Linkuri accesibilitate

Bloomberg vs. Trump: șocul miliardarilor! și cum normele islamice actuale nu vin din Coran. Revista presei europene


Măcelărie musulmană halal în Mongolia, 13 aug., 2018.

The Guardian, la Londra, avertizează, pornind de la un articol al unui grup de cercetători publicat în revista Nature, că planeta a ajuns într-un punct aproape de neîntoarcere, un tipping point, și The Guardian înșiră o serie de catastrofe care riscă să devină inevitabile și ireversibile în absența unor decizii politice de ultimul moment.

Tot The Guardian publică tribuna unui activist al Extinction Rebellion, unul din sutele de militanți care au început o grevă a foamei nelimitată pentru a atrage atenția asupra felului în care planeta se precipită spre acel tipping point dincolo de care nu ar mai fi întoarcere.

The Times, cotidian conservator, mai degrabă pro-Tory și pro-Brexit, e preocupat de un alt tipping point: acela al prețului medicamentelor, care ar putea crește, în Marea Britanie, după Brexit, în cadrul acordului comercial cu SUA.

The Times menționează un pachet de 451 de dosare oficiale care arată cum firmele farmaceutice SUA caută să mențină prețurile ridicate în Marea Britanie.

The Telegraph, în schimb, ziar în întregime pro-Brexit și care continuă să publice biletele de opinii ale lui Boris Johnson, își continuă campania totală pentru ieșirea din UE și îl acuză astăzi din nou pe șeful opoziției Labour, Jeremy Corbyn, că ar fi un antisemit.

Un evreu în cursa pentru președinția SUA

Cealaltă personalitate politică a zilei în plină ascensiune este Michael Bloomberg, miliardarul evreu american despre a cărui confruntare cu Donald Trump săptămânalul politico-satiric francez Le Canard enchaîné schițează (doar în ediția pe hârtie), chiar în prima pagină, un tablou ironic: Șocul miliardarilor! Adevărul este că urcat pe cele 50 de miliarde la cât e evaluat, Bloomberg se arată a fi de 17 ori mai bogat decât Trump, ceea ce, spune Le Canard, ar trebui să dea naștere multor dezbateri filozofice pasionante și pasionale.

Le Canard amintește că Bloomberg, candidat democrat, mai fusese odată membru democrat în 2001, înainte de a trece la republicani. Ceea ce i-a permis să urce în fotoliul de primar al New Yorkului. Cu ajutorul cui? Al lui Rudy Giuliani, care este astăzi avocatul lui Trump, cel vârât în miezul „afacerii ucrainene”. Da, Giuliani care împingea foarte mult ca noua putere ucraineană să deschidă o anchetă împotriva fiului rivalului lui Trump, Joe Biden, care Joe Biden este și... rivalul lui Bloomberg în cursa pentru investitura democrată.

Asta înseamnă, spune Le Canard, scărpinându-și penele... că Trump și Bloomberg sunt pe moment oarecum aliați împotriva lui Biden.

Comisia UE votată prin aranjamente politice

După votarea, ieri, miercuri, a Comisiei Europene, în plenul Parlamentului European, Le Monde are astăzi un portret al șefei Comisiei, Ursula von der Leyen.

Votul a dat naștere unor conflicte în cadrul anumitor grupuri politice și delegații. Printre români, Adina Vălean, de la PPE, a votat pentru ea însăși (fiind încă europarlamentară, ea a votat pentru Comisia în care tot ea va fi membru), iar de la PSD Maria Grapini și Chris Terheș s-au abținut de la vot.

În Italia, La Repubblica analizează ruptura din cadrul Mișcării Cinque Stelle, M5S: zece eurodeputați ai grupării au votat pentru Comisia von der Leyen, iar patru – împotrivă.

Mai surprinzătoare a putut însă părea abținerea deputaților socialiști francezi, care au făcut cunoscut dinainte ca nu vor sa dea un cec in alb șefei comisiei astfel încât ea sa fie in permanenta conștienta ca depinde de parlament, spre deosebire de predecesorul ei Jean-Claude Juncker. Parlamentul se răzbună astfel pentru faptul ca i s-a luat dreptul greu câștigat anterior de a numi președintele comisiei europene, apariția surpriza a Ursulei von der Leyen fiind doar fructul unui aranjament între Macron si Merkel.

În Italia, iarăși, Corriere della Sera prezintă planul lui Macron și Merkel de renovare a funcționării UE. Planul fusese prezentat la Bruxelles și de către site-ul american Politico, și el include crearea unui grup de experți-deminori, care să intervină în orice criză politică și instituțională și pentru care a fost prevăzut un post important, numele cel mai vehiculat fiind cel al fostului premier liberal belgian și apropiat al lui Macron, Guy Verhofstadt.

Bucătăria Coranului

În sfârșit, tot la Bruxelles, Le Soir prezintă o excepțională lucrare colectivă despre islam, « Le Coran des historiens », o sumă monumentală în trei volume și mai mult de 3.000 pagini care lămurește textul coranic pornind de la lumina ultimelor analize istorico-critice.

Grupul de istorici care au pus la punct aceste trei volume de câte 1.000 pagini fiecare este condus de expertul francez Mohammad Ali Amir-Moezzi și de belgianul Guillaume Dye, professeur d’islamologie à l’Université libre de Bruxelles (ULB).

De când a apărut pe 14 noiembrie, colecția de studii a beneficiat de o publicitate excepțională, în Le Figaro (Adevărul despre Coran) sau în Libération, iar Le Soir publică un interviu cu Guillaume Dye în care acesta explică faptul că majoritatea preceptelor actuale ale islamului nu își au originea în Coran.

Exemplul cel mai la îndemână este hrana halal, hrana curată ritualic pentru musulmani. Coranul interzice explicit doar consumul cărnii de porc și al cadavrelor, în rest totul e constituit din reglementări ulterioare textului, inclusiv tot ceea ce li se spune musulmanilor despre bucătărie.

Cercetătorul Guillaume Dye mai spune că obiectivul cărții grupului de istorici este acela de a studia Coranul ca pe orice alt text, ceea ce exegeza musulmană nu permite in mod tradițional. Un credincios ar fi așadar derutat să citească această carte, sau ar găsi-o blasfematorie.

De altfel, constată Guillaume Dye cu oarecare umor, e revelator că studiul poate fi atacat atât de militanți ai dreptei extreme, pentru care a nu spune că islamul e răul absolut este inacceptabil, dar și de musulmanii care se situează într-o optică identitară. De fapt, cartea e atacată din două extreme de inamici înverșunați care au nevoie unul de altul pentru a prospera.

În aceste condiții, este, desigur, dificil de explicat unor musulmani credincioși și practicanți în ce constă umorul, sau rolul socio-cultural al unei publicații cum este Charlie Hebdo. Dar asta nu înseamnă însă că încercarea trebuie abandonată. Cum o spunea, în urmă cu exact 4 ani, într-un excepțional interviu în Libération, artistul și jurnalistul danez Flemming Rose, omul ale cărui caricaturi cu Mahomed, publicate în urmă cu mai bine de un deceniu în ziarul din Copenhaga Jyllands Posten, au dus la răbufniri de violență, anticipând ceea ce ni se întâmplă acum: "Publicarea caricaturilor cu Mahomed a fost un fel de a le spune musulmanilor că sunt egalii noștri.”

Facebook Forum

Cine este Antony Blinken, viitorul secretar de stat SUA
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:50 0:00
XS
SM
MD
LG