Pe 5 iunie 1970, la Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România (RSR) se deschidea expoziția retrospectivă Brâncuși, cu lucrări aduse din mari muzee din SUA și Franța.
În Revista muzeelor nr.5 din acel an, criticul Mircea Deac, care scrisese în 1966 o carte despre Constantin Brâncuși, o numea „prima expoziție de gen din România și din Europa”.
Au fost expuse atunci 50 de opere din toate etapele creației lui Brâncuși, iar un catalog de 165 de pagini al lucrărilor a fost editat de Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă.
Prima expoziție din România, la care Brâncuși nu a participat, deși era în viață, fusese organizată la București în decembrie 1956, la Muzeul de Artă sub directoratul pictorului M. H. Maxy.
Regimul comunist avea nevoie de Brâncuși pentru credibilitate
Doina Lemny, curatoarea expoziției din 2023 de la Timișoara, o autoritate în domeniu, a explicat inclusiv în tururile prin expoziția actuală de ce Brâncuși nu a fost repudiat de regimul comunist.
„Comuniștii aveau nevoie de numele lui Brâncuși pentru a obține credibilitate în Occident. Faptul că artistul nu a tăiat niciodată legătura cu țara a folosit reclamei politice naționalist-comuniste.”
În 1970, încă două împrejurări au făcut dezirabilă expoziția Brâncuși:
- era perioada „dezghețului” cultural de după 1965, când s-au întredeschis uși către cultura internațională, iar în 1967 avusese loc Colocviul Internațional Constantin Brâncuși la București, cu invitați de marcă dintre istoricii de artă europeni;
- marea expoziție retrospectivă itinerantă inițiată în SUA în 1969 de Muzeul Guggenheim din New York.
Atunci au fost împrumutate lucrări și din fondul Muzeului de Artă din București, care a primit ulterior, pentru a le expune - ocazie unică - lucrări din muzeele americane, de la Paris și din colecții private.
Expoziția de la Timișoara via Europalia
Următoarea jumătate de veac nu a fost favorabilă unor acte culturale de anvergură internațională. România s-a închis în timpul dictaturii, iar după Revoluția din 1989 a urmat o lungă tranziție.
„În anii '90 erau vremuri tulburi. Oamenii și-au pierdut reperele, poate nici nu mai știau la ce să se raporteze în cultură”, spune Ovidiu Șandor, comisarul expoziției Brâncuși de la Timișoara.
Faptul că acum s-a putut organiza la Timișoara o expoziție Brâncuși are legătură cu anul 2019, când România a fost țară invitată la Festivalul Internațional de Artă Europalia, găzduit la Bruxelles.
„Acolo ne-am cunoscut cu doamna Lemny, curatoare a expoziției de la Bozar, am vorbit despre perspectiva de a avea o expoziție Brâncuși la Timișoara, deja desemnată Capitală Culturală a Europei. A fost imediat de acord. Dar importante au fost și două discuții informale cu Frances Morris, directoare la Tate Modern, și cu Bernard Blistène, pe atunci directorul Centrului Pompidou din Paris. Așa a început totul”, își amintește Ovidiu Șandor.
Din punctul său de vedere este extraordinar că evenimentul de la Timișoara este „prima expoziție Brâncuși în ultimii 50 de ani în lume, care îl așază pe Brâncuși mult mai concret în contextul românesc”.
„Peștele” lui Brâncuși apare acum într-un context diferit de cel din expoziția de la Bruxelles, care îi pune în lumină strălucirea și acel zvâcnet pe care Brâncuși l-a eliberat din bronz.
Măiastra de la Tate și Pasărea în văzduh aduse de la Guggenheim, dezvelite din vitrinele în care se aflau la Bozar și așezate pe socluri înalte, își pot lua zborul. Fotografii și documente arată cum a sublimat Brâncuși formele pentru a face din silueta păsării o săgeată spre cer.
Doina Lemny explică publicului că Brâncuși nu a rupt niciodată legătura cu țara sa despre care spunea că este „pământul care se rotește, adierea de vânt, norii plutitori, râul care curge, focul mistuitor, iarba verde-iarba uscată – țărâna, zăpada”.
Șansa Timișoarei de a avea expoziția-eveniment ține de titlul de Capitală Culturală a Europei obținut în 2016.
