Sit UNESCO din 2021, localitatea Roşia Montană din judeţul Alba pare încremenită. Nu are încă un Plan Urbanistic General (PUG) şi un Plan Urbanistic Zonal, care să ateste că viitorul comunei este non-minier, ceea ce blochează realizarea de noi investiţii.
Dezvoltarea alternativă a comunei este susţinută în primul rând de ONG-uri, câţiva antreprenori locali şi localnici, respectiv specialişti din instituţii.
În aşteptarea deciziei procesului de arbitraj deschis de compania Gabriel Resources împotriva statului român, care a dat în cele din urmă câştig de cauză României, autorităţile au evitat să accelereze realizarea PUG-ului, dar şi să pună în aplicare o strategie de dezvoltare turistică.
Aceasta ar trebui să pună în valoare în primul rând galeriile romane vechi de 2.000 de ani, confirmate de UNESCO drept unice în lume. Din șapte kilometri, doar 150 de metri pot fi vizitaţi. Situată într-un peisaj pitoresc specific munţilor Apuseni, este comuna cu cele mai multe obiective, 50, în lista naţională a monumentelor istorice.
Institutul Naţional al Patrimoniului e singura instituţie care pare să arate, cel puţin în ultimii ani, că Roşia Montană e o prioritate. E totuşi prea puţin, spun cei care s-au opus ani la rând faţă de dezvoltarea proiectului minier propus de Gabriel Resources şi care continuă să pună umărul la un altfel de destin al localităţii din mijlocul Apusenilor.
Facebook Forum