Monarhia britanică are cel mai scăzut nivel de susținere din ultimii 40 de ani, de la începerea colectării datelor: doar trei din zece britanici consideră că monarhia este „foarte importantă”. Conform The Guardian, cifrele reflectă o tendință generală de retragere a susținerii pentru monarhie.
Generațiile mai tinere sunt cele mai critice față de monarhie: unul din zece tineri britanici consideră că monarhia este importantă, față de patru din zece oameni de peste 55 de ani.
Când organizatorii încoronării au rugat supușii britanici să depună un jurământ noului rege, ceea ce doar nobilimea a făcut la încoronarea Reginei Elisabeta a II-a, milioane de britanici au reacționat negativ.
Publicul britanic va fi invitat, în timpul încoronării, să repete cuvintele „jur că mă voi supune cu adevărat majestății voastre, urmașilor și tuturor succesorilor stabiliți prin lege, așa să mă ajute Dumnezeu”.
Criticii scot în evidență și faptul că jurământul anglican nu ar respecta celelalte religii din Marea Britanie, una dintre cele mai diverse țări din acest punct de vedere.
Un personaj mai puțin popular
Regina Elisabeta a II-a a fost în mare parte îndrăgită și admirată încă de la încoronarea sa la vârsta de doar 25 de ani. Performanța de a rămâne pe tron timp de 70 de ani, neegalată în istoria Marii Britanii, o face o figură greu de înlocuit.
Fiul său, Charles, n-a fost însă niciodată atât de îndrăgit de publicul care l-a văzut mai degrabă ca un moștenitor, care nu și-ar merita funcția și nu ar fi pregătit pentru ea. Nu l-au ajutat nici scandalurile după ce a încercat să influențeze guvernul, a acceptat donații controversate și și-a ascuns parte din avere în paradisuri fiscale.
Printre controversele din trecutul său se numără mariajul eșuat cu prințesa Diana, înlocuită cu actuala sa soție Camilla. Pe lângă faptul că nu era plăcută de public, aceasta era deja divorțată, un mare tabu în familia regală.
Și ruperea de fiul său mai mic, prințul Harry, i-a redus din popularitate.
Încoronat la 74 de ani, Charles este considerat de mulți a fi prea bătrân în vârstă pentru noul rol. Un sondaj de opinie realizat în aprilie 2022 de Ipsos releva că aproape jumătate din britanici considerau că William, nu tatăl său Charles, ar fi trebuit să devină monarh al Regatului Unit al Marii Britanii.
Un eveniment scump, pentru un rege miliardar, în mijlocul unei crize economice
Ceremonia de încoronare a Regelui Charles ar costa în jur de 100 de milioane de lire sterline, bani din bugetul public.
Puțini britanici consideră că evenimentul merită un preț atât de mare, mai ales în mijlocul unei crize economice care le afectează nevoile de bază.
Între 2.700 și 3.200 de oameni au murit de frig în propriile case în această iarnă, în Marea Britanie, pentru că nu și-au permis să le încălzească. Una din cinci gospodării britanice sare peste mese pentru că nu și le poate permite, iar patru milioane de copii din Marea Britanie suferă de sărăcie alimentară, adică nu au acces la mese suficiente și sănătoase. Numărul s-a dublat între ianuarie 2022 și ianuarie 2023.
De cealaltă parte, reprezentanții barurilor, restaurantelor și hotelurilor britanice (HoReCa) estimează că ceremonia le va aduce beneficii estimate la 350 de milioane de lire sterline (aproape 400 milioane de euro), potrivit BBC.
Încoronarea ține însă de tradiție, nu este o cerință legală, așadar mulți britanici se întreabă de ce evenimentul este totuși plătit din banii publici ai statului și nu din averea personală de peste 1,8 miliarde de lire a regelui, pentru care nu plătește nici impozite, nici taxe de moștenire.
Parte din averea personală a Regelui Charles provine din:
- Proprietățile coroanei, în valoare de 15,2 miliarde de lire, care nu pot fi vândute de rege, dar 25% din profitul generat de acestea anual li se acordă membrilor familiei regale. La moștenirea acestor bunuri care nu pot fi înstrăinate, Regele Charles nu plătește impozit.
- Plăți provenite din proprietăți și pământuri și proprietăți private, care le-au adus Reginei Elisabeta a II-a și fiului său un profit de 1 miliard de lire de-a lungul anilor. Doar domeniile de la Cornwall și Lancaster valorează împreună peste un miliard și jumătate de lire. Împreună, cele două proprietăți aduc un venit anual de 41 de milioane de lire.
- Alte proprietăți private aduc anual profit prin bilete de intrare, chirii, și vânzări de produse agricole. Răspunsul de la Palatul Buckingham este că veniturile generate din aceste proprietăți ajută de fapt eforturile filantropice ale regelui și costurile sale de zi cu zi pentru a nu fi „o povară asupra statului”.
- Peste 23 de mașini (Rolls-Royce, Bentley, Jaguar) în valoare de peste 6,3 milioane de lire.
