Conflictul din Ucraina continuă să producă consecințe cât se poate de concrete. Închiderea porturilor ucrainene a transferat o mare parte a tranzitului de mărfuri dinspre Marea Neagră spre șosele.
Situată la 150 de kilometri de portul Constanța, unde ajung mărfuri dinspre sau înspre țările din Orient, în frunte cu Turcia, vama Isaccea este rezultatul efectiv al acestui „transfer”.
Cele două bacuri de la vama Isaccea pot transporta maxim 100 de tiruri pe sens în 24 de ore, astfel că alte câteva sute stau în așteptare.
Tirurile vin din Grecia, Turcia, Bulgaria sau România, după ce au încărcat sau descărcat (din Ucraina) în portul Constanța. De altfel și acolo coloana de tiruri care încarcă sau descarcă marfă e kilometrică.
Tirurile transportă - în special înspre zona Odesa și Kiev - de la materiale de construcții și produse alimentare la combustibil și ajutoare umanitare.
Autoritățile nu au deocamdată o soluție la reducerea așteptării, mai ales că situația nu e singulară și pare și mai delicată de cealaltă parte a Dunării, la vama ucraineană Orlivka. Aici s-ar sta în așteptare chiar și până la 9-10 zile.
În apropierea vămii și în alte 2-3 puncte din localitate și din afara acesteia s-au format adevărate campusuri de TIR-uri.
Cel mai impresionant este cel de pe drumul dinspre Mănăstirea Cocoș - ce deviază din drumul național Brăila - Tulcea - la aproximativ 10 kilometri de vamă, unde aproape 200 de tiruri formează o coadă de peste 5 kilometri.
Oamenii stau 3-4 zile în cabină, fără toaletă sau punct de depozitare a gunoiului, profitând în schimb de apa rece de la izvorul situat chiar la începutul drumului pe care stau încolonați.
Sunt parcate pe una din laturile drumului, lăsând loc altor vehicule de tonaj care vin să se așeze în coloană.
„Nu avem un loc unde să mâncăm, de unde să cumpărăm ceva, e o problemă. Avem doar apă, dar e mult praf, căldură, nu există un loc pentru depozitarea gunoiului. Unii suntem aici de 5 zile, alții de 4 zile și nu știm când vom pleca. Aici sunt vreo 200 de tiruri, pe 7-8 kilometri”, ne-a spus luni, 7 iulie, Dmytro, unul din puținii șoferi ucraineni care „rup” câteva cuvinte în engleză.
Colegii săi îi transmit în ucraineană păsurile, în speranța unor răspunsuri, pe care nimeni nu părea capabil să le ofere instant.
„Nu avem toaletă și asta e problemă!”, spune unul dintre ei.
Între timp, aproape 30 de șoferi de pe drumul Cocoșului fuseseră anunțați că urmau să fie dirijați spre vamă. Asta după o așteptare îndelungă pe drumul neasfaltat care împrăștie particule de praf la fiecare deplasare a unui autovehicul mare.
Între timp, în zonă soseau deja noi tiruri, dirijate de un echipaj de poliție, prezent aproape în permanență la fața locului.
Oamenii legii confirmă lungimea șirului de tiruri și spun că periodic un echipaj SMURD se deplasează în zonă pentru a preîntâmpina eventuale probleme medicale. La celelalte probleme administrative nu au însă o soluție, chiar dacă spun le-au comunicat mai departe.
Între timp, doar personajele - șoferii de tir se schimbă - situația rămâne aceeași, de aproape o lună.
Douăzeci de TIR-uri în câmp
Câțiva kilometri mai înspre Isaccea, din direcția Tulcea, aproximativ 20 de tiruri stăteau parcate pe marginea șoselei naționale, dar mai ales pe un drumeag ce duce spre uzina electrică de lângă localitate.
Deși majoritatea fac transporturi umanitare, marcate cu United Nations - World Food Programme, șoferii lor așteptau deja de mai multe zile aici.
„Nu avem apă de băut, nu ne putem spăla...”, spune unul dintre șoferii ucraineni de tir. Alți doi se pregătesc să meargă spre oraș, pentru a se aproviziona, fie pe jos, fie cu o mașină de ocazie. În ultimă instanță sunt nevoiți să pună în mișcare tirul pe post de taxi în regim propriu.
Oamenii își dau cu părerea despre motivele pentru care așteptarea durează atât. Unii susțin că de vină e capacitatea limitată a bacului, alții spun că de fapt pe partea ucraineană lucrurile merg mai greu.
