Compania Gabriel Resources a fost listată la Bursa din Toronto pe 15 august 1996, cu un preț ințial de 0,60 dolari canadieni (CAD).
O primă creștere importantă a Gabriel Resources vine pe 18 aprilie 1997, când compania canadiană atinge un vârf de 2,20 CAD.
Însă, pe 25 septembrie 1998, acțiunile ajung la un minim de 0,20 dolari canadieni pentru o acțiune.
Dar valoarea GBU - indicativul sub care a fost listată Gabriel Resources - a început să crească treptat în 1999, 2000 și 2001.
Ce s-a întâmplat între timp?
În 1999, compania cu capital mixt Euro Gold Resources S.A. obține licența de exploatare minieră a sitului de la Roșia Montană, din județul Alba.
În 2000, Euro Gold îşi schimbă numele în Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), iar licența de exploatare intră în proprietatea RMGC.
Cele două hotărâri de guvern pentru aprobarea, respectiv transferul licenței (de la compania de stat Mininvest către RMGC), au fost semnate de Radu Berceanu (Partidul Democrat), pe atunci ministru al Industriei și Comerțului în Guvernul Mugur Isărescu, scrie pe site-ul europarlamentarului Dacian Cioloș.
Radu Berceanu nu a comentat niciodată decizia de a transfera licențele de la compania statului la cea privată.
Între timp, perimetrul bun de exploatat a fost dublat și a ajuns la 42 de km pătrați.
Anul 2000 este unul cheie în istoria proiectului. E momentul în care încep cercetările arheologice și apar primele proteste față de încercările de exploatare minieră.
Lucrurile iau avânt cu adevărat din 2002, când încep să fie făcute studiile de fezabilitate, inclusiv cele necesare Studiului de Evaluare a Impactului asupra Mediului.
În aprilie 2002, este finalizat Planul de Urbanism General (PUG) al comunei Roşia Montană. Acesta include proiectul minier propus de RMGC și Planul de Urbanism Zonal pentru zona industrială Roşia Montană, potrivit site-ului rmgc.ro.
Iar evoluția proiectului în România se reflectă și în valoarea acțiunilor pe bursa din Canada. În luna mai 2022, RMGC înregistrează o a doua creștere importantă pe bursă, când acțiunile ajung la 5,65 CAD, potrivit Google Finance.
În luna iulie a aceluiași an, compania începe să cumpere proprietățile din zona proiectului minier.
Una caldă, una rece pentru Gold Corporation și Gabriel Resources
În următorii ani însă, prețul fluctuează, cu minime înregistrate în 2004 și 2005. Între timp, în anii anteriori, în România s-au întâmplat următoarele:
- 2001-2002 - apar primele proteste, în primă fază la nivel local și sporadic la nivel național, față de exploatarea cu cianuri a zăcămintelor de la Roșia Montană.
- 2003 - Academia Română publică un raport care recomandă oprirea completă a mineritului cu cianuri în zona Roșiei Montane.
- 2004 - mina din zona Roșia Montană se dovedește ineficientă economic: necesită subvenții anuale de 3 milioane de lei.
În ciuda raportului Academiei Române, ministrul Culturii de la acea vreme, Răzvan Theodorescu (Partidul Democrației Sociale din România), emite în 2004 primul certificat care spune că Masivul Cârnic (în care se află și Roșia) nu mai e protejat ca sit arheologic, potrivit dacianciolos.eu.
Certificatul avea să fie anulat în instanță un an mai târziu, de către Tribunalul Alba Iulia. Tot atunci, începe evaluarea impactului asupra mediului a proiectului RMGC.
În același an, Guvernul Canadei anunță că susține proiectul minier.
Apoi, în septembrie 2007, Ministerul Mediului de la București suspendă procedura de evaluare a Raportului Studiului de Impact asupra Mediului.
Decizii politice de la București cu ecou în Canada
Apoi, de la finalul lui 2009 și pe parcursul anului 2010, valoarea acțiunilor începe iar să crească.
În 2009, Ministrul Economiei, Adriean Videanu (Partidul Democrat-Liberal), se pronunță pentru implementarea cât mai rapidă a proiectului RMGC.