- 70 de cai de curse, în valoare de peste 27 de milioane de lire.
- O colecție de timbre estimată la 100 de milioane de lire.
- O colecție de artă în valoare de 24 de milioane de lire.
- Bijuterii din colecția privată a familiei, care se pot vinde la suprapreț din cauza conexiunii cu familia regală, până la o valoare estimată conservator la 533 de milioane de lire.
- Investiții în diverse companii, cel puțin 142 milioane de lire.
- Salariul anual primit în calitate de monarh, aproximativ 86 de milioane de lire.
Proprietățile primite de la Regina Elisabeta a II-a au fost primite de către Regele Charles fără o taxă de moștenire.
Reprezentanții Palatului Buckingham spun că acest lucru ține de guvern, nu de Casa Regală, dar aranjamentul impozitelor a fost stabilit de Regina Elisabeta a II-a și premierul John Major în 1993. În mod normal, orice sumă este taxabilă la o rată de 40% după ce trece de 325 de mii de lire.
Regina Elisabeta plătea, în mod voluntar, impozite pe venit, dar Regele Charles și-a acceptat moștenirea și nu a dat de înțeles încă dacă va plăti impozite.
Intimidarea protestatarilor înaintea unei încoronări tensionate
Poliția metropolitană din Londra a anunțat, cu câteva zile înaintea încoronării Regelui Charles, că va folosi la scară largă tehnologiile de recunoaștere facială pentru mulțimile care vor ieși în stradă.
Tehnologia va scana fețele celor din public și îi va compara cu infractorii din baza de date a poliției, într-o acțiune descrisă de experții din domeniu ca fiind cea mai mare utilizare de recunoaștere facială în direct din Marea Britanie și chiar din Europa.
Poliția metropolitană a spus că nu se va folosi de tehnologia de recunoaștere facială împotriva activiștilor sau a protestatarilor. Poliția a mai folosit, în trecut, aceste tehnologii pentru a identifica protestatari.
Grupurile anti-monarhie, care au declarat că vor protesta pașnic, au primit, prin poștă, scrisori de avertizare de la ministerul de Interne. Noile reguli impuse de minister dispun că protestatarii care blochează drumuri pot fi pedepsiți cu până la un an în închisoare și oricine este considerat deranjant poate fi oprit și percheziționat de poliție.
Ministerul de interne spune că schimbările legislative sunt o coincidență, dar avocații care au analizat scrisoarea spun că ar putea fi considerată o tactică de intimidare înaintea încoronării.
Autoritățile au avut o toleranță scăzută pentru orice fel de critică adusă noului rege. Un bărbat care a strigat „Cine l-a ales?” la o ceremonie locală de proclamare a Regelui Charles în septembrie, a fost arestat, precum și o femeie care ținea o pancartă cu mesajul „La naiba cu imperialismul, aboliți monarhia”, dar și un avocat care a ridicat o foaie de hârtie goală în fața parlamentului.
Probleme nerezolvate: Rămășițele coloniale ale monarhiei, în epoca contemporană
În timpul domniei Reginei Elisabeta, a început un proces mondial de decolonizare, în care națiunile din Imperiul Britanic și sub controlul altor țări europene și-au câștigat independența.
Dintre țările rămase sub controlul direct al monarhului englez și în uniunea Commonwealth (Comunitatea Națiunilor), multe caută să se desprindă de centrul imperial.
În 2021, de exemplu, Barbados a înlăturat-o pe Regina Elisabeta de la șefia statului și a devenit republică, după 55 de ani în care ea a fost regina statului independent Barbados. Țara din Caraibe a rămas parte din Commonwealth, împreună cu alte 55 de țări.
În afară de Regatul Unit, Regele Charles al III-lea este șef de stat în doar 14 dintre țările membre: Antigua & Barbuda, Australia, Bahamas, Belize, Canada, Grenada, Jamaica, Noua Zeelandă, Papua Noua Guinee, Saint Kitts & Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent & Grenadine, Insulele Solomon și Tuvalu.
Australia și Noua Zeelandă discută, în ultimele decenii, despre o posibilă reformă națională prin care țările ar deveni republici și ar căpăta proprii șefi de stat. Noul comisar australian în Marea Britanie, Stephen Smith, a declarat că o republică Australiană este „inevitabilă”.
Peste jumătate din australieni nu îl susțin pe Charles al III-lea iar șase din zece doresc un referendum pentru a hotărî dacă Australia ar trebui să devină republică.
Liderii indigeni din 12 țări din Commonwealth au cerut Regelui Charles, printr-o scrisoare deschisă, să își ceară scuze pentru colonizarea și sclavia britanică. Ei cer monarhiei britanice să plătească compensații pentru resursele extrase de-a lungul timpului din țările lor și pentru suferința provocată de regimul colonial.
Chiar dacă mare parte din traficul sclavilor din Africa a fost executat de companii private cu acordul coroanei britanice sau ale altor țări europene, familia regală britanică a deținut în mod direct sclavi pe plantații din America.
