Sunt mai puțin de două săptămâni de când, pe 26 februarie, la Straja, în județul Hunedoara, un copil de șapte ani a căzut de pe unul din telescaunele domeniului schiabil.
Se pare că incidentul ar fi din cauza așezării necorespunzătoare pe scaunul instalației, după cum arată datele de până acum.
Dar există alte situații, în care turiștii se simt în pericol, fără să își fi adus în vreun fel „contribuția”.
Pe domeniul schiabil Șureanu (de la limita județelor Alba și Hunedoara) – frecventat timp de mai mulți ani și de președintele Klaus Iohannis – numeroși turiști au reclamat în acest sezon condițiile oferite de telescaunul care îi transportă spre pârtii.
Supărarea le-a fost cu atât mai mare cu cât e unul dintre puținele domenii schiabile privilegiate, cu zăpadă exclusiv naturală, la 2.000 de metri altitudine, suficientă și în acest an, când în multe alte zone turiștii s-au plâns frecvent de lipsa zăpezii.
Mai multe bare de protecție ale scaunelor transportate de instalația pe cablu s-au rupt, sub ochii sau chiar în mâinile lor. Au fost apoi sudate chiar la fața locului sau prinse de bara telescaunului cu „șoricei” de plastic și bandă adezivă.
Într-un alt județ, Sibiu, miercuri, pe 6 martie, cinci turişti şi doi angajaţi ai telecabinei din Bâlea Lac, munţii Făgăraş, au rămas blocaţi în telecabină. Au fost coborâţi pe frânghie, de personalul instalației şi de salvamontişti.
O turistă din Franța, între cei blocați în telecabină, a mărturisit că a trăit o spaimă de moarte. „Nu știam ce se întâmplă și am crezut că vom muri”, a spus ea, pentru Știrileprotv, mărturisind că s-a liniștit după ce a văzut că operatorul telecabinei și-a păstrat calmul.
Instalaţia s-a oprit după ce s-au declanşat senzorii care depistează tensiuni mari în cablu, forțe de frecare neobișnuite sau role blocate, potrivit sursei citate.
„Unele instalații nu sunt întreținute chiar cum ar trebui, sunt și altele foarte vechi, deși asta nu ar fi problemă, dacă mentenanța e făcută cum trebuie”, spune pentru Europa Liberă, președintele Salvamont, Sabin Cornoiu.
În România funcționează peste 40 de telescaune, 9 telecabine și 12 telegondole şi alte câteva zeci de teleschiuri. O parte din instalaţii, în special cele de pe Valea Prahovei, dar nu numai, circulă și în afara iernii.
Atât tarifele skipass-urileor pentru instalaţiile care deservesc pârtiile de schi, cât şi prețurile pentru cele folosite doar pentru admirarea peisajului sau acces spre un traseu montan au crescut în 2024, la majoritatea acestora.
Creșterile de preț sunt între 10-20%, în special pe fondul majorării TVA-ului la transportul pe cablu.
Tarifele skipass-urilor, între 120 de lei şi 265 de lei pe zi
Tarifele skipass-urilor pentru majoritatea domeniilor schiabile din România au crescut în 2024, în primul rând ca urmare a creşterii TVA pentru transportul pe cablu de la 5% la 19%, potrivit administratorilor.
- În motivarea creşterii tarifelor pe domeniul schiabil Parâng, Primăria Petroşani invocă pe lângă TVA şi creşterea preţurilor la energie şi motorină. Totuşi, preţurile sunt printre cele mai mici din ţară, 125 de lei pe zi pentru un abonament pe ambele telescaune, pentru adulţi.
- Pe domeniul schiabil Şuior, din Maramureş, preţul pe zi este de 120 de lei în timpul săptămânii şi 160 de lei sâmbăta şi duminica.
- La Straja un skipass de o zi costă 160 de lei, în timp ce la Şureanu preţul este de 180 de lei.
- Cele mai mari tarife sunt la Predeal (peste 10 km de pârtii), unde un skypass de o zi costă 265 de lei.
- Pe domeniul schiabil Sinaia un abonament de o zi este între 210 -230 de lei, în funcţie de zile, iar la Poiana Braşov este 200 de lei.
Toate domeniile schiabile oferă şi cartele pe puncte, care se scad cu fiecare urcare cu telecabina (scade cele mai multe puncte), telegondola, telescaunul sau teleschiul (cel mai accesibil).
