În 2022, ministrul sârb de al Energiei, Zorana Mihajlovic, a venit la București și a propus o colaborare: construirea unei conexiuni între sistemele românesc și sârb de transport al gazelor, prin intermediul BRUA (conductă de gaz care leagă Bulgaria, România, Ungaria și Austria).
În ultimii 25 de ani, Serbia s-a bazat aproape exclusiv pe Rusia pentru aprovizionarea cu gaze. S-au construit conducte exclusiv pentru gazul rusesc, iar pachetul majoritar al companiei sârbe de stat de petrol și gaze, NIS, a fost vândut gigantului energetic rus Gazprom.
Gazele rusești ajung în Serbia din TurkStream 2 (ramura balcanică a Turkstream), via Bulgaria. În 2020, operatorul național de transport al gazelor din Serbia a exclus pentru 20 de ani competitorii Gazprom (transportatorul rus de gaze) la accesul pe bucata din Serbia a gazoductului TurkStream 2, întărind astfel monopolul companiei rusești în țara vecină. Decizia a fost criticată puternic de Secretariatul pentru Energie al Comunității Europene.
Războiul din Ucraina și sancțiunile impuse de Europa după invazia rusească au schimbat paradigma.
Oficialii de la Belgrad au refuzat să impună sancțiuni împotriva Rusiei pentru invazia în Ucraina, în ciuda numeroaselor apeluri din partea Uniunii Europene de a face acest lucru în calitate de candidat la aderarea la UE.
Gazele au fost unul dintre argumentele-cheie pentru ca guvernul sârb să nu impună sancțiuni împotriva Rusiei și să mențină relații bune cu Moscova chiar și după invazia din februarie 2022.
În paralel, însă, sârbii au început să caute soluții pentru independența energetică.
Iar vizita de la București, din mai 2022, a fost unul dintre pașii spre ruperea de de Rusia.
„Planul nostru este să ne interconectăm cu statele vecine prin conducte de gaze, aceasta fiind singura modalitate pentru a ajunge la securitate în acest domeniu”, a spus în 2022 ministra Zorana Mihajlovic, conform Agerpres.
Iar planul sârbilor s-a concretizat.
Mai întâi cu o nouă conexiune prin Bulgaria (la finalul lui 2023) și acum, cu un memorandum cu statul român - semnat luni, pe 5 august, la Kladovo.
„Datorită legăturii cu România și Bulgaria, și în perioada următoare cu Macedonia de Nord, Serbia devine o țară de tranzit indispensabilă și un partener important în asigurarea securității energetice a țărilor din Europa Centrală și de Est în ceea ce privește furnizarea de gaze”, a spus ministra Đedović Handanović.
Ce este gazoductul BRUA?
- Numele provine de la inițialele țărilor participante la proiect B(ulgaria), R(omânia), U(ngaria), A(ustria). A fost dată în folosință în toamna lui 2023
- E o conductă de gaze de pe teritoriul României (aprox. 500 km) care conectează sistemele naționale de transport de gaze din România, Bulgaria și Ungaria. Prin Ungaria, se face legătura și cu Austria
- Construită de Transgaz, între Podișor (jud. Giurgiu) și Recaș (jud. Timiș)
- Costul total al părții care e în funcțiune (Podișor - Recaș) a fost de 479 de milioane de euro - 180 de milioane de euro dintre aceștia sunt grant nerambursabil de la Comisia Europeană
- Scopul - diversificarea surselor de aprovizionare cu gaz și creșterea siguranței energetice a statelor membre ale Uniunii Europene. Ceea ce înseamnă reducerea dependenței de gazele rusești.
- Conducta se leagă de Ungaria prin conexiunea Arad-Szeged - este funcțională în acest moment
- Conducta se leagă de Bulgaria prin conexiunea Giurgiu-Ruse - în acest moment, e funcțională doar 1-2% din cauza lipsei investițiilor pe partea bulgară (conform directorului Transgaz, Ion Sterian)
- Conexiunea cu platforma Neptun, de exploatare a gazelor din Marea Neagră, este în lucru, cu termen de finalizare sfârșitul lui 2024
- Prin BRUA, ajung în România, gaze din Turcia, Marea Caspică și terminalele de gaz lichefiat din Grecia.
