Nu există nici proceduri pentru intervenția în cazul luării de ostatici și nici protocoale între instituții, care să permită colaborarea pentru salvarea ostaticilor, spune liderul EUROPOL, Cosmin Andreica, într-un interviu acordat Europei Libere, în contextul cazului de la Onești.
Polițiștii, continuă el, nu sunt instruiți pentru coborârea în rapel și nu există armele necesare care să ducă două gloanțe la aceeași țintă de la distanță.
Liderul de sindicat a evitat însă să răspundă dacă intervenția Poliției a fost una ratată, după ce doi oameni nevinovați au fost omorâți de cel care i-a luat ostatici. Dar, admite Cosmin Andreica, la Onești a lipsit total asumarea decizională din partea celor care au condus operațiunea, respectiv procurorul și adjunctul inspectorului șef.
Faptul că agresorul avea cazier și că mai suferise patru condamnări este irelevant, mai spune liderul de sindicat, pentru că în România recidiviștii nu sunt monitorizați. Pe de altă parte, legislația stufoasă și lipsită de precizie și precedentele din cazuri similare i-ar face pe cei din Poliție să nu-și mai asume responsabilități, pentru a evita să ajungă anchetați pentru omor, așa cum e cazul polițistului care a împușcat mortal în urmă cu câteva luni un tânăr din București.
Europa Liberă: Credeți că Poliția și-a făcut cum trebuie datoria în cazul luării de ostatici de la Onești soldat cu uciderea ostaticilor?
Cosmin Andreica: „Este important de spus, în primul rând, că după apelul de urgență la 112 al agresorului, care spunea că sechestrează două persoane în vechiul lui apartament, a ajuns la fața locului o patrulă de ordine publică, de altfel, singura din municipiul Onești, care a confirmat, într-adevăr, acest apel. Li s-a comunicat să rămână la fața locului pentru a asigura perimetrul, iar ulterior, la 40 de minute de la apel a ajuns la fața locului și procurorul de serviciu, un lucru extrem de important, pentru că la momentul respectiv s-a înregistrat dosarul penal în baza acestui apel de urgență pentru lipsire de libertate, astfel că toate activitățile trebuiau să fie coordonate de către procuror. Ulterior am văzut că au ajuns la fața locului și colegii de la Structura de Acțiuni Speciale, au ajuns și negociatorii și au fost și cele cinci ore în care s-a discutat, mai mult sau mai puțin, cu agresorul.”
Europa Liberă: Deci, Poliția chiar nu are nicio responsabilitate.
Cosmin Andreica: „Pot să vă spun, însă, că momentul atacului agresorului a venit în urma unei lovituri a unuia dintre ostatici. Adică, la cinci ore după negocieri și discuțiile purtate, la un moment dat discuția ducea spre o concluzie și spre o înțelegere cu agresorul, în sensul în care se va demara o anchetă asupra modului în care s-a făcut executarea silită asupra apartamentului și că vor fi implicați și reprezentanții unității de Parchet, iar la momentul respectiv, în care agresorul era atent la discuția pe care o avea cu negociatorul, unul din ostatici l-a lovit cu piciorul încercând să scape de agresor și, în acel moment, agresorul a ripostat și a aplicat o lovitură fatală de cuțit și acela a fost momentul în care s-a declanșat atacul.”
Europa Liberă: Și concluzia care e? Că Poliția e pregătită să intervină în astfel de situații?
Cosmin Andreica: „La momentul acesta, ca să tragem niște concluzii este prea devreme, pentru că de ieri și până astăzi au tot apărut informații noi, inclusiv ultima conform căreia din mulțimea de curioși aflată la fața locului era inclusiv soția agresorului, care i-ar fi spus despre mișcările poliției, inclusiv ce structuri sunt la fața locului. De aceea exista și un anumit dubiu cu privire la nervozitatea agresorului în momentul în care au ajuns la fața locului forțe suplimentare, acesta fiind motivul pentru care echipei de la Structura de Acțiuni Speciale i s-a spus să nu stea la vedere, pentru a nu-l alerta pe agresor sau pentru a nu-i provoca o stare de nervozitate sau de neliniște care să-l determine să-i atace pe cei doi ostatici.”
Europa Liberă: Din ce spuneți dvs, poliția nu are nicio responsabilitate pentru că: era responsabilitatea procurorului ce decizii se iau, că una din victime l-a atacat când lucrurile păreau că se află sub control și că soția lui îl alimenta cu informații despre intențiile forțelor de ordine. Unde este responsabilitatea Poliției?
Polițiștii sunt conduși de niște decidenți
Cosmin Andreica: „Polițiștii sunt conduși de niște decidenți. Eu nu vorbesc doar de procurori, ci și de șeful grupei operative care se afla la fața locului și nu am înțeles dacă era adjunctul inspectului șef sau era alt șef.”
Europa Liberă: Credeți că ar fi ajutat dacă trupele speciale ar fi coborât în rapel, fiind vorba de un caz cu ostatici?
Niciun polițist din cadrul Structurii de Acțiuni Speciale nu are certificat de alpinist
Cosmin Andreica: „În momentul de față în România niciun polițist din cadrul Structurii de Acțiuni Speciale nu are certificat de alpinist, nici pregătirea și nici echipamentul necesar pentru așa ceva.”
Europa Liberă: De ce nu s-a executat foc asupra agresorului de un lunetist?
