La microfon Monica Lovinescu și Alain Parruit.
Monica Lovinescu: „La sfârșitul lui decembrie, cîteva zile după ce primise Premiul Național al Literelor, s-a stins brusc din viață, la 65 de ani, Roger Caillois.
Paradoxul era pentru Roger Caillois nu numai un stil de a gândi, dar și de a fi. Altfel cum s-ar explica faptul că acest scriitor, recunoscut ca unul dintre cei mai reprezentativi ai Franței contemporane, membru al Academiei Franceze, director al revistei „Diogène”, cu înalte funcții la UNESCO, cu o bibliografie atît de bogată, a fost în același timp unul dintre cei mai secreți și mai derutanți scriitori francezi, inclasabil, nerenunțînd la nimic, cu o curiozitate mereu febrilă, dar în același timp sistematizîndu-și o cunoaștere în aparență împrăștiată, gîndind, cum singur o spusese, în diagonală, primind de la pietrele despre care a scris ca nimeni altul, ca și de la poezie, aceeași lecție a unei rigori deschise, interogînd de la minerale și pînă la cuvinte Universul cu un fel de fermă curtoazie, pentru a-i descoperi în toate manifestările unicitatea.
Darnic, îi apăruseră numai în luna decembrie trei noi cărți, și în același timp avar în expresie, acest grămătic al Universului, cum i s-a spus, a tratat limba franceză cu o politețe rar întîlnită în epocă, mai vecin cu Decartes, al cărui Discurs al metodei îl putea recita pe dinafară, decît cu scriitorii contemporani, în afară poate de Valéry, urmărind ca și el transparența expresiei prin toate retortele lucidității. (...)”
Facebook Forum