De asemenea, în special în staţiunile unde instalaţiile sunt deschise şi vara, sunt practicate şi tarife pe urcare / coborâre unică, respectiv dus/întors.
Telecabina din Buşteni costă din acest an 210 lei / adult pentru traseul Buşteni - Babele dus întors, faţă de 170 de lei anul trecut, respectiv 285 de lei / adult pentru traseul mai lung, Buşteni-Peştera.
Pentru domeniile schiabile şi instalaţiile administrate de Primării copiii până la 12 sau -în unele locuri- 14 ani au reduceri de 50%, în timp ce pe domeniile sau instalaţiile administrate privat reducerile sunt mai mici, de câteva zeci de lei per copil.
Atenţie, cad bare de protecţie!
În vacanţa elevilor (19-23 februarie) de anul acesta, pe domeniul schiabil Șureanu din judeţul Alba, turiștii au privit mirați cum unele dintre barele de protecție ale scaunelor s-au desprins în timpul mersului.
„Să se rupă frecvent bara de protecție în timpul funcționării este jenant”, spune Nicolae I., care a mers la schi la Șureanu cu un grup de părinți și copii.
Într-o postare pe Facebook, bărbatul a făcut o listă cu plusurile și minusurile sejurului.
Una dintre imaginile bizare pe care au văzut-o turiștii a fost un cadru de telescaun care a zăcut zile la rând sub traseul telescaunului.
„Să lași bara ruptă pe sub telescaun e mărturie a impotenței, incapabilităţii si a nesiguranței – iarăși jenant”, a mai scris Nicolae.
Remus, parte a altui grup de la Șureanu, a fost vecin de călătorie pe cablu chiar cu unul dintre cei cărora le-a căzut cadrul de protecție ajuns sub telescaun.
„Mi-a povestit un tânăr că li s-a desprins bara de protecție încă de după urcare, au susținut-o cu mâinile. Voiau să o ducă până sus și să o predea personalului. La un moment dat au obosit, cineva din spate a și strigat să îi dea drumul. Pe la mijlocul traseului, au lăsat-o jos. Era cadrul care a rămas apoi în zăpadă”, povestește el pentru Europa Liberă.
„Sunt copii care se și sprijină un pic pe bara aceea, ce s-ar întâmpla dacă se desprinde în mers?”.
Remus s-a izbit și el, la propriu, de problemele barelor de protecție.
„Doar ce ne-am așezat pe scaun, bara a căzut singură, atât era de nestrânsă probabil, direct pe genunchiul meu. Bine că nu a căzut pe fetiță. La final, când am ridicat bara și ne-am dat jos, când telescaunul ia curba, bara ne-a picat din nou, ne-a atins puțin la gât.”
Părinții din grup și-au făcut în permanență griji ca nu cumva să nimerească pe un scaun cu bară de protecție nesigură, explică Ionuț, care a mers la Șureanu alături de băiatul lui.
„Toată urcarea îmi imaginam cum se rupe telescaunul, mai și scârțâia într-un mare fel. Chiar nu m-am simțit în siguranță”, a scris Gerhilde H., care merge la Șureanu de șase ani.
Tânăra a mărturisit că a depus sesizări la ANPC și ISCIR.
Schiuri agăţate în zăpadă
O altă problemă a telescaunului semnalată de turiști este că, la scurt timp după îmbarcare, distanța dintre schiurile din picioarele turiștilor și zăpada de jos este foarte mică, trăgându-le unora schiurile din picioare.
„Să nu se ducă ei (angajații, n.r.) să dea zăpada la o parte de sub scaune ca să nu-și mai piardă oamenii schiurile agăţate în zăpadă iar și iar, asta mi se pare penibil”, a mai explicat Nicolae.
În urmă cu doi ani, Mihai Matei a trecut printr-o spaimă de moarte, cum ne-a mărturisit, când a căzut sub telescaun după ce un turist preocupat să nu își agațe schiurile în zăpadă a atins cu acestea bara de protecție care s-a desprins.
În acest timp, „administratorii pârtiei stăteau și se uitau unu la altul în loc să dea cu lopata zăpada multă strânsă chiar la îmbarcare”, spune el.
