România vs. România în era UNESCO la Roșia Montană

E o dimineață de primăvară și drumul care șerpuiește prin peisajele de vis ale Apusenilor ne duce în fața porții de intrare a Roșiei Montane, localitatea minieră din județul Alba devenită faimoasă în țară și în lume.

„Intrarea” de pe drumul național, marcată de o poartă uriașă de lemn, cu inscripția „localitate minieră” dublată de însemnele specifice mineritului, pare încremenită în timp.

La fel e și punctul zero al localității, piața centrală din Roșia Montană, care găzduia în trecut un vestit târg. Și astăzi localnicii îi mai spun târg, deși nu mai e de mult timp vânzoleala la care te-ai aștepta.

De altfel, nu vei găsi nici vreun restaurant unde să te ospătezi după un tur al împrejurimilor dominate de masivii exploatați în trecut, pentru resursele de aur.

Și pensiunile le numeri pe degetele de la o mână. La fel și afacerile locale. În afara drumului care te poartă până în centru, drumeagurile lăturalnice par mai degrabă desfundate, chiar dacă unele au fost cândva scene de film.

Clădirile impozante dau o anumită solemnitate și un farmec pieței - sunt estompate însă de blocul răsărit în timpul comunismului. Nimic altceva nu trădează că te afli într-un localitate inclusă din 2021 în patrimoniul mondial UNESCO.

Doar o bucată de scândură pusă de localnici marchează faptul că Roșia Montană face parte din patrimoniul universal.

„Vom face signalistica (semnalizarea sitului, n.r.) vara aceasta”, promit reprezentanții Consiliului Județean Alba.

„Vom face” - o promisiune de care a atârnat viitorul Roșiei Montane și al localnicilor în deceniile de după Revoluție.

Mai întâi a fost promisiunea exploatării aurului din masivii muntoși - cu prețul strămutării multora dintre localnici și a distrugerii munților care adăpostesc galeriile romane unice în lume - care vorbea despre investiții de miliarde peste miliarde și locuri de muncă pentru sute sau chiar mii de persoane.

Au fost însă (și) mai mulți cei care au protestat în stradă pentru oprirea proiectului, sub promisiunea implicită că Roșia Montană poate avea viitor și fără mineritul la scară largă promis de compania canadiană Gabriel Resources.

Doar că soluțiile întârzie să apară.

Viitorul alternativ al Roșiei Montane e construit mai degrabă de specialiști din ONG-uri sau instituții, respectiv de câțiva mici antreprenori și mai puțin după o strategie integrată a statului.

Comuna cu cele mai multe monumente

„Este comuna din România care are cele mai multe monumente istorice incluse în lista națională a monumentelor istorice”, spune Irina Iamandescu, directoare adjunctă în Institutul Național al Patrimoniului (INP), coordonatoarea departamentului Monumente și a „punctului focal” UNESCO.

Sunt aproximativ 50 de obiective în Roșia Montană incluse în lista națională a monumentelor istorice.

Șapte dintre ele sunt legate de trecutul roman al comunei atestate în anul 131 d.H.

În frunte se află situl arheologic Alburnus Maior, pe o rază de 2 kilometri, și galeriile romane din masivele Cârnic și Orlea - monumente de clasa A, adică de valoare națională sau universală.

Celelalte, incluzând centrul istoric al localității, cu aspect de secolele XVIII - XX, biserici și case parohiale, precum și zeci de alte imobile sunt de asemenea pe listă, ca monumente de categoria B, de interes local.

„Până la UNESCO, este nevoie să intervenim la Roșia Montană pentru că sunt monumente protejate de statul român”, spune experta Irina Iamandescu.

Ea a fost parte cheie sau chiar coordonatoare a documentelor și rapoartelor depuse de România la forul patrimoniului mondial. Spune că i-au dat lacrimile când UNESCO a anunțat decizia cu privire la a Roșia Montană, în 2021.