Peste 60 de ore lângă cariera de piatră
Al treilea punct de așteptare departe de vamă, de această dată în interiorul localității, este pe locul fostei cariere de piatră.
„Sunt deja de aproape 3 zile aici și nu știu când voi pleca”, spune, mai mult prin semne, un șofer, din interiorul cabinei sale. Indică ecranul de pe bord, care afișează deja 64 de ore de staționare.
Șoferii de tir de aici au în apropiere magazine. De altfel, e o permanentă intersectare între una două persoane care pornesc spre magazin și altele care se întorc cu câte o plasă cu cumpărături.
Drumul Portului, drumul... așteptării
„Costanța, Costanța, all to Costanța”, repetă aproape obsesiv Herman, numind, fie și prin lipsa unei consoane, locul unde par să ducă toate drumurile comerciale de pe ruta Ucraina - Turcia și lumea arabă.
Se întoarce cu TIR-ul gol în țara vecină, la Kiev, după ce a descărcat la Constanța legume înghețate, destinate Orientului.
Abia a ajuns pe Drumul Portului de la Isaccea, perpendicular pe vamă, dar știe deja ce îl așteaptă: „Voi avea de stat 3-4 zile”, indică el, într-o engleză aproximativă, însoțită de limbajul... degetelor.
Drumul de acces direct în vama Isaccea pentru autoturisme a devenit pentru tiruri un punct de așteptare, unde stau încolonate zeci de camioane mari -
Alți șoferi din șir au trecut deja testul așteptării, dar încă nu le venise rândul pentru accesul în vamă. „Bacul e mic și poate duce doar 15 TIR-uri odată, nu are cum să facă față”, spun ei.
Oamenii sunt îmbrăcați sumar, mulți în bermude și maiou, sau chiar numai în boxeri, precum Herman.
E greu să obții multe cuvinte în engleză de la ei, în schimb ridică fiecare 2 sau 3 degete când sunt întrebați de câte zile așteaptă.
Accesul în vamă, mutat pe dig. „E urgent să amenajăm drum asfaltat pe aici și parcare, altfel vama se va bloca”
Spre deosebirea de zonele de așteptare din câmp, cei de aici sunt privilegiați. În zona corturilor amenajate de voluntari încă de la final de februarie au la dispoziție toalete, dar și hrană oferită gratuit.
Chiar dacă se află la distanță mică de vamă, tirurile de pe drumul portului au acces la punctele de control doar în momentul când se scurtează rândul care înaintează de pe digul de protecție al localității.
În momentul când au „verde”, camioanele de pe dig înaintează grăbite, aruncând nori de praf în jur.
Autoritățile locale au planuri mari pentru drumul de pe dig, care devin chiar urgente, ne-a declarat primarul localității Isaccea, Anastase Moraru.
„Am hotărât în Comitetul Local de Urgență să solicităm sprijin guvernamental pentru amenajarea drumului de pe dig, cu 2 benzi pe sens și amenajarea unei parcări pe 5 hectare în zona de lângă. Proiectele devin stringente, pentru că din toamnă Drumul Portului va intra în modernizare și riscăm ca accesul spre vamă să se blocheze total din toamnă”, a spus pentru Europa Liberă edilul.
El a explicat că modernizarea drumului Portului nu mai poate fi amânată, fiind inclus și finanțat în programul de investiții România-Ucraina.
„În zona de lângă noi avem mai multe hectare în proprietate și putem amenaja parcarea, la pachet cu amenajarea drumului de pe dig. Trebuie să umplem zona parcării cu mult pământ, iar proiectul total ajunge la aproximativ 10 milioane de euro”.
Până la planurile îndrăznețe, edilul susține că aglomerația creată poate fi ameliorată prin amenajarea mai multor puncte de control vamal, față de cele trei pentru intrare și trei pentru ieșire din prezent.
În privința condițiilor în care așteaptă șoferii de pe drumul Cocoșului, fără toalete și puncte alimentare la îndemână, primarul a spus că zona nu se află în jurisdicția sa, ci a Consiliului Județean.
În schimb, în zona carierei ar fi funcționale toalete ecologice, curățate periodic, susține el.
Anastase Moraru a mai adăugat că așteptarea nu ar dura de fapt mai mult de 3 zile, fapt contrazis însă de cei care urmau să se îmbarce pe bac.
„Am stat 6 zile, dacă știam mergeam prin altă vamă”
Vahit, cetățean turc stabilit în Constanța, a trecut de controalele vamale și așteaptă să poată intra cu tirul pe ferry-ul care îl va trece în Ucraina.
A așteptat șase zile să ajungă cap de coloană, alături de un alt coleg turc. Privesc acum în larg, spre celălalt țărm, așteptând îmbarcarea.