Cei care ajung la Șureanu apreciază la unison peisajul montan deosebit și faptul că este unul din puținele locuri din țară unde se schiază câteva luni din an, la 2.000 de metri, exclusiv pe zăpadă naturală.
E motivul pentru care cei mai mulți se întorc aici – iar unii o fac de la sute de kilometri distanță – însă problemele telescaunului și serviciile asociate, de la toalete la parcări, sunt mult sub potențialul locului, ne-au spus numeroși turiști.
Administrator: Barele cad din cauza turiştilor
Instalația de telescaun este sigură, iar problemele cu barele de protecție ar fi fost cauzate de neatenția sau nepriceperea schiorilor, spune pentru Europa Liberă unul din administratorii domeniului schiabil de la Șureanu, Jean Tatu.
„Își blochează schiurile în zăpadă, în zona de îmbarcare, și, agățând și forțând vârful schiului în zăpadă, îi scoate schiul din legătură și automat forțează bara de sprijin de picioare. Dacă își ridică rapid schiul, nu smulge bara, dar dacă intră mai adânc în zăpadă, smulge bara”, explică el.
Mecanismul barei de protecție a scaunelor ar fi asemănător cu cel al unei legături de schi – pentru clăpari – care este gândit să nu sară din picior, decât în condiții de forță deosebită.
„Barele de protecție sunt perfect funcționale, atâta vreme cât sunt exploatate corect. În momentul în care este solicitată pe o direcție atipică, e gândită să sară”, întărește el.
Administratorul spune că este exclus ca barele de protecție să cadă pur și simplu și a declarat că nu știe nimic despre faptul că unele bare de protecție au fost prinse de scaun cu șoricei de plastic și scoci – așa cum reiese din pozele prezentate mai sus.
Cât despre cadrul de protecție rămas mai multe zile în zăpadă, acesta ar fi căzut după ce turiștii ar fi sărit, din teribilism, din telescaun.
El nu a precizat ce vechime are instalația de telescaun, achiziționată second-hand – așa cum sunt majoritatea celor de pe domeniile schiabile din țară unde au fost făcute investiții după anii '90 – dar spune că asta nu influențează funcționarea acesteia.
Lungimea cablului e de aproximativ 1.200 de metri pe fiecare sens de mers. Faptul că anul acesta problema barelor de protecție care cad a fost mai evidentă a fost cauzată pe de o parte de zăpada abundentă căzută, respectiv afluxului mare de turiști, în special în vacanța elevilor, crede administratorul.
„În momentul în care telescaunul circulă continuu la încărcare maximă, cablul se lasă puțin și distanța față de zăpadă se micșorează”, adaugă administratorul.
Chiar dacă admite că orice instalație se degradează în timp, Jean Tatu spune că aceasta are toate avizele de funcționare, e verificată constant și prezintă siguranță.
„Se poate merge liniștit și fără acea bară de protecție, în afară de neliniște nu poate aduce altceva.”
Admite că în cazul copiilor, mai ales a celor care se încumetă să meargă singuri pe telescaun, lucrurile sunt mai delicate, deși „în mod normal un copil nu ar avea ce să caute singur pe telescaun.”
Administratorul domeniului schiabil spune că nu se pune problema unei reperații capitale. În schimb, e în pregătire montarea unui nou telescaun, de patru locuri, pe masivul învecinat, Pătru.
Vor fi amenajate două piste și acolo. Noul telescaun a fost cumpărat și dus deja la Alba-Iulia, unde e în curs de avizare și autorizare.
Este tot o instalație second-hand, din străinătate, întrucât „nu există variantă să încasezi lei și să plătești euro, azi, ținând cont de paritatea euro - leu”, după cum afirmă Tatu.
Costul unei linii noi de telescaun ajunge la aproximativ 1,5 milioane de euro pe kilometru, spune președintele asociației transportatorilor pe cablu din România, Iancu Șerbănescu, totodată administrator al domeniului schiabil Buscat, din Băișoara, județul Cluj.
Vechimea în sine nu influențează calitatea telescaunului, câtă vreme este întreținut și are toate autorizațiile de funcționare, spune el.
„Sunt încă telescaune vechi, de zeci de ani, producție românească, în Parâng, de exemplu, dar ce e de fapt vechi sunt stâlpii, în timp elementele, cabluri, role, s-au schimbat.”