„Vrem să includem în Programul de Guvernare demararea cât mai rapidă a proiectului Roșia Montană, pentru că piața aurului favorizează asemenea proiecte”, declara Videanu pe 18 decembrie 2009, conform Hotnews.
Între timp, la București:
- Septembrie 2010 - Ministerul Mediului, condus de Attila Korodi (UDMR), reia procedura de evaluare a Raportului Studiului de Impact asupra Mediului.
- Iulie 2011 - Direcţia Judeţeană pentru Cultură Alba emite un nou certificat de descărcare de sarcină arheologică pentru o parte din masivul Cârnic. Ministrul Culturii de la acel moment, Kelemen Hunor (UDMR), semnează certificatul, care a fost anulat abia după 11 ani.
Tot în 2011, președintele României, Traian Băsescu, făcea o declarație în favoarea proiectului:
„Este esențial ca guvernele să hotărască ce trebuie. Dacă puteți da imagini la televizor, e bine, pentru că trebuie să înțeleagă românii ce dezastru ecologic e acum la Roșia Montană.
Orice țară își folosește resursele, iar o astfel de exploatare creează locuri de muncă. Dacă acest proiect stă îngropat din '97 până acum, asta se întâmplă din cauza lașității oamenilor politici. Dacă ne prindea creșterea prețului la aur în plină exploatare?
De ce credeți că România a fost suspendată de la tranzacționarea certificatelor de emisii de carbon? Este revoltător să vezi că oamenii politici iau decizii importante prea târziu, cum s-a întâmplat și cu aceste certificate.
[La Rosia Montana - n.red.] oamenii politici au fost lași, s-a certat Mediul cu Economia și așa mai departe, iar România a pierdut. Cât credeți ca își mai poate permite să piardă România? Până la urmă, omul politic trebuie sa ia decizia corectă.”
Declarația fostului președinte Traian Băsescu a fost făcută într-o vizită la Roșia Montană, pe 29 august 2011.
În același timp, Emil Boc, cel care era premier din partea Partidului Democrat-Liberal (PDL), spunea că nu este un mare fan al proiectului.
„Sunt două observații majore: una ce ține de mediu, și aștept ca specialiștii naționali și internaționali să se pronunțe, și, în al doilea rând, beneficiul pentru statul român”, spunea Emil Boc la postul public de televiziune pe 2 august 2011.
„Cred că actuala formă a contractului nu este cea mai favorabilă pentru statul român. Sunt observațiile pe care le-am avut chiar înainte de a fi prim-ministru. Voi vedea cum vor evolua discuțiile pe marginea acestui subiect și îmi voi face un punct de vedere”, declara fostul prim-ministru PDL.
Cum vede un investitor declarațiile politicienilor
Liviu Moldovan, analist al piețelor financiare și investitor pe bursă, a vorbit pentru Europa Liberă despre comportamentul politicienilor și cât de mult ar fi putut ei influența valoarea acțiunilor RMGC.
„Nu avem date să spunem că, domnule, au fost manipulate cotațiile respective”, spune el.
„Orice declarație, oriunde, poate influența o bursă. Și când vorbește guvernatorul Rezervei Federale și când vorbește Christine Lagarde, șefa Băncii Centrale Europene, de exemplu, se schimbă cotațiile apar dinamici noi în piețe, e normal”, adaugă Liviu Moldovan.
El amintește și de zbuciumatul an 2013, când nehotărârea politicienilor de la acea vreme a influențat valoarea acțiunilor pe bursă.
„Fluctuații de acest gen, zig zaguri de acest gen a mai făcut acțiunea Gabriel Resources în perioada, dacă îmi aduc aminte corect, 2013, când cu protestele de stradă cu Roșia Montană care au avut loc în București. Tot așa era. O lună mergea sus, după aia, când spunea premierul pe atunci Victor Ponta: «Domnule, ca premier, susțin acest proiect de lege, legea Roșia Montană, dar în Parlament nu o votez». Vă dați seama că au fost atunci smucituri puternice pe bursă”, subliniază Liviu Moldovan.
O investigație internațională a dezvăluit lobby-ul intens făcut de Gabriel Resources
O investigație publicată în ianuarie 2014 de site-ul theblacksea.eu vorbea despre lobby-ul făcut de RMCG pe lângă decidenții din politica românească și nu numai.