Era încununarea unui efort de câțiva ani, marcat de controverse cu gândiri și răzgândiri din partea politicienilor, pe tema dosarului de nominalizare a Roșiei Montane în lista patrimoniului universal.

De altfel, Roșia Montană Gold Corporation - în care și statul român deține aproape 20% din acțiuni, alături de Gabriel Resources - e și ea proprietara unor clădiri de patrimoniu.

Unele au fost restaurate, dar riscă să se degradeze. Despre acestea nici autoritățile statului, nici compania - căreia Europa Liberă i-a adresat câteva întrebări pe temă - nu spun deocamdată nimic.

Imobilele ar putea fi pretinse de statul român în contul celor peste 9 milioane de dolari pe care România le are de primit drept cheltuieli de judecată în urma procesului de la Washington, consideră unii localnici și reprezentanți de ONG-uri.

Monumente salvate

Am întâlnit-o pe Irina Iamandescu, alături de directoarea interimară a INP, Oana Zaharia, chiar la Roșia Montană, la o inspecție pe șantierul parohiei reformate din comună, care e în curs de restaurare cu peste 1,7 milioane de euro, prin Programul Național de Restaurare (PNR) derulat de Institut.

„Dacă nu interveneam, pur și simplu se prăbușea”, spune Iamandescu. Edificiul bisericii reformate, pe cât de impunător, pe atât de deteriorat era.

În aceeași zi, conducerea INP a făcut și recepția lucrărilor de restaurare de la casa parohială greco-catolică, imobil construit în secolul XIX de Simion Balint, teolog și luptător pașoptist pentru emanciparea românilor.

Lucrările au costat peste 300.000 de euro și au urmat unor intervenții făcute de voluntarii din asociația Arhitectură. Restaurare. Arheologie (ARA), care organizează la Roșia Montană, încă din 2007, tabere de vară.

„Aceste intervenții oferă semnale pozitive, mai ales că vorbim de lucrări de calitate, foarte migăloase de altfel”, explică Irina Iamandescu.

PUG-ul blochează dezvoltarea

Dacă restaurările din ultimii ani intră la capitolul reușite, lipsa Planului Urbanistic General (PUG) rămâne problema majoră a comunei, subliniază experta.

UNESCO a cerut în fiecare raport de după 2021 realizarea PUG-ului comunei și a Planului Urbanistic Zonal (PUZ) pentru situl protejat. Autoritățile au promis că le vor demara încă din 2022, dar asta nu s-a întâmplat.

Vechile planuri urbanistice - inclusiv Planul Urbanistic Zonal (PUZ), pentru suprafața de exploatare minieră - fuseseră întocmite de Roșia Montană Gold Corporation, în 2002, și stabileau un caracter monoindustrial al zonei, cel minier.

După ce Consiliul Local a prelungit valabilitatea documentelor, dar instanța le-a anulat, în 2015 și 2016, lucrurile au rămas în aer.

Spre deosebire de vechiul PUG, realizat de RMGC, care avea în centru proiectul minier de exploatare a aurului, cel nou ar urma să restricționeze mineritul și patrimoniul, iar antreprenoriatul local și turismul să devină noile motoare de dezvoltare.

După ce instanțele au anulat vechile planuri, autoritățile locale, județene și centrale și-au pasat responsabilitatea.

„Ținând cont că Roșia Montană face parte dintr-un sit UNESCO protejat, inițiativa aparține Consiliului Local, dar elaborarea, întocmirea și aprobarea se face de către Ministerul Dezvoltării și se aprobă prin Hotărâre de Guvern”, spune pentru Europa Liberă primarul Roșiei Montane, Eugen Furdui.

Abia recent, Ministerul Dezvoltării a inițiat un protocol de colaborare cu celelalte instituții implicate, documentul ajungând la Primăria Roșia Montană chiar prin intermediul INP.

Asta după ce localnicii trimisesă petiții ministerelor, în care cereau deblocarea planurilor urbanistice.