„Urcă vreo 15 tiruri pe un bac și alte 2-3 pe un altul, lângă mașini. Să fi așteptat undeva 6 zile nu mai țin minte”, spune bărbatul, care lucrează pentru o firmă de transport care a dus în Ucraina de la macaroane la materiale de construcții.
Tot în prima linie e și un șofer ucrainean care duce materiale de construcții în Ucraina, după cinci zile de așteptare.
Câteva zeci de metri mai în spate, alte câteva tiruri așteaptă în punctele de control, pas decisiv în comparație cu cei care abia și-au început așteptarea, departe de vamă.
„Am stat deja 4 zile”, ne spune unul din șoferi, care transportă apă aromatizată. E de loc din zona Odessa și își petrece timpul pe drumuri, în timp ce soția a ales să se mute de câteva luni, pentru a se proteja, la Cernăuți.
Așteptare și de cealaltă parte a Dunării
Situația pare și mai complicată la vama ucraineană, Orlivka, unde așteptarea ar depăși o săptămână. De acolo ajung în România și în portul Constanța, pentru distribuție în alte țări, în special cereale și ulei de floarea soarelui, dar și mărfuri alimentare de comerț.
Așteptarea pe partea ucraineană a Dunării ar dura și 9-10 zile, fapt confirmat de un șofer care tocmai a intrat în România, dar și de alte persoane aflate în zona vămii.
„Să vedeți ce e dincolo, nebunie”, sintetizează pentru Europa Liberă o doamnă, care tocmai merge spre bacul de pasageri și autoturisme. Femeia se deplasează frecvent între cele două țărmuri, fiind implicată în activitățile voluntariat pe partea
Garda de Coastă: Bacul nu poate duce acum mai mult de 100 de TIR-uri în 24 de ore, pe sens
Capacitatea limitată a bacului este identificată ca principala problemă pentru timpul mare de așteptare al tirurilor, de reprezentanții Gărzii de Coastă Constanța, instituție care răspunde de controlul în Vama Isaccea.
Chiar dacă operatorul român a suplimentat capacitatea de transport cu bacul, acesta se limitează la 100 de tiruri / 24 ore / sens.
„E un număr foarte mare de TIR-uri care se prezintă pentru control.
Traficul de marfă pe mare e îngreunat și accesul în Ucraina prin Isaccea se face doar cu ferry (bac, n.red.). Capacitatea acestuia este de aproximativ 100 tiruri/24 ore/sens, întrucât trebuie să transporte si alte tipuri de vehicule”, a spus pentru Europa Liberă Adrian Ene, purtătorul de cuvânt al Gărzii de Coastă Constanța.
Cererea e de aproximativ 4 ori mai mare, astfel că aproximativ 300 de camioane de mare tonaj sunt în așteptare... chiar și la 10 kilometri distanță.
Faptul că pe site-ul Polițiiei de Frontieră timpul de așteptare afișat pentru vama Isaccea în cazul tirurilor este de 600 de minute, adică de „doar” 10 ore se datorează contorizării doar a timpului de așteptare la intrarea în perimetrul vămii, a explicat Adrian Ene.
Situația din Ucraina a pus presiune mare pe vămi puțin tranzitate până acum
Invazia rusească și ulterior războiul din Ucraina au pus presiune uriașă pe vămile cu România.
Vămi precum Siret și mai ales Isaccea erau relativ puțin cunoscute și tranzitate, potrivit șefei direcției de Comunicare a Poliției de Frontieră, în subordinea căreia se află Garda de Coastă Constanța, Sarmiza Fetcu.
„La Isaccea nu a fost o problemă deosebită până acum. În controlul TIR-urilor sunt implicate mai multe instituții, în funcție de specificul încărcăturii. Strict procedurile vamale nu durează mult”, ne-a declarat ea.
Spre deosebire de Isaccea, unde există câte o arteră pentru ieșirea / intrarea camioanelor, la vama Siret sunt funcționale trei artere de ieșire și șase de intrare. Și acolo timpul de așteptare în perimetrul vămii pentru ieșirea camioanelor este tot de 400 de minute.
Reprezentantul Poliției de Frontieră a adăugat că instituția are capacitatea de a suplimenta personalul, relativ ușor, dar astfel decizii, precum și altele care pot îmbunătăți situația se iau la nivelul autorităților centrale, guvernamentale.
„Noi comunicăm mai departe aceste probleme, dar atribuțiile noastre vizează operarea controalelor vamale”, a conchis reprezentantul Poliției de Frontieră.