Telescaunul (pre)istoric din Parâng
O postare cu telescaunul inaugurat în anii '70 pe domeniul schiabil Parâng, din județul Hunedoara, de pe unul din cele mai populare grupuri de social media dedicate schiorilor, i-a făcut pe oameni să remarce vechimea „preistorică” a telescaunului.
Unii și-au adus aminte de cum au călătorit în bătaia vântului, în timp ce alții și-au exprimat fricile trăite recent.
„Vechiul telescaun este de două locuri și este de pe vremea lui Ceaușescu. Ca sa urci până pe pârtii durează aproape 30 minute, timp în care poate să te ningă/plouă/ să te bată vântul pe el timp de o jumătate de oră. Pârtia o cobori în maximum zece minute, cu tot cu opriri, după care urci din nou 30 de minute”, spune pentru Europa Liberă Adrian Butaș, care merge de mai multe ori pe sezon la schi.
Funcționează și un telescaun nou – cu mai multe locuri – dar acesta urcă doar de la jumătatea pârtiei, explică el.
Ambele telescaune sunt administrate de Primăria Petroșani, care a mărit tarifele ski pass-urilor cu 23% în acest an.
O urcare cu telescaunul costă 25 de lei pentru adulți (copii plătesc jumătate din sumă). Un drum dus-întors în aceeași zi e 37 de lei, iar un abonament de o zi de schi costă 125 de lei.
„Instalațiile sunt sigure, e obligatoriu să aibă toate verificările!”
Preşedintele Asociaţiei Transportatorilor pe Cablu din România (ATCR), Iancu Şerbănescu, spune că fiecare instalaţie trece, anual, printr-o rundă de verificări cu privire la siguranţa tehnică, după o metodologie care funcţionează şi la nivel european.
„Poate aspectul pare uneori neglijat sau chiar urât dar, din punct de vedere al siguranţei, fiecare instalaţie este verificată destul de laborios. De exemplu, dacă cablul este mai vechi de zece ani, trebuie verificat anual, la fel clemele de la prinderile de telescaun”, explică el.
Autorizaţiile de funcţionare sunt acordate de ISCIR (Inspecția de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat), după care verificările periodice sunt derulate de către Compania Naţională pentru Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de Ridicat şi Recipientelor sub Presiune (CNCIR).
„Fiecare administrator de instalaţie pe cablu este obligat să aibă contract cu o firmă de service, la fel ca în cazul ascensoarelor, şi un responsabil care notează într-un registru orice defecţiune apare, chiar dacă este remediată”, spune responsabilul de comunicare al ISCIR, Cătălin Braşoveanu.
Operatorii de instalaţii sunt obligaţi atât verificările la zi cât şi personal instruit – mecanici trolişti, respectiv să remedieze orice problemă apare, sublniază Şerbănescu (ATCR).
„Fiecare operator, când şi-a deschis investiţia sau şi-a angajat personalul, ştie foarte bine ce are de făcut. Fiecare răspunde de cum se achită de responsabilităţile pe care le are, ca asociaţie nu le putem impune ce să facă efectiv”, spune preşedintele asociaţiei din care fac parte majoritatea celor câteva zeci de domenii schiabile din România.
Administratorii privaţi de domenii schiabile sau de instalaţii pe cablu preferă să cumpere instalaţii second-hand.
„Prea puţini transportatori pe cablu au resursa financiară să îşi cumpere instalaţia nouă”, astfel că „cumpără o instalaţie second, o instalează, încep să încaseze şi încep să investească în ea, destul de mulţi bani, în role, cleme, chiar cablu dacă trebuie schimbat”, spune Șerbănescu.
Pe de altă parte, există minime reguli de utilizare a echipamentelor, iar copiii ar trebui însoţiţi, chiar dacă vor să îşi manifeste autonomia şi deprinderile, conchide Şerbănescu.
În incidentul de la Straja, în care un copil a căzut de pe telescaun, la mijloc nu ar fi fost o defeţiune tehnică, conform datelor preliminare.
„Copilul se juca în scaun, s-a lăsat pe spate, a devenit drept şi a alunecat sub bara de protecţie, care e standard, un standard internaţional. Există inclusiv o prescripţie a ISCIR cu privire la vârsta până la care copilul trebuie însoţit. La noi e între 8-10 ani, în străinătate se spune până la 1,20 metri”, explică Vali Huda, administrator al unui sector din domeniul schiabil de la Straja, instructor şi proprietar al unei şcoli de schi.
