriției cronice;
- aproape 2,45 de milioane de copii din Siria și alți 750.000 de copii sirieni din țările învecinate nu merg la școală; 40% dintre ei sunt fete