-
Prima conexiune de gaz dintre România și Serbia
Serbia este singura țară vecină cu care România nu are încă o conexiune de gaze. Teoretic, va avea una, dacă lucrurile vor merge conform planurilor, în 2028.
„Discuția asta despre a construi un gazoduct între România și Serbia e veche, de prin 2015-2016.
Acum s-a reluat și deocamdată avem doar memorandum de înțelegere semnat. Hârtii din astea s-au mai semnat și în trecut. Contează ce se face după memorandumul de înțelegere, adică efectiv contractul care se acordă pentru începerea lucrărilor de construcție”, spune Eugenia Gușilov, directorul fondator al Romania Energy Center (ROEC).
Capacitatea viitoarei conducte, care va avea dublu sens, va fi de 1,6 mld m3 de gaz anual.
Pe teritoriul României sunt circa 85 km de conductă de la Petrovaselo, județul Timiș, până la graniță, la Comloșu Mare, o comună din apropierea orașului Jimbolia (județul Timiș). Pe partea cealaltă a frontierei, în Serbia, sunt 12 km - de la graniță până la Mokrin, unde este conducta națională și unde se face interconexiunea.
„Costul conexiunii e estimat la vreo 80-85 de milioane de euro acum. După ce am avut întâlnirea cu CEO-ul de la Srbijagas, reactualizăm toate prețurile și vom avea valoarea exactă. Banii sunt din surse proprii - [proiectul] e în planul de dezvoltare al Transgazului”, spune directorul companiei române de transport de gaze, Ion Sterian, pentru Europa Liberă.
Ce avantaje are România din construcția noii conducte?
O nouă piață de export pentru gazele românești, spun specialiștii.
„Cred că România își dorește să-și diversifice potențiale piețe de export pentru excesul de gaz natural pe care îl va exploata și va produce din Marea Neagră, începând cu 2027. Deci România se gândește în primul rând la piața de proximitate, adică unde ar putea să livreze sau să exporte în regiune mai aproape de casă”, susține Eugenia Gușilov.
„BRUA este parte din sistemul național de transport gaze. În conductă se injectează și gaze din producția proprie - zona Slatina, Corbu, de exemplu”, spune și directorul Transgaz, Ion Sterian.
Iar planurile de a conecta platforma Neptun - prin care vor fi exploatate gaze din Marea Neagră - la BRUA sunt deja pe ultima sută de metri.
„Se lucrează foarte intens și se va finaliza la sfârșitul anului partea de conductă Tuzla - Podișor. Podișor e lângă București, locul unde se cuplează în BRUA”, spune Ion Sterian.
Și pentru Serbia gazele din Marea Neagră sunt o perspectivă importantă - un pas spre securitatea energetică a țării.
„O potențială sursă de gaz, care va fi foarte importantă, este platforma Mării Neagre, pe care Romania o va exploata în următorul deceniu. În acest fel, Serbia va avea o aprovizionare sigură cu gaze pentru nevoile economiei și ale populației. Și care deschide și posibilitatea de construirea de centrale pe gaz”, explică Dragan Vlaisavljevic, expert în energie din Serbia.
În primul trimestru din 2024, 30% din producția de gaz a Uniunii Europene a fost din România, a declarat ministrul Sebastian Burduja, care a subliniat importanța României ca producător de gaz și potențial exportator.
România produce, în acest moment, aproape dublu nevoii de consum (24 de milioane de m3 zilnic față de un consum de 12,5 milioane de m3 zilnic).
Diferența este, în cea mai mare parte, înmagazinată pentru consumul de la iarnă. Rămân 1-2 milioane de m3 pentru export în fiecare zi, conform directorului de la Transgaz.
Ecuația se va modifica, însă, în momentul în care România va începe exploatarea gazelor din Marea Neagră, când volumul de gaze produse intern va crește substanțial. La fel și posibilitatea de export.
