Opinia publică din România a reacționat în urma investigației publicate de presa occidentală cu privire la implicarea a două echipaje românești, membre ale unei misiuni internaționale de supraveghere a granițelor Uniunii Europene, în ceea ce pare a fi o acțiune de împiedicare a solicitanților de azil să ajungă din Turcia pe malul grecesc al Mării Egee.
Cele două incidente documentate de presă ar fi avut loc în vara acestui an, respectiv în lunile iunie și august, conform publicației germane Der Spiegel, care a dezvăluit abuzurile, în parteneriat cu mai multe trusturi de presă internaționale.
După cum se vede în imaginile surprinse de camerele video ale grănicerilor turci, o navă românească, parte a misiunii FRONTEX, se apropie de o barcă plină cu migranți, însă refuză să le ofere ajutorul, așa cum prevede legea marină și reglementările internaționale cu privire la drepturile solicitanților de azil. Mai mult, nava MAI 1103 aparținând Poliției de Frontieră române pare să facă manevre prin care valurile cresc în intensitate chiar în apropierea bărcii de cauciuc a migranților, un gest care ar fi putut să le pună acestora viața în pericol.
Contactați de Europa Liberă, reprezentanții Poliției de Frontieră din România au refuzat să precizeze dacă aceste incidente au fost sau nu raportate la București de către membrii echipajelor de pe cele două nave, însă au confirmat prezența personalului românesc în zonă în acea perioadă.
Audieri în Parlament
„În această fază, se poate face o solicitare pentru audierea unui responsabil (n.r. - din conducerea MAI) care pot furniza răspunsuri. Voi face o solicitare în acest sens către colegii mei”, a declarat Ovidiu Raețchi (PNL), vicepreşedintele Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională din Camera Deputaților pentru Europa Liberă.
Și deputatul independent Adrian Dohotaru a solicitat o serie de explicații din partea conducerii Ministerului Afacerilor Interne în acest scandal. Acesta dorește să afle dacă statul român „va demara o investigație privind ilegalitățile posibile ale personalului” (n.r. - membrii echipajelor românești) dar și câte „încercări ilegale de trecere a frontierei românești au existat în intervalul 2011-2020”.
Întrebarea deputatului clujean cu privire la trecerile ilegale dorește să lămurească un aspect extrem de important al contextului în care au avut loc abuzurile din această vară.
Aceste două incidente nu sunt primele în care grănicerii români sunt acuzați de încălcarea drepturilor solicitanților de azil. În septembrie, Euronews făcea publice mărturiile mai multor migranți care susțin că ar fi fost bătuți de grănicerii români pe fâșia verde de la granița cu Serbia, una dintre zonele cele mai „fierbinți” din punct de vedere al tranzitului persoanelor în căutare de azil în Europa.
Ecouri și la Bruxelles
Deși în trecut au existat acuzații de violență și abuzuri față de migranți din partea grănicerilor greci - care operează în regiunea Mării Egee în coordonare cu misiunea europeană, dar independent de aceasta - este prima dată când o serie de abuzuri și încălcări ale drepturilor omului comise de personalul unei misiuni FRONTEX au fost documentate și prezentate public.
Agenția a negat mereu acuzațiile de rele tratamente față de solicitanții de azil și susține că membrii misiunilor sale nu ar fi fost niciodată implicați în abuzuri împotriva acestora.
Cu toate acestea, la doar câteva ore după ce au apărut imaginile în presă cu cele două nave românești, reprezentanții FRONTEX au declarat public, pe canalul de Twitter al organizației, că au declanșat o anchetă internă legată de „incidente suspecte” relatate de media, dar că, până în acest moment, nu au găsit nicio dovadă sau vreun document care să dovedească vreo ilegalitate.
Dincolo de ancheta internă la nivelul structurii europene, FRONTEX se află în aceste zile sub lupa atentă a membrilor Parlamentului European, printre care și a câtorva europarlamentari români. Membrii delegației României au decis să ia atitudine față de presupusele abuzuri comise de grănicerii români într-o misiune europeană.
În acest sens Dragoș Tudorache (USR-PLUS) a trimis o scrisoare către directorul Frontex, Fabrice Leggeri, pentru a cere detalii și clarificări urgente cu privire la cele două incidente.
Inițiativei i s-a alăturat și colega acestuia de partid, Ramona Strugariu, membră a Comisiei LIBE pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne. „Este într-adevăr o situație foarte serioasă pe care o urmărim îndeaproape. Evident, nu putem tolera o situație în care agențiile Uniunii ar fi implicate în încălcări ale dreptului internațional”, a declarat europarlamentarul pentru Radio Europa Liberă.
„Foarte probabil vom avea și acțiuni formale în cadrul Comisiei LIBE în perioada următoare, suntem pe cale de a decide acest lucru. Împreună cu colegii din Grupul Renew Europe din această Comisie parlamentară am discutat deja situația și suntem deciși să facem tot ce se poate pentru a clarifica lucrurile. (...) Voi scrie Poliției Române chiar astăzi (n.r.- marți) pentru a solicita clarificări în ceea ce privește eventuala implicare în refuzul de a asista solicitanții de azil”, a adăugat Strugariu.
Europa întoarce spatele migranților
Inițiativelor politicienilor li s-au alăturat și o parte din membrii societății civile. În cursul săptămânii, membrii comunității online Declic.ro, platformă pentru găzduirea diferitelor inițiative civice, au inițiat o petiție online prin care cer anchetarea activității Poliției de Frontieră în cadrul misiunii Poseidon 2020, desfăşurată în Marea Egee, în perioada 18 mai - 14 august 2020.
