Nenumărate date, statistici și analize sociologice arată faptul că tragedia pe care România o trăiește în aceste zile - cu sute de morți de Covid zilnic și peste 12.000 de cazuri noi - are cauze profunde. Refuzul vaccinului e o sumă de refuzuri.
Sistemul medical e șubred, analfabetismul funcțional își arată acum colții negri și urâți, Liderii politici și-au încrucișat brațele și au repetat astă-vară obsesiv ce repetă de 30 de ani, anume că „economia (citește banii) e lucrul mai important”. Ei bine, se pare că nu, nu economia e lucrul cel mai important. Viața și protejarea vieții e lucrul cel mai important.
Două treimi din populația României a refuzat să se vaccineze pentru că nu (mai) crede în știință, nu are încredere în conducători sau e obișnuită să-și neglijeze pur și simplu sănătatea.
Prinși în uriașul carusel al trecerii de la un regim la altul, peste care s-a suprapus vârtejul revoluției informaționale și a influenței masive a rețelelor de socializare, oamenii fac ceea ce s-au obișnuit să facă în România de mult timp: să se îndoiască de tot și de toate, să mintă (vezi certificatele false) și, mai presus de orice, să le fie frică.
Frica domină societatea românească, frica golește țara, oamenii nu suportă să nu își poată face o minimă planificare a unei vieți decente dacă există alternativă - în Spania, în Italia, în Germania, oriunde - temerile și greutățile pe care le întâmpină în mai mare măsură în România decât în Vest un cuplu tânăr amână decizia aducerii pe lume a unui copil sau limitează drastic numărul lor.
Ne-am propus la „Europa Liberă” să ne uităm în jur, să identificăm cele mai grave probleme politice și sociale, să le tratăm cât putem noi mai bine cu întrebarea „de ce?” și să vă prezentăm răspunsurile.
V-am răspuns de ce între 1848 și 1878, adică în 30 de ani, s-au putut face politic, lucruri mai mari și mai grele decât s-au întâmplat de la Revoluția Română încoace. Campania s-a numit „Țară în Service” și a devenit ulterior numele rubricii noastre de investigații.
V-am răspuns de ce România se află pe locul 1 în Europa la mortalitate din cauza accidentelor rutiere, în seria „Pierduți pe șosele”.
Ei bine, în această săptămână, ne-am întrebat „De ce sunt românii din ce în ce mai puțini?” și am publicat materiale legate de copii, adică de „Moștenitorii” fiecărei familii în parte.
Problema reducerii populației este gravă în România și nu se reduce la fenomenul general de îmbătrânire a populației din Europa. Prăbușirea demografică a țării are legătură cu politicile publice deficitare vreme îndelungată, cu lipsa unui proiect de țară întocmit cu sinceritate (adică cu gândul să fie aplicat, nu să slujească de stindard în campanii electorale) și cu o profundă lipsă de încredere a tuturor față de toți.
Văzut de sus, chiar și acuratețe, peisajul românesc nu lăsa loc speranței. „Ce țară frumoasă, ce păcat că e locuită!” - recunoașteți că ați folosit butada măcar o dată în viață.
Dar dacă urmați firul poveștilor pe care ni le-au spus intervievații noștri - urban, rural, trăind în România sau în străinătate, oameni cu mulți copii sau refuzând complet ideea, plus sociologi și medici - veți vedea că ecuația nu e fără ieșire. Dimpotrivă.
Oamenii au o energie extraordinară. Iar deciziile lor își dezvăluie rădăcinile raționale, afective într-o succesiune absolut coerentă. Soluțiile mai că nu izbucnesc de la sine.
În loc de concluzie, aveți mai jos câteva imagini relevante din materialele „Moștenitorii” publicate de Europa Liberă în această săptămână. Fiecare explicație foto are un buton care vă duce la articolul din care a fost extrasă.
Sistemul medical e șubred, analfabetismul funcțional își arată acum colții negri și urâți, Liderii politici și-au încrucișat brațele și au repetat astă-vară obsesiv ce repetă de 30 de ani, anume că „economia (citește banii) e lucrul mai important”. Ei bine, se pare că nu, nu economia e lucrul cel mai important. Viața și protejarea vieții e lucrul cel mai important.
Două treimi din populația României a refuzat să se vaccineze pentru că nu (mai) crede în știință, nu are încredere în conducători sau e obișnuită să-și neglijeze pur și simplu sănătatea.
Prinși în uriașul carusel al trecerii de la un regim la altul, peste care s-a suprapus vârtejul revoluției informaționale și a influenței masive a rețelelor de socializare, oamenii fac ceea ce s-au obișnuit să facă în România de mult timp: să se îndoiască de tot și de toate, să mintă (vezi certificatele false) și, mai presus de orice, să le fie frică.
Frica domină societatea românească, frica golește țara, oamenii nu suportă să nu își poată face o minimă planificare a unei vieți decente dacă există alternativă - în Spania, în Italia, în Germania, oriunde - temerile și greutățile pe care le întâmpină în mai mare măsură în România decât în Vest un cuplu tânăr amână decizia aducerii pe lume a unui copil sau limitează drastic numărul lor.
Ne-am propus la „Europa Liberă” să ne uităm în jur, să identificăm cele mai grave probleme politice și sociale, să le tratăm cât putem noi mai bine cu întrebarea „de ce?” și să vă prezentăm răspunsurile.
V-am răspuns de ce între 1848 și 1878, adică în 30 de ani, s-au putut face politic, lucruri mai mari și mai grele decât s-au întâmplat de la Revoluția Română încoace. Campania s-a numit „Țară în Service” și a devenit ulterior numele rubricii noastre de investigații.
V-am răspuns de ce România se află pe locul 1 în Europa la mortalitate din cauza accidentelor rutiere, în seria „Pierduți pe șosele”.
Ei bine, în această săptămână, ne-am întrebat „De ce sunt românii din ce în ce mai puțini?” și am publicat materiale legate de copii, adică de „Moștenitorii” fiecărei familii în parte.
Problema reducerii populației este gravă în România și nu se reduce la fenomenul general de îmbătrânire a populației din Europa. Prăbușirea demografică a țării are legătură cu politicile publice deficitare vreme îndelungată, cu lipsa unui proiect de țară întocmit cu sinceritate (adică cu gândul să fie aplicat, nu să slujească de stindard în campanii electorale) și cu o profundă lipsă de încredere a tuturor față de toți.
Văzut de sus, chiar și acuratețe, peisajul românesc nu lăsa loc speranței. „Ce țară frumoasă, ce păcat că e locuită!” - recunoașteți că ați folosit butada măcar o dată în viață.
Dar dacă urmați firul poveștilor pe care ni le-au spus intervievații noștri - urban, rural, trăind în România sau în străinătate, oameni cu mulți copii sau refuzând complet ideea, plus sociologi și medici - veți vedea că ecuația nu e fără ieșire. Dimpotrivă.
Oamenii au o energie extraordinară. Iar deciziile lor își dezvăluie rădăcinile raționale, afective într-o succesiune absolut coerentă. Soluțiile mai că nu izbucnesc de la sine.
În loc de concluzie, aveți mai jos câteva imagini relevante din materialele „Moștenitorii” publicate de Europa Liberă în această săptămână. Fiecare explicație foto are un buton care vă duce la articolul din care a fost extrasă.