De exemplu, fostul ambasador al Canadei în România, Raphael Girard, devenit director al companiei între 2005 și 2010, era acuzat că „nu s-a sfiit să-și folosească legăturile politice din București, pe care le-a făcut în perioada în care a fost ambasador, atunci când compania a avut nevoie să avanseze cu proiectul”.
Jurnaliștii invocă o corespondență internă publicată de Departamentul de Afaceri Externe și Comerț Internațional al Canadei (DFAIT) care arată că fostul diplomat credea că a avut „întâlniri prolifice cu președintele României, Traian Băsescu” încă de când politicianul român era primarul Capitalei (2000-2004).
Raphael Girard este citat: „Am avut contacte considerabile cu primarul de atunci al Bucureștiului, Traian Băsescu, i-am dat un loc privilegiat la exercițiile de Ziua Canadei din 2001, când poziția lui în Guvern era proastă și se înrăutățea de la o zi la alta (6 iunie 2005)”.
În 2006, Girard arăta că intenționa să-l mai întâlnească pe Traian Băsescu, care devenise între timp președinte, deoarece „în trecutul nu prea îndepărtat [Băsescu] le-a spus prietenilor comuni că își amintește de mine cu un anumit grad de căldură”.
Preşedinţia României a negat orice implicare a șefului statului de atunci în discuţii cu directorul Gabriel Resources.
Investigația theblacksea.eu mai spune că Gabriel Resources a încercat să influențeze și artiști internaționali care erau împotriva proiectului:
În octombrie 2006, actrița și activistul de stânga din Marea Britanie Vanessa Redgrave a ținut prima pagină din presa locală condamnând proiectul minier.
Ea și-a arătat solidaritatea cu protestatarii cumpărând o fâșie de teren pe care este planificată mina și i-a îndemnat pe alții să facă același lucru. Gestul a fost menit să obstrucționeze orice companie minieră care dorește să achiziționeze proprietatea oamenilor.
În octombrie, Redgrave a fost invitatul de onoare la Balul de Halloween din București, care a strâns bani pentru programele de educație a copiilor din ONG-ul local Ovidiu Rom.
În scopuri caritabile, ONG-ul a scos la licitație un dans cu Redgrave.
Licitația a început de la 500 de euro, dar actrița a declarat: „Nu voi dansa pentru mai puțin de 10.000 de euro”.
La eveniment, directorul de afaceri corporative al Gabriel Resources, irlandezul John Ashton, a oferit 10.500 de euro pentru dans.
În timp ce valsa cu actrița britanică, Ashton a încercat să o convingă să vină la Roșia Montană, spunându-i cum sindicatele locale de mineri susțin proiectul și cum compania sa va avea grijă de oameni și de patrimoniu.
Redgrave nu a vizitat niciodată locul.
Articolul mai arată și lobby-ul făcut de companie pe lângă oficiali canadieni, austrieci și americani.
Premierul Ponta vs. deputatul Ponta
În 2013, Guvernul Ponta a inițiat discuția despre un proiect de lege care urma să prevadă prelungirea licenței de exploatare, obținută de RMGC în 2000, precum și noi exproprieri.
Premierul Victor Ponta a rămas în istorie pentru lipsa de asumare când a venit vorba de susținerea sau dezaprobarea acestui proiect.
„O să fiu sincer şi o să vă spun că eu, ca deputat, o să votez împotrivă, dar pe de altă parte, ca prim-ministru, nu am dreptul...”, declara atunci Victor Ponta.
La final de august 2013, Guvernul român a aprobat proiectul de lege privind exploatarea minieră de la Roșia Montană.
Deși deputatul Ponta se împotrivea proiectului, când vorbea din funcția de prim-ministru, Victor Ponta vorbea despre riscul ca România să fie nevoită să plătească despăgubiri de 2 miliarde euro.
Atitudinea indecisă a lui Ponta a fost menționată și în plângerea pe care Gabriel Resources a făcut la Curtea Internațională de Arbitraj de la Washington.