„Protocolul de colaborare dintre comuna Roșia Montană, Consiliul Județean Alba, Institutul Național al Patrimoniului, respectiv Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, a fost definitivat și înaintat spre semnare primarului comunei Roșia Montană prin adresa MDLPA nr. 76619/11.04.2024, înregistrată la Primăria Comunei Roșia Montană cu nr. 3085/12.04.2024”, a transmis MDLPA pentru Europa Liberă.

Ministerul dispune de o sumă alocată în bugetul din acest an pentru realizarea PUG-ului.

Primarul Eugen Furdui este sceptic că lucrurile vor avansa rapid chiar și după finalizarea protocolului.

„Roșia Montană nu are PUG și nici nu va avea prea curând. Pe mine și pe locuitori nu ne încălzește lansarea unui protocol. Până acum, de la nivel central, față de Roșia Montană a existat mereu o rezervă. Avizările, aprobările pentru diverse proiecte au mers foarte încet”, spune Furdui, supărat că pentru modernizarea unui drum pentru care avea finanțare încă din 2017 a obținut aprobările abia în 2023.

Proiectul era defectuos și ignora interferența cu obiectivele istorice din situl protejat, potrivit surselor Europa Liberă.

Însă, în lipsa PUG-ului, pentru obținerea unei autorizații de construire cei interesați trebuie să întocmească pe costul lor - care poate ajunge la 10.000 - 20.000 de euro - un Plan Urbanistic Zonal, care trebuie supus avizării de la nivel central și aprobării de la nivel local.

„Dacă s-ar debloca PUG-ul și PUZ-ul am putea probabil să accesăm și fonduri europene, cu oameni care sunt pregătiți pentru asta și să deblocăm tot ce este blocat aici la Roșia”, spune Sorin Jurcă, localnic și lider de ONG.

A fost martor în procesul de arbitraj de la Washington, ca reprezentant al localnicilor care s-au opus exploatării aurifere propuse de RMGC.

„Este strigător la cer ce se întâmplă, având în vedere că sunt atâția ani de când comuna nu are PUG. Știm cum merg lucrurile în România, dar Roșia Montană este un brand și nu mai este atât de mult de așteptat. E nevoie de decizii foarte curajoase, rapide și legale”, spune Jurcă.

Tică Darie, unul din puținii antreprenori locali, exemplifică:

„Poți fi un localnic care dispune de bani, care vrea să dezvolte un business, poate o pensiune, are o bucată de teren, vrea să construiască legal, dar nu primește autorizație de construire, prin urmare ești blocat în a te dezvolta, chiar dacă ai viziune, resurse și vrei să respecți legea”, explică tânărul.

Originar din Suceava, el a studiat la Copenhaga/Danemarca și a creat în urmă cu zece ani un brand de haine din lână produse în Roșia Montană - inițial doar șosete croșetate de femeile din sat - și crede că antreprenoriatul local are viitor.

Poate fi, alături de patrimoniul istoric și natural, unul din motoarele de dezvoltare.

„Am lucrat de la început cu femei din sat, am trecut de la tricotat la produse cusute la mașină pentru a ne diversifica oferta, vindem în țară și străinăate, am arătat că de aici, din vârf de munte, poți crea o afacere care să meargă”, explică el.

Fără strategie turistică

Planul de Management depus de Ministerul Culturii în dosarul de includere a Roșiei Montane în patrimoniul mondial nu a fost pus în aplicare.

Asta în condițiile în care Comitetul de Organizare UNESCO, care ar urma să se ocupe atât de acest plan și să sprijine totodată realizarea PUG-ului, a fost înființat abia în toamna anului trecut.

Nici strategia de dezvoltare turistică - pe care o promiteau autoritățile când dosarul României a fost depus la UNESCO - nu s-a concretizat.

Au fost restaurate în schimb zeci de clădiri, inițial cu implicarea ONG-urilor și a donatorilor acestora, după care, în ultimii ani, Institutul Național al Patrimoniului (INP) a lansat mai multe linii de finanțare pentru clădiri-monument de aici.