Însă șanse ca o astfel de inițiativă să fie concretizată într-o anchetă parlamentară sau o tragere la răspundere a celor vinovați în eventualitatea în care acuzațiile se dovedesc a fi adevărate sunt discutabile. Atât la nivel european, cât și național.
Tema migrației din Orientul Apropiat și Nordul Africii spre Europa nu pare „un subiect fierbinte” în România, care nu se află pe ruta directă a imigranților spre Occident, deci subiectul nu reprezintă o prioritate pentru partidele politice. Comparativ cu state precum Ungaria, Serbia sau chiar Bulgaria, România a primit un număr mult mai mic de refugiați în ultima perioadă. Potrivit Inspectoratului General pentru Imigrări, autoritățile de la București au înregistrat până la începutul lunii iunie 3.880 de persoane, din care 1.550 au primit statut de refugiat, iar 2.330 de persoane care beneficiază de statut de protecţie. Acest număr variză de la lună la lună, deoarece o bună parte dintre cei care primesc un statut în România iau calea Vestului, în căutarea unor condiții de viață mai bune.
În context mai larg, polarizarea europenilor în ceea ce privește migrației este cunoscută. În timp ce țări ca Germania și Suedia au primit cea mai mare parte a celor peste 1,5 milioane de refugiați care fugeau de războaiele din Orientul Mijlociu în urmă cu cinci ani, statele de tranzit au ales să nu se implice intens în gestionarea fluxului de imigranți. Ulterior, mai multe state central europene, în primul rând Ungaria, au blocat sistematic eforturile UE de a introduce un sistem de cote pentru redistribuirea refugiaților între cele 27 de state membre.
În realitate, așa cum susține Shada Islam, analist politic, „mândria și prejudecățile sunt adevăratele obstacole care stau în calea unei politici UE bine gestionate în materie de migrație”.
Numărul solicitanților de azil este scăzut în acest moment, dar pentru multe guverne UE „criza migrației” nu se va termina curând. Și aceasta pentru că problema nu a fost niciodată cu adevărat despre cifre. Argumentele neîncetate ale Europei cu privire la controalele la frontieră, cererile de azil și „solidaritatea” obligatorie sau voluntară ascund o discuție mai întunecată și o diviziune mai profundă.
În acest context, nu e clar dacă incidentele în care au fost implicate navele românești la granița turco-elenă sunt cazuri izolate sau o politică instituțională aprobată tacit de liderii Uniunii Europene, aflați sub presiunea statelor de la frontiera de sud a UE. Discursul politic despre migrație s-a schimbat considerabil de la an la an în ultimul deceniu, mai exact de când au început revoluțiile și războaiele civile din Orientul Mijlociu denumite idealist „Primăvara Arabă”.
Dacă la început Europa și-a arătat solidaritatea cu mișcările sociale din țări ca Siria, Libia sau Egipt, pe măsură ce acestea s-au transformat în conflicte sângeroase, adeseori monopolizate de fundamentaliști islamici, politicienii de pe întreg continentul s-au arătat din ce în ce mai rezervați în discursul despre migrație. Argumentul că cei mai vulnerabili, primii care fug din calea radicalismului, sunt chiar cei iau calea exilului în bărci improvizate sau așteaptă în frig dincolo de gardurile de sârmă ghimpată ale Europei nu i-a împiedicat pe politicienii de la Bruxelles să trimită un semnal clar solicitanților de azil - stați acasă, Europa este închisă pentru voi.
Esența acestui mesaj s-a văzut cel mai clar în martie anul acesta, când zeci de mii de oameni și-au croit drum din taberele de refugiați turce spre granița terestră cu Grecia. În cea mai nouă „criză a refugiaților”, răspunsul UE a fost diametral opus față de acum 5 ani, când oamenilor li s-a permis să ajungă prin Balcani spre Occident. De data aceasta, liderul Uniunii Europene, Ursula von der Leyen, a trimis un mesaj de solidaritate cu Grecia, „apărătorii graniței UE”, fără a sufla un cuvânt despre drama solicitanților de azil. Mesajul înaltului oficial european ar putut fi interpretat de Atena ca „undă verde” în stoparea fluxului migrațional dinspre Orient cu orice preț, inclusiv cu sprijinul mai mult sau mai puțin tacit al FRONTEX.
În același timp, liderii Uniunii au încercat să concretizeze responsabilitatea morală a Europei față de milioanele de oameni, victime ale conflictelor din regiune, prin ajutoare financiare trimise spre țări ca Turcia, Liban sau Iordania, unde sunt găzduiți cei mai mulți refugiați în acest moment. Doar că în cazul Turciei spre exemplu, liderul de la Ankara, Recep Erdogan, s-a folosit de multe ori chiar de aceste fonduri trimise de Bruxelles ca să ilustreze o agendă politică ostilă UE, prin amenințări și discursuri menite să alarmeze opinia publică din Europa.
Discuția despre migrație este una complicată pentru fiecare stat european în parte. Fiecare vine la masa negocierilor cu un trecut diferit și experiențe adeseori diametral opuse în ceea ce privește migrația. Însă miza discuției în sine este una fundamental legată de angajamentul Europei pentru respectarea drepturilor omului și a democrației.