În plângerea formulată de companie, Victor Ponta este acuzat că nu și-a asumat aprobarea sau respingerea proiectului în Guvern, ca premier, și că a delegat responsabilitatea Parlamentului. Gabriel Resources a folosit în apărarea sa și o declarație atribuită premierului Ponta, din 5 septembrie 2013:
„Eram obligat, conform legii trebuia să dau aprobare şi trebuia să înceapă Proiectul Roşia Montană. S-au întrunit toate condițiile cerute de lege. Tocmai pentru că am considerat că nu ar trebui să fac asta, eu am trimis legea Parlamentului. Aceasta este situația și de aceea, dacă n-aș fi făcut absolut nimic, atunci ar fi trebuit să plătesc, nu știu câte miliarde compensații companiei.”
Evenimentele și declarațiile care au pecetluit soarta proiectului Roșia Montană
La începutul lunii septembrie 2013, izbucnesc protestele organizate și de amploare, prin care românii care cer oprirea proiectului Roșia Montană.
Pe fondul tensiunilor din stradă, apar disensiuni între premierul Ponta și președintele Traian Băsescu, adică PSD vs. PDL, dar și în Uniunea Social-Liberală (USL) formată din PSD și PNL.
Fostul președinte Băsescu era supărat că Victor Ponta nu-și asumase reglementarea situației direct în Guvern și pasase responsabilitatea Parlamentului, prin inițierea unui proiect de lege și nu a unei hotărâri de guvern.
Șeful statului i-a cerut premierului să retragă proiectul, dar nu pentru că nu era de acord cu el, ci pentru că voia să liniștească spiritele și situația să fie rezolvată de Guvern, adică direct de Ponta.
„Soluția e să retragă urgent proiectul pentru că riscul e tensionarea la maximum a societății, atât timp cât proiectul se află în Parlament. După o lună și jumătate de proteste și dispute, vom afla ca legea e neconstituțională. Ar fi un dezastru. Ce ar mai înțelege societatea?”, susținea Traian Băsescu, pe 16 septembrie 2013.
„Nu am spus că nu rămân un susţinător al proiectului Roşia Montană, dar, când s-a creat această falie în societate, am considerat că trebuie să devin neutru”, mai declara Traian Băsescu, pe 29 septembrie.
Dispute erau și în interiorul USL: Crin Antonescu, președintele PNL, a declarat că nu susține proiectul. El era și președintele Senatului, prima cameră sesizată în cazul Roșia Montană.
Victor Ponta s-a supărat pe colegul său de alianță, pe motiv că nu existase nicio discuție în coaliție despre respingerea actului normativ. În urma tensiunilor și a protestelor, Ponta a declarat subiectul încheiat.
„Nu vrem să prostim oamenii, la 11:00 să anunțăm că susținem și la 1:00 să nu mai susținem proiectul. (...) Domnii Blaga și Antonescu au spus dinainte că sunt contra. Atunci trebuie să intrăm rapid la Senat - sigur, pe procedura normală, la comisii. O decizie pe un proiect atât de controversat trebuie luată de instituția supremă a țării - de aceea am trimis proiectul la Parlament. Să discute cu proiectul de lege pe masă. Din moment ce nu există sprijin parlamentar, nu are rost să ținem oamenii încurcați. Intră la Senat, se respinge, intră în procedură de urgență și la Cameră”, spunea Victor Ponta, pe 9 septembrie 2013.
- 17 septembrie 2013 - o comisie parlamentară specială este formată pentru a analiza proiectul de lege pentru modificarea legii minelor.
- 11 noiembrie 2013 - comisia parlamentară respinge proiectul.
- 19 noiembrie 2013 - Senatul respinge proiectul de lege.
Actul normativ a rămas într-o formă incertă încă o jumătate de an, fiind respins de Camera Deputaților, care era decizională, abia în iunie 2014. În acest răstimp protestele au continuat, iar politicienii s-au convins că societatea civilă rămâne vigilentă și proiectul nu poate merge mai departe.
- mai 2014 - 400 de angajați ai RMGC, reprezentând aproximativ 80% din forța de muncă a companiei, sunt disponibilizaţi.
- aprilie 2015 - alți 35% din angajații RMGC sunt disponibilizați pe fondul neajungerii la o soluție în procesul de autorizare.