S-a dovedit instituția statului care și-a asumat cele mai consistente intervenții în Roșia Montană - în valoare de 2,4 milioane de euro, pentru 13 proiecte de restaurare, intervenții de urgență sau reparații - chiar și în contextul procesului deschis de Gabriel Resources împotriva României.

Procesul ar fi motivul care a limitat intervențiile statului la Roșia Montană.

„S-a avut în vedere o strategie de dezvoltare turistică, care a fost într-un stand by din cauza dosarului de arbitraj, lucru normal, implicațiile bugetare ar fi fost unele mari și greu de susținut de statul român. Nu și-a asumat nimeni să se facă niște pași în direcția asta”, spune managerul interimar al INP, Oana Zaharia, pentru Europa Liberă.

ONG-urile și localnicii au marcat trasee turistice, pentru drumeții și biciclete, ARA a amenajat un punct de belvedere și sunt organizate și tururi ghidate.

Sunt inițiative mai degrabă punctuale, dar potențialul este mult mai mare, o spun chiar cei implicați în demersuri.

Fosta casă parohială a lui Simion Balint va fi transformată, de exemplu, în centru de cazare pentru tineri.

„Avem deja un dormitor open space cu 15 locuri amenajat, va exista spațiu pentru masă, având în vedere că în sat nu este restaurant, și vrem să atragem tinerii să viziteze zona. Putem trăi și din turism, nu doar din minerit”, este de părere parohul greco-catolic Georgel Manea.

Membru în Comitetul de Organizare UNESCO, coordonat de Consiliul Județean Alba, preotul spune că toți cei din acest for sunt dornici să pună umărul la viitorul alternativ al comunei, dar autoritățile centrale trebuie să se implice și ele mai consecvent.

După câștigarea procesului de la Washington, chiar dacă Gabriel Resources ar putea face recurs, nu mai există scuză.

„De orașul de lângă Câmpeni, din apropiere, nu a auzit nimeni în străinătate, dar de satul Roșia Montană au auzit toți. Trebuie să profităm de notorietate”, insistă el.

Galeriile romane, comoara Roșiei Montane

Principala comoară a Roșiei Montane, în optica UNESCO, inclusiv cu potențial turistic, sunt cei 7 kilometri de galerii antice, romane.

„Peisajul minier Roșia Montană conține cel mai semnificativ, extins și tehnic complex divers de minerit subteran de aur roman cunoscut în prezent în lume”, au menționat reprezentanții UNESCO în decizia de includere a localității în lista patrimoniului mondial.

Galeriile sunt dublate de alte vestigii romane descoperite în vechiul Alburnus Maior. Zona de protecție UNESCO, cu tot cu zona tampon, are aproape 2.000 de hectare și alcătuiește peisajul cultural minier de aici, cu numeroase mărturii de la trecerea din mineritul de epocă romană, la cel medieval sau modern, din timpul comunismului.

Romanii ar fi extras 500 de tone de aur din patru masivi muntoși de aici - Cârnic, Orlea, Lety și Cetate - după cucerirea Daciei. Ar fi devenit principala nouă sursă auriferă a imperiului, în secolele II-III.

Din galeriile romane considerate unice în lume de către UNESCO pot fi vizitați doar 150 de metri, în Muzeul Mineritului din Roșia Montană.

Muzeul este administrat de Roșiamin, filiala Minvest Deva, compania prin care statul român a intrat ca acționar în RMGC, cu un procent de 20%.

Clădirile anexe ale muzeului nu trădează nimic din comorile din subteran.

Accesul pe plan înclinat cu zeci de trepte, realizat în timpul comunismului, te poartă mai întâi într-un sector de galerie modernă, după care începe fascinanta călătorie în galerii care par abandonate abia ieri.

„Galeriile ne uimesc prin perfecțiunea inginerească a realizării, nu irosesc munca și banul, putem spune că ne și îngrozesc, pentru că sunt cioplite manuale, cu dalta și ciocanul, sunt bătute cu drugi de fier, folosind baroasele în peretele de stâncă”, spune Dorin Rus, directorul Roșiamin și ghid în muzeu.