N-a fost simplu. Muzeul a trebuit să se ridice la standardele cerute de muzeele și colecționarii de la care s-au împrumutat cele 100 de lucrări – sculpturi, desene, fotografii, documente, aduse de la cele mai reputate muzee: Piatră de hotar, Muza adormită, O muză, colecția de fotografii - de la Centrul Pompidou, Peștele, Măiastra, Danaida vin de la Tate Modern, Pasărea în văzduh, de la Guggenheim, Rugăciunea e împrumutată de la Muzeul Național de Artă al României. Numeroase piese provin din colecția David Grob.
Investițiile de două milioane de euro finanțate de Consiliul Județean Timiș au fost obligatorii, iar viteza cu care s-au făcut este un adevărat „maraton”, după cum spune directorul MNArt, Filip Petcu.
Amenajarea celor 11 săli de expunere a căzut în sarcina arhitectului Attila Kim, care a gândit scenografia și pentru expozițiile Brauner și După sculptură, sculptură după de la Cazarma U.
„Scenografia aici e inspirată de Brâncuși. Vedem în fotografiile sale că îi plăcea să pună în spatele lucrărilor draperii. Noi am pus acest fundal moale, draperii verticale antracit și mochetă la fel, ca să permitem privitorului un moment de intimitate cu lucrările. Doar ele sunt luminate, corpul nostru, sunetele dispar și rămânem în relație cu geometria specială a sculpturilor”, a explicat Kim Attila pentru Europa Liberă.
Doina Lemny cunoaște îndeaproape dificultatea de a organiza și curatoria o expoziție Brâncuși, oriunde în lume.
„Nu se poate Brâncuși în fiecare zi – spune ea pentru Europa Liberă – pentru că lucrările sale sunt fragile, împrumutul este foarte condiționat, sunt lucrări rare care nu pot fi înlocuite oricât de mare e asigurarea.”
Coriolan Babeți, reputat critic de artă stabilit la New York, revenit în vizită la Timișoara, are argumente în plus.
„Pentru mine, surpriza absolută este că Brâncuși a venit la Timișoara, într-o sublimă coincidență de trasee energetice, care înseamnă numirea Timișoarei drept Capitală a culturii europene.
Timișoara e pionierul Revoluției române, semnalul de alarmă al libertății în conștiința poporului român, iar Europa n-a uitat acest detaliu de viață națională. Este semnul cel mai bun că Europa încă are memoria actualității și n-a omis Timișoara de pe lista ei”- afirmă Coriolan Babeți.
Rareș, Răzvan și Aris, sunt elevi la Liceul de Artă din Timișoara și au fost aduși aici de profesoara lor de pictură.
„Știm despre Brâncuși, marți am avut lecție despre el. Am văzut mai multe poze cu sculpturile sale”, spune Răzvan, care a ținut să sublinieze că el se trage din Gorj.
La ce vă așteptați? e întrebarea pe care am pus-o mai multor vizitatori. „La emoție”, a răspuns o femeie tânără din București.
Din București vine un grup care discută însuflețit în așteptarea turului.
„Știm multe despre Brâncuși, am crescut, am respirat și am trăit cu Brâncuși. Credem că expoziția aceasta este o împăcare a spiritului artistului cu poporul român”, spune un vizitator.
La ieșire am stat de vorbă cu un cuplu venit din Cipru pentru prima oară. Bărbatul are mamă româncă, a venit pentru expoziție, dar se declară vrăjit și de oraș.
În seara vernisajului oficial, orașul s-a colorat cu instalațiile de lumină de la The Night-Art Festival, care va dura până în 12 octombrie.
La mesele cu fețe de masă albe ale unui restaurant central, situat în clădirea istorică Lloyd, construită în 1912, meniul a fost adaptat la eveniment: 5 preparate fusion, inspirate de Oltenia și gătite cu tehnică franțuzească, numite Poarta sărutului, Cumințenia pământului, Măiastra, Masa Tăcerii și Regele regilor.
Cele 100 de lucrări din expoziția Brâncuși de la Timișoara pot fi văzute până la anul, pe 28 ianuarie. Până acum sunt deja făcute aproape 8000 de rezervări.