- 4 ianuarie 2017 - Guvernul Cioloș trimite dosarul Roșia Montană la UNESCO.
În 2018, premierul de la acel moment, Viorica Dăncilă (PSD), a stopat procedura de includere a Roșiei Montane în patrimoniul UNESCO.
„Am primit directivă de la Ministerul Culturii, prin intermediul Ministerului de Externe, să cerem în numele guvernului stoparea dosarului, nu retragerea lui, precum și o întrevedere între o delegație guvernamentală și cei de la UNESCO. Motivul? Atât în mandatul guvernului Cioloș, cât și în mandatul actualului guvern, Ministerul Finanțelor și Ministerul Economiei nu au susținut înscrierea pe lista Patrimoniului Mondial. Ei spun că pe durata procesului cu Gabriel Resources nu ar fi bine să se producă înscrierea la UNESCO, pentru că ar servi interesele avocaților părții adverse”, spunea pe 6 iunie 2018 Adrian Cioroianu, ambasadorul României pe lângă UNESCO la vremea respectivă, pentru G4Media.
În iulie 2021, premierul Florin Cîțu a dat de înțeles că și el stă pe gânduri în privința includerii în patrimoniul UNESCO.
„Exact astea sunt discuţiile în coaliţie, să vedem care este soluţia pentru a merge mai departe. Să păstrăm şi situl UNESCO şi dacă să putem şi să exploatăm. Căutăm o soluţie. De aceea am chemat specialiştii. În coaliţie vin oameni care ne spun care sunt variantele. Pe de o parte, avem opinia de la firma de avocatură, pe de altă parte, avem Ministerul Culturii”, spunea Florin Cîțu.
Procesul
Roșia Montană a fost înscrisă în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO pe 27 iulie 2021.
Dar procesul în care Gabriel Resources a dat statul român în judecată la Curtea de Arbitraj Internațional de la Washington a început în 2015, iar compania canadiană a cerut despăgubiri de 3,3 miliarde de dolari.
După o perioadă în care subiectul a rămas în penumbră, odată cu declarațiile din februarie și martie 2024 făcute de premierul Marcel Ciolacu și de ministrul Finanțelor, Marcel Boloș, acțiunile firmei au început din nou să crească. Au ajuns la un vârf de 0,87 de dolari canadieni pe 7 martie.
În cele din urmă, Gabriel Resources a pierdut procesul, valoarea acțiunilor a ajuns la minimul istoric - 0,020 dolari canadieni - pe 11 martie 2024, iar compania a anunțat că nu are bani să plătească statului român cheltuielile de judecată.
Conform deciziei Curții de Arbitraj Comercial Internațional de la Washington, Gabriel Resources trebuie să plătească României 10,16 milioane de dolari: costurile procedurilor de arbitraj, cheltuieli de judecată și dobânzi.
Compania a anunțat luni, pe 11 martie, că mai are în conturi 2 milioane de dolari.
Ce prevedea proiectul Gold Corporation Roșia Montană, al cărui principal acționar este Gabriel Resources
În urma exploatării minelor de la Roșia Montană, RMGC urma să extragă 300 de tone de aur și aproape 1.500 de tone de argint.
„Ceea ce oferă Roșia Montana Gold Corporation se cunoaste deja de mult: o investiție de 1,7 mld. dolari, din care 450 au fost deja investite, o producție totală estimată de circa 314 tone de aur si 1.480 tone de argint, beneficii de 4 mld. dolari pentru statul român, circa 3.600 de locuri de muncă nou-create direct sau indirect pe durata funcționării minei, ecologizarea exploatării cu garanție de mediu depusă de la bun început și investiții de 70 mil. dolari în patrimoniul cultural al zonei”, scrie pe site-ul RMGC.
Valoarea zăcământului era estimată la aproape 20 de miliarde de dolari.
Metalele prețioase din minele de la Roșia Montană nu puteau fi extrase însă decât cu cianuri, o metodă care distruge mediul înconjurător.
Urma ca patru munți să fie distruși, susțineau organizațiile de mediu, informație care a fost negată de oficialii români. Și o parte din galeriile romane, de o valoare inestimabilă, ar fi putut dispărea.