Noua conductă care leagă România de Serbia va da acces la sistemul național de gaze pentru 12 localități din Timiș, aflate pe traseul gazoductului - de la Petrovaselo la Comloșu Mare.
Prima conexiune spre independența energetică a Serbiei
„Serbia depinde acum 100% de gazul rusesc. Acele 2,2 miliarde de metri cubi de gaz rusesc, cu prețuri avantajoase, sunt folosite în primul rând pentru satisfacerea nevoilor populației”, spune Dragan Vlaisavljevic, expert în energie din Serbia.
Conexiunea Serbiei cu BRUA, și de aici cu gazul venit din alte surse decât din Rusia, este al doilea pas făcut de țara vecină spre independența față de gazul rusesc.
Primul a fost făcut anul trecut.
În decembrie 2023, Serbia a inaugurat o conexiune de conducte cu Bulgaria - de la Novi Iskar (oraș lipit de Sofia) până la Niš (sud-estul Serbiei) - care dă Belgradului acces la gaze din Azerbaidjan și la terminalul de gaze lichefiate din portul grec Alexandroupolis.
Capacitatea conductei este de 1,8 miliarde de metri cubi pe an, ceea ce reprezintă 60% din cererea anuală de gaz a țării, de aproximativ 3 miliarde de metri cubi.
Uniunea Europeană a sprijinit proiectul cu granturi în valoare totală de 49,6 milioane de euro și împrumuturi de 25 de milioane de euro. Serbia nu este membră a UE, dar negociază să adere la bloc din 2014.
Și tot anul trecut, în noiembrie, Serbia a semnat un acord cu Azerbaidjan pentru a cumpăra 400 de milioane de metri cubi de gaze naturale pe an, începând cu 2024.
Serbia are un contract de furnizare gaze cu Rusia, semnat înainte de război, în 2021, pe care ar urma să-l reînnoiască în ianuarie 2025.
Cum (mai) ajung gazele rusești în Europa
Conform unei analize a tink-tank-ului S&P Global Commodity Insights, în iulie și primele zile din august 2024, traficul prin conducta Turkstream, care leagă Rusia de Europa de Sud-Est, a atins valori record de la punerea sa în funcțiune, în 2020. Sunt depășite doar de valorile din august 2023 (1,43 miliarde de metri cubi).
Gazul rusesc ajunge în sud estul Europei via Turkstream și via Ucraina.
Printre principalii beneficiari ai gazelor prin TurkStream se numără Ungaria și Serbia, două țări cu legături strânse cu Moscova.
Ungaria a semnat un acord pe 15 ani cu Gazprom, în septembrie 2021, pentru furnizarea a 4,5 miliarde de metri cubi pe an.
Prin Ucraina, gazul rusesc ajunge în Austria și Slovacia - aproximativ 42 de milioane de m3 în fiecare zi. Acordul pe cinci ani de tranzit al gazelor dintre Rusia și Ucraina va expira, însă, la sfârșitul anului 2024, ceea ce ar putea crea probleme țărilor care depind de acest import, în special Austria și Slovacia. Nu este clar ce se va întâmpla după această dată cu țările care au contracte cu Gazprom pe termen lung.
Austria și-a crescut dependența de gazul rusesc la 98% (față de 80% înainte de război), inversând decizia inițială de a reduce importurile de gaze din Rusia în toamna anului 2022, după cum se menționează într-o analiză a Centrului de Studii ale Democrației, un think-thank din Bulgaria.
Compania austriacă OMV are un contract de furnizare pe termen lung cu Gazprom, care se încheie în 2040. Compania a discutat diverse alte opțiuni de furnizare, inclusiv cumpărarea de gaz din Norvegia și din Azerbaidjan (via Turcia), dar o schimbare structurală în politica austriacă a gazelor este amânată constant.
Gazprom a pus monopol pe ramura balcanică a TurkStream, până în 2030, pentru a reduce intrările de gaz de altă proveniență.