„Putem sesiza etapele de lucru ale minerilor antici în pereți, sunt niște urme verticale, le vedem pe măsură ce avansăm, ele se află cam la jumătate de metru unele de altele, mai mult sau mai puțin în funcție de tăria rocii, de unelte și de forța minerului”, adaugă el.

În Roșia Montană sunt în total patru kilometri pătrați de galerii romane, medievale și moderne, iar rețeaua de galerii antice vizitabile ar merita extinsă, spune Rus.

„Avem un total de câțiva kilometri de galerii antice, ceea ce dovedește că este cel mai complex, diversificat și bine conservat sistem de mine antice de pe planetă. Primul palier al peisajului cultural de la Roșia Montană este această rețea fantastică de galerii.”

„Se poate extinde rețeaua, însă trebuie finanțate astfel de lucrări, trebuie întreținute și apoi activate, pentru o perioadă mai lungă de timp. Vom vedea cum se permite accesul într-un zăcământ de substanțe minerale utile, unde intrăm în niște mine reale, cum vedeți aici, este o galerie perfectă, stă așa de 2.000 de ani”, detaliază ghidul.

Amenajarea turistică a galeriilor ar da de lucru și minerilor din zonă, într-o altă formă, consideră primarul Eugen Furdui.

Pentru a transforma galeriile romane închise publicului în spații vizitabile este nevoie și de muncă intensă la subteran și de finanțări substanțiale, subliniază el.

„Aduceți banii, dacă minerit nu ne-a mai trebuit, restaurăm subteranul de la Roșia Montană. Nu mai facem minerit la suprafață. Tot minerit este, la subteran. Se pot aloca și ar fi benefic pentru oamenii din zonă, să se restaureze subteranul, în condiții speciale de muncă, sunt foarte mulți la care le mai trebuie doi-ani trei ani și pot beneficia de o pensie dacă lucrează în sistemul minier”, menționează edilul.

Tabere de restaurare cu 1.500 de voluntari

Una din cele mai active organizații în Roșia Montană este ARA, care a intervenit asupra patrimoniului încă din 2007, iar din 2012 a lansat programul de donații pentru noi restaurări Adoptă o casă la Roșia Montană.

Peste 1.500 de voluntari au ajuns din 2007 aici și au pus umărul la munca de șantier, unii specializându-se în această direcție.

„Am intervenit la biserici, case parohiale, clădiri ale proprietarilor privați. Ne-am bazat pe energia voluntarilor și a colaboratorilor, care sunt localnici, de la început lucrăm cu localnici de aici”, spune arhitecta Claudia Apostol, care este „sufletul” programului.

Acum doi ani, voluntarii au amenajat pe unul dintre masivi și un punct de belvedere, devenit obiectiv turistic.

Asociația are o echipă restrânsă, resurse financiare așișderea, dar oferă expertiză tehnică la majoritatea proiectelor de restaurări din localitate, fie că beneficiarii sunt instituții publice sau privați.

De altfel, și Primăria a restaurat printr-o finanțare de 20.000 de euro din Timbrul Monumentelor căminul cultural și a accesat câte 50.000 de euro prin PNRR pentru restaurarea altor nouă clădiri din proprietatea sa.

„Banii sunt puțini, trebuie în fiecare situație să punem încă pe atâta pentru a duce proiectul la final. O facem o dată, de două ori, dar și bugetul nostru are limite. E nevoie de alocări mult mai substanțiale pentru aceste restaurări”, explică edilul.

Claudia Apostol subliniază că în ultimii ani autoritățile au devenit mai deschise la a construi împreună un viitor alternativ al Roșiei Montane.

„Sperăm să fie și longevivi în acest demers”, menționează ea.

Este nevoie de mai mult decât de eforturile ONG-urilor și ale Institutului Patrimoniului: „E necesar un gir politic, o voință politică asumată, care să nu se schimbe de la un mandat la altul al fiecărui ministru”.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.