În cazul de la Straja, autorităţile au deschis o anchetă pentru a stabili cu exactitate ce s-a întâmplat.
Turişti blocaţi în instalaţiile pe cablu
În ianuarie 2024 un grup de turiști a rămas suspendat pe telescaunul de pe pârtia olimpică Prislop din Borșa, Maramureș, după ce instalația s-a oprit ca urmare a unei pene de curent.
Tot în ianuarie 2024, la Sinaia, Prahova, zeci de turiști, între care și o femeie gravidă și fiica ei de trei ani au rămas blocați în telegondolă, din cauza viscolului.
În 2023, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) a amendat cu 15.000 de lei operatorul telegondolei din Sinaia, după ce aceasta nu a funcţionat timp de câteva ore, întrucât „cablul instalaţiei avea depunere de chiciură în zona rolelor, a cablului şi pilonilor iar la efectuarea operaţiei de degivrare 2 role s-au spart si au fost înlocuite.”
Amenda a fost dată pentru că în acest timp au fost vândute tichete, iar la cota 1.400 s-a creat o supraaglomerare.
La Oficilul ANPC din Prahova au fost depuse anul trecut 34 de reclamaţii privind transportul pe cablu, având ca obiect timpul lung de aşteptare, neinformarea publicului când instalaţiile sunt în revizie şi nerestituirea sumelor plătite pentru bilete neutilizate din cauza condiţiilor meteo. Anul acesta a fost depusă o singură reclamaţie.
Unul din cele mai cunoscute incidente a avut loc în 2021, pe timp de vară, când telecabina din Bușteni, pe Valea Prahovei, s-a oprit la prima cursă, iar zece angajați care mergeau spre punctele de lucru ale instalației au rămas suspendați deasupra abrubtului.
Cauza prezentată iniţial a fost faptul că un urs ar fi dislocat o bucată de stâncă, iar aceasta ar fi căzut peste cablul telecabinei, dar „Adevărul” scria că o posibilă cauză ar fi fost o defecţiune la motorul instalaţiei.
Tot în 2021, în sezonul rece, o defecţiune complexă a telescaunului a blocat pe instalaţia de cablu mai mulţi turişti, între care şi un copil de 2 ani.
Salvamont: Calitatea şi întreţinerea instalaţiilor, esenţiale
Printre cele mai vechi instalaţii pe cablu sunt cele de producţie românească, precum telescaunele din Parâng şi Vatra Dornei, sau telecabina de la Bâlea-Lac.
Dincolo de vechime, estenţială este întreţinerea instalaţiilor, astfel încât să nu ducă la incidente, spune preşedintele Salvamont, Sabin Cornoiu.
„Accidentele sunt rare, dar, din ce am constatat noi, se întâmplă mai mereu la aceleaşi instalaţii. Asta înseamnă că instalaţia aceea nu e bine întreţinută şi asta trebuie să dea de gândit. Totul depinde de calitatea instalaţiei, sunt instalaţii noi, care nu au avut absolut nicio problemă, dar vedem instalaţii aduse la mâna a doua, nerevizuite şi acelea pot să fie oricând un factor de risc.”
El a subliniat că Salvamont are adaptate sistemele de salvare montană pentru intervenţia la orice tip de instalaţie pe cablu, dar există limitări, impuse chiar de legislaţie.
„Noi nu suntem autorizaţi să urcăm pe stâlp, de exemplu. Am încercat să dezvoltăm sisteme de salvare care să nu implice urcarea pe stâlp. Există însă setul de salvare, care aparţine instalaţiei, pe care producătorul îl dă la pachet cu instalaţia şi îţi pregăteşte şi oamenii. Pe cel care a cumpărat instalaţia second hand nici nu îl mai interesează ce e în sacul producătorului.”
Aşa se ajunge la improvizaţii, în care tot salvamontiştii sunt cei instruiţi, mai ales că fiecare instalaţie are particularităţile ei.
Coronoiu subliniază că admnistratorii trebuie să îşi ia mult mai în serios activitatea de pregătire a personalului şi să ţină din scurt instalaţiile, mai ales când există semnale din partea utilizatorilor.
Chiar dacă instalaţiile continuă să funcţioneze, „o dată e ca niciodată”, conchide el.