Gazul rusesc poate ajunge în Europa și prin BRUA (teoretic)
Gazul rusesc livrat prin TurkStream poate fi livrat și în România, Grecia, Macedonia de Nord și Bosnia-Herțegovina, spun specialiștii think-thank-ului bulgar în analiza lor despre dependența de gazul rusesc. Din Turkstream, gazele ar putea ajunge în România prin coridorul transbalcanic, care intră în țara noastră pe la Negru Vodă. De aici, în sistemul de transport național și, prin BRUA, mai departe spre Europa.
„N-avem de unde să știm de unde e gazul care vine din Bulgaria. Bulgaria fiind țară membră a Uniunii Europene, traderii care vin cu gazul în România din Bulgaria vin și ne prezintă un certificat - gazele sunt de proveniență europeană. Noi n-avem de unde să știm de unde sunt, din Grecia, din terminale de gaz lichefiat, din Turcia”, spune Ion Sterian, director Transgaz.
Mingea e, deci, în Bulgaria. Acolo se fac tranzacțiile.
Aproape 650 de milioane de metri cubi de gaz rusesc au fost importați în Bulgaria, între 2022-2023 de către compania „Energiko Trading Bulgaria”, redenumită la sfârșitul anului 2022 „ Sustainable Energy Supply”, arată jurnaliștii de la Bird.bg, un site de investigații.
Compania este co-deținută de Lukoil (prin firma elvețiană Litasco) și de fostul director Lukoil Valentin Zlatev, cu care liderul partidului GERB, Boyko Borisov, are relații strânse. Valoarea importurilor de la Gazprom declarate pe facturi este de 498 milioane de euro, conform bird.bg.
Și Europa Liberă a scris despre afacerile cu gaz rusesc ale firmelor lui Valentin Zlatev.
Jurnaliștii bulgari au descoperit că și mai multe firme din Grecia au importat gaz rusesc, după începutul războiului din Ucraina.
Ce înseamnă decuplarea Serbiei de dependența de gazul rusesc?
Conexiunea cu BRUA nu inseamnă neapărat că Serbia va renunța la gazul rusesc. „Vor avea alternative. În asta e cheia securității energetice, în a avea alternative și a nu fi șantajabil”, explică Otilia Nuțu, de la Expert Forum.
România ar trebui sa prioritizeze securitatea energetică regională înainte de stimularea consumului intern, susține expertul.
„România trebuie să asigure diversificare în regiune, să fie o alternativă reală la Gazprom pentru țările dependente de ruși, ca Serbia sau Ungaria. O alternativă în plus înseamnă că scapă de o vulnerabilitate”.
Pentru Eugenia Gușilov, decizia Serbiei de a se cupla la gazoductul BRUA „semnalizează că Serbia și-ar dori să iasă de sub monopolul energetic al Rusiei”.
Ar însemna pași spre o mai mare independență, nu totală, crede ea.
Expertul are însă o temere. Ca noua conexiune să nu fie o diversiune care să ascundă alte intenții, pe deplin rusești - blocarea exploatării gazului din Marea Neagră. „Rusia a fost foarte bucuroasă că România s-a mișcat ca un melc și a tot amânat să scoată gazele din Marea Neagră”.
„Speranța mea sinceră este să nu fie așa și România să poată să rămână concentrată pe obiectivele și cu prioritățile pe care le are, dar mi se pare totuși termenul avansat [de construire a conductei de legătură cu Serbia] mult prea strâns”, explică Eugenia Gușilov de ce are suspiciuni.
„Ei vor să finalizeze conducta asta în 2028, adică cumva apropiat cu momentul în care ar trebui să înceapă să curgă gazul din Marea Neagră, gazul românesc”.
Și totuși, dacă cele două proiecte s-ar sincroniza, ar fi un moment excepțional pentru România, care ar avea și conexiuni de export, și gaz în plus.
„Mă gândesc că poate în sfârșit s-au trezit autoritățile noastre și vor reuși să să sincronizeze cele două proiecte, pentru că, în cazul în care ei reușesc lucrul acesta, vei putea vinde la vecini, nu e nevoie să trimiți gazul până în Austria”, explică ea.