Cosmin Andreica: „Nu avem armament. PSL se numește, adică niște pistoale mitralieră cu țeavă lungă care erau folosite în Uniunea Sovietică, dar nimeni nu-și asumă responsabilitatea să le folosească, pentru că din zece gloanțe țintite în același loc avem zece rezultate, adică nu ajung două gloanțe în aceeși poziție.”
Europa Liberă: Adică nu au nicio precizie?
Cosmin Andreica: Nu au precizie. Nimeni nu le folosește absolut deloc în astfel de situații.
Europa Liberă: De ce nu s-a cerut ajutorul trupelor antitero?
Cosmin Andreica: Trupele antitero există doar când există un risc terorist. Pentru un sprijin în acest sens nu există niciun protocol de colaborare, pentru că după același principiu puteau să intervină și trupele speciale de la jandarmi.
Europa Liberă: Și de ce n-au intervenit?
Cosmin Andreica: „Păi, îi aveam pe colegii de la Structura de Acțiuni Speciale care așteptau îndrumări.”
Europa Liberă: De la cine?
Nu avem armament
Cosmin Andreica: „Exact asta e întrebarea: de la cine. Eu cred că la momentul acesta, singura concluzie preliminară este lipsa cu desăvârșire a asumării decizionale de către cei care conduceau operațiunea. Aici îi pun pe picior de egalitate pe procurorul împreună cu adjunctul inspectorului șef.”
Europa Liberă: S-a știut despre amenințările publice ale agresorului?
Cosmin Andreica: „Am văzut un clip de acum cinci ani de zile (sic! -n.r.). Vă mai spun altceva, în fiecare zi există mii sau zeci de mii de astfel de amenințări, pornind de la chestiuni banale până la cele importante, probabil am avea zeci de mii de dosare penale pentru amenințare.”
Europa Liberă: Totuși, avea un cazier consistent.
Cosmin Andreica: „Așa e, avea un cazier consistent și 68 de ani.”
Europa Liberă: Sugerați că nu mai era un pericol din cauza vârstei înaintate? Iată că realitatea o infirmă.
Poliția nu-i monitorizează pe cei cu cazier.
Cosmin Andreica: „Cazierul pe care-l avea ținea de istoricul dumnealui, de 5-10-20 de ani de zile, de când a comis prima infracțiune. În al doilea rând, poliția nu-i monitorizează pe cei cu cazier. Toată lumea întreabă de ce nu a știut Poliția că a comis infracțiuni în Italia. Păi, nu are de ce să cunoască și este ilegală o astfel de monitorizare. Ar fi o încălcare a Constituției. Nu mai este ca pe vremea Miliției când existau cartoteci la nivelul fiecărei secții de poliție, unde ți se putea spune în fiecare bloc câți pușcăriați sunt, câți cu probleme psihice, cu predispunere spre anumite fapte. Acum au dispărut aceste baze de date.”
Europa Liberă: E posibil să se fi greșit în acest caz pentru că nu s-a intervenit mai devreme?
Cosmin Andreica: „Dacă ar fi fost executat mortal, am fi văzut titluri de genul „pensionar împușcat mortal pentru că flutura un cuțit și că a fost dat afară din casă, săracul, iar poliția l-a executat.”
Europa Liberă: Între temerea că vei fi judecat în presă și evitarea situației în care s-a ajuns, întrebarea poate că este unde trebuie pusă linia de mijloc.
Cosmin Andreica: ”Linia de mijloc... acte normative și legislație avem, dar este mult prea generică și interpretabilă. Lipsa unor oameni care să-și asume responsabilitatea, iar aici, în Poliția Română este o boală cronică. Nu mai avem specialiști, șefi, manageri care să conducă operațiunile, să-și asume decizii, să dispună modul de intervenție. Cred că și în ceea ce privește modul de acțiune ar trebui să existe proceduri clare, predictibile, în care agresorul să știe că dacă este somat de 3 ori să lase cuțitul și nu-l lasă poate să fie ucis.”
Europa Liberă: Nu există proceduri pentru astfel de situații?
Cosmin Andreica: „Există dar sunt foarte generică iar pentru o fracțiune de secundă sunt apoi judecați ani de zile. Cum a fost cazul de la Sectorul 1, cu un bolnav psihic care a atacat niște polițiști cu foarfeca, i-a împuns în picior, a urcat la etaj iar apoi au folosit colegii arma din dotare și care l-au împușcat mortal. Prima reacție a opiniei publice a fost că poliția nu a manifestat mai multă îngăduință fiind vorba de un bolnav psihic, de parcă polițiștii sunt psihologi sau psihiatri. Apoi, de ce a fost ucis, că doar a acționat doar cu o foarfecă și o șurubelniță. Iar acum, acel polițist este trimis în judecată pentru omor. Procurorul a reținut împotriva sa că a fost un atac disproporționat în raport cu armele folosite de agresor. Și, atunci, întrebarea este: cine să-și mai asume responsabilitatea? Încredere că, dacă va acționa, nu va suporta niște consecințe ulterior? ”
Gheorghe Moroșan, în vârstă de 68 de ani, a ucis luni doi lucrători, luați ostatici, după ce aceștia au fost trimiși să verifice instalația electrică într-un imobil pe care agresorul l-a pierdut în instanță în urmă cu zece ani pentru acoperirea prejudiciului provocat de soția sa într-un caz de delapidare. Polițiștii și un negociator au încercat timp de mai multe ore să-l determine să renunțe și săi-i elibereze pe cei doi ostatici.
Între timp, soția bărbatului a fost reținută pentru 24 ore. Femeia este acuzată de că a fost complice la răpire.
